ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5471/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 octombrie 2017, sub nr. x/2017 și, ulterior, declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (sentința nr. 2574 din data de 7.12.2017), reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Mediului și Garda Națională de Mediu, solicitând: obligarea pârâtului Ministerul Mediului, de a emite un act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupatională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională; obligarea pârâtului Ministerul Mediului, de a transmite pârâtei Garda Națională de Mediu actul administrativ privind stabilirea, începând cu data de 21.12.2016, a nivelului maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupațională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională; obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu, prin Comisar General, la emiterea deciziilor privind stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant, începând cu data de 21.12.2016 și pentru viitor, conform actului administrativ emis de pârâtul Ministrul Mediului, privind stabilirea nivelului maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupațională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională, și obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu, prin Comisar General, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre sumele nete rezultate ca urmare a emiterii deciziilor menționate în petitul nr. 3 și sumele efectiv încasate de fiecare reclamant, sume la care urmează să se aplice și dobânda legală, de la data de 21.12.2016 și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr207 din data de 24 noiembrie 2021 Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, în al doilea ciclu procesual, a admis, în parte, acțiunea formulată de formulată de reclamanții A., B. C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., L., N., angajați - funcționari publici - ai Gărzii Naționale de Mediu -Comisariatul General în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Națională de Mediu cauză venită prin declinare de la Tribunalul Dâmbovița și, în consecință, a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la emiterea unui act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupațională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și să transmită acest act către pârâta Garda Națională de Mediu, a obligat pârâta Garda Națională de Mediu să emită decizii privind stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant, începând cu data de 21.12.2016 conform actului administrativ ce se va emite de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, precum și să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre sumele nete ce vor rezulta și sumele efectiv încasate de fiecare reclamant, cu dobânda legală de la data de 21.12.2016 și până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs Garda Națională de Mediu, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 147/1990 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, și a admis în mod netemeinic acțiunea reclamanților, motivat de faptul că pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ar fi trebuit să emită la data de 21.12.2016, un act administrativ prin care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare al reclamanților, în acord cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/2016.

În consecință, admiterea acțiunii pornind de la considerentul că nu există un act administrativ emis în temeiul dispozițiilor Deciziei CCR nr. 794/2016 de către ordonatorul principal de credite, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, este nelegală și netemeinică, în condițiile în care la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, prevederile din O.U.G. nr. 57/2015 declarate neconstituționale erau suspendate de drept, conform efectelor juridice ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 147/1990. Față de aceste prevederi legale, nu se poate admite imputa Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor faptul că la data de 21.12.2016, nu a emis un act administrativ prin care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare al reclamanților, cu atât mai mult cu cât, astfel cum am arătat încă de la fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 3l alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, reclamanții erau deja salarizați la nivelul maxim aflat în plată din cadrul instituției, pentru fiecare funcție publică deținută de aceștia, cu respectarea gradului/treptei, gradației și vechimii în funcție sau în specialitatea ocupată, la data de 21.12.2016, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 794/2016.

Astfel, în mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la emiterea unui act administrativ pentru stabilirea nivelului maxim al salariilor din cadrul familiei ocupaționale, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 147/1990, dispozițiile actului normativ declarat neconstituțional erau suspendate de drept, până la punerea lor în acord cu dispozițiile Constituției de către Parlament sau Guvern.

Recurenta consideră că instanța a interpretat greșit normele de drept material ale art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, modificată de O.U.G. nr. 43/2016, raportat la prevederile art. 31 alin. (1), raportat la art. 3l alin. (13) din O.U.G. nr. 57/2015, care dispun faptul că: excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru flecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Intimații-reclamanți au beneficiat de salarizare la nivelul maxim al salariului stabilit în plată la nivelul instituției, cu respectarea prevederilor art. 3

1

alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 57/2015, prin care a fost introdusă pentru lămurire sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) care "reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, litera, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare" și ale art. 3

1

alin. (1

3

) din O.U.G. nr. 57/2015, conform cărora: "în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate."

În consecință, salarizarea reclamanților-intimați s-a realizat cu respectarea prevederilor legale mai sus menționate, prin stabilirea drepturilor salariale angajaților din cadrul instituției, la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, încă de la data de 01.08.2016, pentru toate structurile subordonate instituției, cu respectarea distincției dintre funcțiile publice încadrate la nivel teritorial și cele încadrate la nivel de stat, potrivit dispozițiilor Anexei 1 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 7 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici - republicare (în vigoare la data publicării Deciziei CCR nr. 794/2016).

