ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5464/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2022 la data de 25.03.2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere x_373 din data de 09.03.2022, a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. F-CJJ248, încheiat la data de 09.03.2022, precum și a tuturor actelor administrative care stabilesc obligații fiscale accesorii aferente, întocmite de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj - Activitatea de inspecție fiscală, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 107 din data de 11 aprilie 2022, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator dl. B., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, a suspendat executarea Deciziei de impunere xdin data de 09.03.2022 emisă de pârâta AJFPC și a respins, în rest, cererea formulată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj în nume propriu și în calitate de reprezentant al DGRFP Cluj-Napoca a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivare se arată că sentința a fost pronunțată cu interpretarea/aplicarea greșită a dispozițiilor art. I alin (1), (3), (5), (7) din Legea nr. 72/2022. Astfel, potrivit dispozițiilor art. I alin. (7) din Legea nr. 72/2022 "(7) Procedura de aplicare a prezentului articol se aproba prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi." Așa cum s-a arătat în apărarea formulată la fond, din economia dispozițiilor alin. (1), (5) și (3) art. I din Legea nr. 72/2022 rezultă că de la data intrării în vigoare Legii 72/2022, este suspendată de drept executarea obligațiilor fiscale de natura celor stabilite prin Decizia de impunere nr. x_373/09.03.2022. Societatea a fost supusă unei inspecției fiscale pe linia impozitului pe veniturile din salarii și contribuții sociale pentru perioada 1.10.2015-30.06.2020, în urma căreia au fost stabilite obligații fiscale suplimentare pe linia impozitului pe veniturile din salarii și contribuții sociale. În speță, diferențele suplimentare de obligații la bugetul de stat, stabilite în urma inspecției prin Decizia de impunere x_373/09.03.2022, s-au datorat reconsiderării diurnelor acordate de societate, personalului angajat pe funcția de conducători auto cu ocazia delegării, în venituri de natură salarială acordate pentru perioada când personalul se afla în detașare transnațională la o întreprindere care aparține grupului conform prevederilor Legii nr. 344/19.07.2006 art. 4, alin. (2), lit. b), respectiv art. 5, alin. (2), lit. b) din Legea 16/17.03.2017. Faptul că procedura de aplicare a dispozițiilor privind anularea obligațiilor fiscale de natura celor stabilite prin Decizia de impunere nr. x_373/09.03.2022 este stabilita ulterior, prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală așa cum dispune alin. (7) al art. 1, nu poate avea/are influență asupra efectului suspensiv de executare a actului administrativ fiscal, generat de intrarea în vigoare a Legii nr. 72/2022. Aceasta întrucât pe de o parte nu există dispoziții tranzitorii care să permită executarea actului administrativ fiscal, pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii 72/2022 și data emiterii ordinului privind aplicarea legii, iar pe de altă parte, normele metodologice sau normele de aplicare sunt texte care clarifică aspectele de interpretare a paragrafelor legale dar care nu pot contrazice dispozițiile legale stabilite prin lege organică. Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/20002 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare: (1) Legile și ordonanțele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Așa fiind, întrucât din economia dispozițiilor alin. (1), (5) și (3) art. I din Legea nr. 72/2022 publicată în monitorul oficial nr. 315 din 31 martie 2022 rezultă că de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 04.04.2022 este suspendată de drept executarea obligațiilor fiscale de natura celor stabilite prin Decizia de impunere nr. x_373/09.03.2022, cererea de suspendare a executării ce face obiectul cauzei nr. 271/33/2022 este neîntemeiată/inadmisibilă pentru suma de 23.875.385 RON, așa cum s-a arătat la fond. 2. În legătura cu suspendarea Deciziei de impunere nr. x_373/09.03.2022 pentru diferența de impozit pe profit aferentă anului 2016 în suma de 27.923 RON, este incident motivul de recurs reglementat de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În concret, soluția nu este motivată în drept, așa încât nu poate fi supusă controlului de legalitate, prin verificarea temeiniciei dispoziției legale avute în vedere de către prima instanță. Având în vedere cele ce preced, solicită admiterea recursului modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x_373/09.03.2022 întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004.

Apărările formulate în cauză Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, admiterea excepției nulității recursului ca nemotivat, în subsidiar, admiterea excepției lipsei de interes actual a recursului, iar în terțiar, respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepțiile invocate de intimatul A. S.R.L., Înalta Curte constată că excepția nulității recursului nu este întemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar excepția lipsei de interes este întemeiată și va fi admisă. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a emis decizia nr. 778/30.06.2022, considerând ca rămasă fără obiect contestația reclamantei pentru suma de 23.796,502 RON, urmare a emiterii deciziei nr. 104032/10.06.2022 de anulare a debitelor. În condițiile în care decizia de impunere nu își mai produce efectele, recursul declarat față de suspendarea efectelor acesteia este lipsit de un interes actual. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu mai are interes în susținerea prezentului recurs, având în vedere că a adus la îndeplinire pretențiile reclamanților.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.