ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2742/2020

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 februarie 2020 sub numărul x/2019, prin declinare de la Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal (sentința nr. 1438 din data de 18.12.2019), revizuentul Ministerul Mediului, în temeiul art. 509 din C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 7190 din 14 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii de revizuire a arătat că prin decizia contestată instanța a respins recursul declarat de către Ministerul Mediului împotriva sentinței civile nr. 40/2018 a Tribunalului Giurgiu, prin care instanța de fond a obligat Ministerul Mediului să transmită, către pârâta Garda Națională de Mediu, anexa privind nivelul maxim al salariului de bază ori a indemnizației de încadrare în acord cu Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale a României.

A învederat faptul că, potrivit jurisprudenței, în litigiile cu obiect asemănător, există hotărâri definitive potrivnice, soluția instanțelor fiind în sensul că Ministerul Mediului, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect drepturi de natură salarială, existente între reclamanți și instituția publică subordonată ministerului, cu care aceștia au stabilit raportul de serviciu.

În jurisprudență a invocat următoarele decizii civile definitive ale instanțelor judecătorești pronunțate în litigii asemănătoare cu cel dedus judecății, prin care s-au pronunțat cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Mediului:

În dosarul nr. x/2017, prin Sentință civilă nr. 2912/2017 pronunțată de către Tribunalul Mehedinți, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1648/2018 a Curții de Apel Craiova, instanța a respins acțiunea reclamantului împotriva Ministerului Mediului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă", având în vedere faptul că reclamantul nu se află în raporturi de serviciu cu Ministerul Mediului, iar obligația ministerului de a aloca fondurile necesare plății sumelor stabilite prin titluri executorii decurge din lege și nu poate fi dispusă prin hotărâre judecătorească.

În dosarul nr. x/2017, prin sentința civilă nr. 2984/2017 a Tribunalului Mehedinți, rămasă definitivă prin decizia civilă a respins acțiunea reclamantului împotriva Ministerului Mediului ca "fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În dosarul nr. x/2017, Tribunalul Mehedinți, prin Sentință civilă nr. 2982/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1621/2018 a Curții de Apel Craiova, instanța a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu Ministerul Mediului, având în vedere faptul că este introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În dosarul nr. x/2017, prin sentința civilă nr. 237/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3053/2018 a Curții de Apel,Ploiești, Tribunalul Buzău a respins cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (actual Ministerul Mediului), având în vedere faptul că, instanța a constatat că raporturile de serviciu ale reclamanților există doar în raport cu pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, iar Ministerul Mediului nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.

În dosarul nr. x/2017, prin sentința civilă nr. 7567/12.12.2017 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3312/04.06.2018 a Curții de Apel București, instanța "admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă".

Astfel, instanța a constatat faptul că Ministerul Mediului nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății, chiar dacă instituția angajatoare - Garda Națională de Mediu este subordonată Ministerului Mediului.

În dosarul nr. x/2017, prin sentința civilă nr. 847/2018 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2489/2018 a Curții de Apel Pitești, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantei, având în vedere faptul că "drepturile salariale cuvenite personalului din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, instituție publică cu personalitate juridică distinctă și al cărei conducător este ordonator de credite, au o reglementare legală diferită de cele prevăzute pentru personalul din aparatul propriu al ministerelor".

În dosarul nr. x/2018, prin Sentință civilă nr. 35/2018, pronunțată de către Tribunalul Giurgiu în dosarul cauzei, și rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 5179/2018 a Curții de Apel București, instanța a respins drept neîntemeiată acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Ministerul Mediului, având în vedere faptul că, obligarea intimatului la a transmite către Garda Națională de Mediu o anexă privind nivelul maxim al salariului de bază depășește competențele ministerului stabilite prin actele normative de funcționare și organizare.

La data de 30.08.2019, revizuentul-pârât Ministerul Mediului a depus precizări la cererea de revizuire prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

În motivare a arătat că soluția instanței cu privire la obligarea Ministerului Mediului, în calitate de ordonator principal de credite, de a emite o anexă care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază, aflate în plată în administrația publică centrală, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, excedează competențelor legale ale ministerului, stabilite prin actele normative în vigoare.

În fapt, intimații-reclamanți sunt angajați în funcții publice teritoriale în cadrul Serviciului Comisariatului Județean Giurgiu al Gărzii Naționale de Mediu - instituție publică cu personalitate juridică proprie și calitate de ordonator de credite, fiind finanțată integrai, de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, actualizată cu modificările și completările ulterioare.

Intimata Garda Națională de Mediu-Comisariatul General a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Prin Decizia nr. 7190 din 14 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul formulat de recurenții pârâți Ministerul Mediului și Garda Națională de Mediu-Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 40 din data de 01.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., ca nefondat.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri ".

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Deși în actualul text nu se mai prevede condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți, acesta consacră vechea jurisprudență, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a două hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispozițiile art. 430 și art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de alin. (2) al art. 431 din C. proc. civ., deși nu s-ar impune întrunirea triplei identități, ar trebui însă a ne situa în ipoteza existenței unor dezlegări date de prima instanță asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat față de a doua hotărâre și care, prin considerente, să fi dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluții care nu se pot concilia, însă între aceleași părți.

În realitate revizuentul, raportându-se la temeiul de drept invocat, își manifestă nemulțumirea față de o presupusă practica neunitară a instanțelor judecătorești, în materia drepturilor salariale, cu privire la reținerea sau nu a calității procesuale pasive în cauzele privind angajați din cadrul autorităților aflate în subordine, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire pentru considerentele mai sus arătate.

În jurispudența CEDO, în cauza Stanca Popescu c României și L. c Bulgariei, s-a statuat că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată intr-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni.

Or, câtă vreme în motivele de revizuire, se afirma o pretinsa contrarietate intre hotărâri definitive, pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința unor părți diferite, revizuentul nu poate obține anularea deciziei atacate, întrucât, eventuala practica neunitara a instantelor nu poate fi remediata pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 pct. 8 cu referire la art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată în cauză, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Mediului împotriva Deciziei nr. 7190 din 14 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Inalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.