Astfel, încadrarea și salarizarea angajaților din cadrul Gărzii Naționale de Mediu s-a realizat la nivel maxim aflat în plată cu respectarea distincției dintre funcții publice de stat, funcții publice teritoriala si funcții publice locale. în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 188/1999privind Statutul funcționarilor publici - republicare (2) cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la data publicării Deciziei CCR nr. 794/2016), coroborate cu dispozițiile legale ale art. 8, alin. (1) și (2) din același act normativ.

În concluzie, față de motivele invocate, solicită admiterea prezentului recurs, casarea în tot a sentința recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulate de intimații-reclamanți A.. B., C.. E.. F., G.. H.. I., J., K., M.. L., N., ca nefondată.

Intimații au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ., recurenta pretinde că instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești pentru că nu ar fi ținut cont de dispozițiile art. 31 alin. (3) și ale art. 147 alin. (4) din Legea nr. 147/1990 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, însă este lesne de observat că legea invocată nu există, activitatea Curții Constituționale fiind reglementată de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - republicată și care, în plus, are doar 77 de articole, art. 147 fiind inexistent.

Înalta Curte constată că instanța de fond a respins în mod just argumentele privind pretinsa suspendare de drept a efectelor actului normativ declarat neconstituțional, motivând pe larg la pagina 8, alin. (5)-(8) din sentința atacată, în care se concluzionează că "până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituțiile și autoritățile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituționale (...) în privința stabilirii nivelului maxim".

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții solicită obligarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la emiterea unui act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupațională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și să transmită acest act către pârâta Garda Națională de Mediu. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu să emită decizii privind stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant, începând cu data de 21.12.2016 conform actului administrativ ce se va emite de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Se reține că ceea ce au solicitat recurenții-reclamanți, nu este obligarea intimatului-pârât Ministerul Mediului la emiterea și transmiterea actului privind salarizarea reclamanților- recurenți, ci a unui act administrativ care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională – funcție, grad, gradație, aflat în plată în administrația publică centrală. Or, aceasta reprezintă o operațiune prealabilă și implicită stabilirii nivelului de salarizare la nivelul maxim, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, deci, este vorba despre o obligație personală a acestui pârât chemat în judecată, care are competență în sensul solicitat de reclamanți prin acest capăt de cerere.

Cu privire calitatea procesuală pasivă a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Înalta Curte constată că această chestiune a fost dezlegată cu autoritate de lucru judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu și-a îndeplinit obligația legală de a emite un act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupațională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016.

Din deciziile privind majorarea salariului de bază și a sporului cu 10% emise în anul 2015 de comisarul general al Gărzii Naționale de Mediu, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte Garda Națională de Mediu.

Înalta Curte constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificările și completările ulterioare a prevăzut că, "În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare" [art. 1 alin. (1)].

De asemenea, conform art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență menționată [text introdus prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a acestei ordonanțe de urgență], "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.".

În interpretarea acestor prevederi, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23/2016, privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) și (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, a statuat că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.".

Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, alin. (1) al articolului 31, din O.U.G. nr. 57/2015, se modifică și va avea următorul cuprins: "(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.".

Din interpretarea acestor texte legale, rezultă că personalul care are un salariu mai mic decât nivelul maxim stabilit, respectiv în plată pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, va fi salarizat la nivelul maxim de salarizare.

Sintagma nivelul maxim de salarizare trebuie interpretată în sensul că, prin introducerea expresiei "în plată", s-a avut în vedere de fapt categoria profesională, respectiv familia ocupațională. De asemenea aceste dispoziții legale nu condiționează majorarea salariului la nivelul maxim de încadrare de existența unei funcții similare în instituția publică.

Un argument în plus în favoarea acestei interpretări sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (11)-(14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, în special considerentele nr. 34, 35 și 37.

Aplicarea Legii-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 se realizează, începând cu data de 01.07.2017, prin raportare la nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupațională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală, nivel ce va fi determinat prin raportare la data de 21.12.2016, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016.

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferențele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienții de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad profesional.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Garda Națională de Mediu împotriva sentinței nr. 207 din data de 24 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.