ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6765/2020

Ședința publică din data de 11 decembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 octombrie 2017, sub nr. x/2017 și, ulterior, declinată în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (sentința nr. 2574 din data de 7.12.2017), reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Mediului și Garda Națională de Mediu, solicitând: obligarea pârâtului Ministerul Mediului, de a emite un act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupatională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională; obligarea pârâtului Ministerul Mediului, de a transmite pârâtei Garda Națională de Mediu actul administrativ privind stabilirea, începând cu data de 21.12.2016, a nivelului maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupatională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională; obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu, prin Comisar General, la emiterea deciziilor privind stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant, începând cu data de 21.12.2016 și pentru viitor, conform actului administrativ emis de pârâtul Ministrul Mediului, privind stabilirea nivelului maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupatională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională, și obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu, prin Comisar General, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre sumele nete rezultate ca urmare a emiterii deciziilor menționate în petitul nr. 3 și sumele efectiv încasate de fiecare reclamant, sume la care urmează să se aplice și dobânda legală, de la data de 21.12.2016 și până la data plății efective.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 49 din data de 5 martie 2018, pronunțată în dosar nr. x/2018, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului, invocată de acesta, și a respins cererea formulată potrivit legii contenciosului administrativ de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., M., L. și N., angajați - funcționari publici - ai Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul General, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Garda Națională de Mediu, în ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Mediului la emiterea unui act administrativ prin care să se stabilească, începând cu data de 21.12.2016 nivelul maxim al salariului de bază, și la a transmite pârâtei acest act administrativ, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, iar, în subsidiar, în cazul în care se va reține cauza pentru judecare pe fond, anularea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și motivată.

În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 3 pct. 5 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenții-reclamanți au invocat, în esență, următoarele motive:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ..; raportul generator al conflictului supus judecății are natura juridică a raportului de serviciu, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Astfel, și pentru funcțiile publice deținute de ei, susțin recurenții- reclamanți, competența de soluționare revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița, chiar dacă raportul de serviciu este cu o autoritate centrală, întrucât, susțin aceștia, art. 109 din Legea nr. 188/1999 nu face distincție în acest sens, iar în cauză nu este identificată vreo situație pentru care este stabilită expres, prin lege specială, competența altor instanțe, în sensul tezei finale a dispoziției legale arătate.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ... În acest sens, recurenții- reclamanți au susținut că părțile nu au cunoscut cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. x/2018, pentru a putea invoca excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, numărul de înregistrare a dosarului fiind schimbat, și, mai mult, instanța nu și-a verificat competența conform cerințelor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, Curtea de Apel Ploiești nu a observat că nu le-a fost comunicată întâmpinarea formulată de Garda Națională de Mediu.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de recurs, recurenții- reclamanți au susținut, mai întâi, că instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului, și drept consecință nu a analizat nici celelalte capete de cerere cu privire la Garda Națională de Mediu, raportându-se la lipsa calității de angajator a Ministerului Mediului, fără să analizeze primele două capete de cerere.

Recurenții- reclamanți arată că, potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, Comisarul General are calitatea de ordonator secundar de credite și exercită atribuțiile legale în această calitate pentru Garda Națională de Mediu, în continuare, fiind dezvoltate aspecte de fond ale cauzei, în referire vastă la Decizia nr. 794 din 15.12.2016 a Curții Constituționale.

Intimații-pârâți MINISTERUL MEDIULUI și GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU au formulat întâmpinare în recurs, prin care, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului, și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 26 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 decembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.â

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinare intimaților, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune de obligare a pârâtului Ministerul Mediului, de a emite un act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupatională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională; de obligare a pârâtului Ministerul Mediului, de a transmite pârâtei Garda Națională de Mediu actul administrativ privind stabilirea, începând cu data de 21.12.2016, a nivelului maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupatională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională; de obligare a pârâtei Garda Națională de Mediu, prin Comisar General, la emiterea deciziilor privind stabilirea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant, începând cu data de 21.12.2016 și pentru viitor, conform actului administrativ emis de pârâtul Ministrul Mediului, privind stabilirea nivelului maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupatională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), conform Deciziei 794/15.12.2016, pronunțată de Curtea Constituțională, și obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu, prin Comisar General, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre sumele nete rezultate ca urmare a emiterii deciziilor menționate în petitul nr. 3 și sumele efectiv încasate de fiecare reclamant, sume la care urmează să se aplice și dobânda legală, de la data de 21.12.2016 și până la data plății efective.

Prima instanță, subsecvent admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului, invocată de acesta, a respins acțiunea formulată de reclamanți în ce privește capetele de cerere privind obligarea intimatului-pârât Ministerul Mediului la emiterea unui act administrativ prin care să se stabilească, începând cu data de 21.12.2016 nivelul maxim al salariului de bază și la a transmite pârâtei acest act administrativ, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu, ca neîntemeiate.

Soluția la care s-a oprit instanța de fond este nelegală, fiind rezultatul încălcării normelor de procedură.

Astfel, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, suplimentar recalculării salariului de bază în acord cu dispozițiile și considerentele Deciziei CCR nr. 794/2016, și obligarea Ministerului Mediului de a emite și transmite către Garda Națională de Mediu a unui act administrativ privind stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională și familie ocupatională (funcție, grad profesional, gradație), aflat în plată din administrația publică centrală (la nivelul aparatului propriu al ministerului și al celorlalte instituții subordonate), începând cu data de 21.12.2016.

Așadar, acest pârât a fost chemat în judecată ca organism superior al Gărzii Naționale, institutia angajatoare, tocmai pentru a emite un ordin acesteia din urmă în vederea stabilirii salariului reclamanților, astfel încât, nu se poate considera că nu are calitate procesual- pasivă, câtă vreme, se pretinde un raport juridic obligational între aceste părți.

Ceea ce solicită recurenții-reclamanți, nu este obligarea intimatului-pârât Ministerul Mediului la emiterea și transmiterea actului privind salarizarea reclamanților- recurenți, ci a unui act administrativ care să stabilească nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie profesională - funcție, grad, gradație, aflat în plată în administrația publică centrală. Or, aceasta reprezintă o operațiune prealabilă și implicită stabilirii nivelului de salarizare la nivelul maxim, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, deci, este vorba despre o obligație personală a acestui pârât chemat în judecată, care are competență în sensul solicitat de reclamanți prin acest capăt de cerere.

Ca atare, în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și în mod greșit nu s-a soluționat fondul cauzei, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală, impunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În plus, reținându-se că, prin notele de ședință depuse la dosar și înregistrate la data de 19.11.2019, intimata-pârâtă Garda Națională de Mediu a invocat, pe cale de excepție, excepția autorității de lucru judecat, având în vedere soluția de casare cu trimitere, instanța de rejudecare va avea în vedere și această autoritate de lucru judecat, invocată pentru prima dată în recurs, impunându-se a fi discutată și analizată la judecata în fond a cauzei, excepție absolută, peremptorie.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, găsind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.., va dispune admiterea recursului și va casa în tot sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. împotriva sentinței nr. 49 din 5 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2020.