ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5462/2022

Cererea de chemare în judecată Reclamantul a depus la dosar o cerere de suspendare a judecății prezentei cauze, până când Curtea de Justiție a Uniunii Europene se va pronunța în cauza preliminară C-40/21 (Anexa 1), Curtea reține că această cauză are ca obiect trimiterea preliminară efectuată de Curtea de Apel Timișoara într-o speță similară, în dosarul nr. x/2019, prin încheierea din 12.11.2020. Reclamantul apreciază că soluționarea cauzei preliminare C40/21, respectiv răspunsul la întrebările formulate, are o deosebită importanță și pentru soluționarea prezentei cauze.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 24 februarie 2022, a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare raport evaluare nr. x, în temeiul disp. art. 413 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea cauzei C40/21 aflată pe rolul CJUE, având ca obiect întrebarea preliminară adresată în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2019.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din data de 24 februarie 2022 declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate și reținând cauza spre rejudecare, să se constate, ca fiind nefondată măsura suspendării judecății cererii. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat având în vedere că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al Agenției Naționale de Integritate, întrucât nu a comunicat instituției cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de reclamantul A., prin care a solicitat instanței de fond suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea de către CJUE, a unei hotărâri preliminare în cauza C 40/21-care vizează o trimitere preliminară într-o speță similară, care a format obiectul dosarului nr. x/2019, ce s-a aflat spre soluționare pe rolul Curții de Apel Timișoara. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, recurenta solicită să se constate că încheierea recurată nu este motivată. Instanța de fond nu a justificat în ce măsură hotărârea CJUE cu privire la interpretarea art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene îi este necesară, respectiv relevantă, în soluționarea prezentului litigiu, având în vedere că prin intermediul raportului de evaluare ANI nu aplică sancțiuni, aceasta fiind o etapă ulterioară rămânerii definitive a raportului, alte instituții/organisme au capacitatea legală de a aplica sancțiuni raportat la funcția/demnitatea publică ocupată, conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 176/2010. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază recurenta că este fondat, întrucât în mod eronat instanța de fond a suspendat prezenta cauză, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 1 din C. proc. civ., până la pronunțarea CJUE asupra întrebărilor preliminare adresate de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2019. În acest context, instanța de fond a constatat că "… sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul va suspenda judecata când amândouă părțile o cer… ", fapt pentru care a admis cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de reclamant, preluând exclusiv argumentele reclamantului cu privire la importanța răspunsului dat de CJUE într-o speță similară, apreciind că sunt pe deplin suficiente pentru a reține că soluționarea prezentei cauze depinde, în parte, de răspunsul dat de C.J.U.E în respectiva cauză. Ori, din moment ce recurentei nu i-a fost comunicată cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de reclamant, în mod evident ANI nu avea cum să fie de acord cu suspendarea judecății cauzei, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează o cu totul altă situație juridică decât cea care face obiectul cererii de suspendare a judecății cauzei. Concret, raportat la solicitarea reclamantului de suspendare a judecății prezentei cauzei, până la pronunțarea, de către CJUE, a unei hotărâri preliminare în cauza C 40721-care vizează o trimitere preliminară într-o speță similară, care a format obiectul dosarului nr. x/2019, ce s-a aflat spre soluționare pe rolul Curții de Apel Timișoara, rezultă cu evidentă faptul că instanța de fond trebuia să analizeze incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., care reglementează un caz de suspendare facultativă. Astfel, în ceea ce privește cazul de suspendare prevăzut de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., solicită să se constate că nu este îndeplinită condiția similarității cauzei în care s-a dispus sesizarea cu 6 cerere de decizie preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu cea a prezentei cauze în care s-a dispus suspendarea judecății.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente: Suspendarea judecării prezentei cauze a fost dispusă de instanța de fond în temeiul art. 413 alin. (1 1 ) C. proc. civ. [în realitate art. 413 alin. (1) pct. 1 1 C. proc. civ..], potrivit căruia instanța poate suspenda judecata când, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară. Fiind în prezența unui caz de suspendare facultativă, este necesar ca din încheierea atacată să rezulte considerentele pentru care instanța a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara și prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanța europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată. Or, încheierea din 24 noiembrie 2020 nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază, Curtea de Apel Galați rezumându-se la simpla dispunere a măsurii suspendării, fără a indica raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția de temporizare a cursului judecății. Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că: "(1) Hotărârea va cuprinde: … b)…motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților." Aceleași exigențe de motivare sunt impuse și în cazul încheierilor, prin art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., care prevede că încheierea de ședință va cuprinde, între alte elemente obligatorii, "soluția dată și măsurile luate de instanță, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept". Confirmând și întărind acest caracter imperativ, legiuitorul a reglementat un motiv de nelegalitate distinct al hotărârii judecătorești, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și anume: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii." Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată un aspect al garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (par. 30 și 34 din Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, par. 30 din Hotărârea din data de 01 iunie 2010, pronunțată în cauza Dumitru c. România). Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, pronunțând, formal, o soluție cu privire la cererea reclamantului, considerentele încheierii nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare și nu oferă certitudinea analizării efective a cauzei, neîntrunind rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și constituind motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Examinând cererea de suspendare formulată de reclamantul A., prin raportare la cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei și la întrebările preliminare cu care CJUE a fost sesizată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 1 C. proc. civ., astfel încât instanța de fond a dispus în mod nelegal suspendarea judecării cauzei. Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că textul art. 413 alin. (1) pct. 1 1 C. proc. civ. prevede că suspendarea se poate dispune când, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară, ceea ce implică suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării adresate instanței europene. Totuși, instanța de fond a dispus suspendarea până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara, împrejurare care corespunde altei ipoteze reglementate de lege, respectiv cazului de suspendare reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În al doilea rând, pentru ca decizia pronunțată ca urmare a sesizării adresate CJUE să influențeze soluția ce va fi pronunțată în cauză, este necesar ca acțiunea să cuprindă aspecte de nelegalitate similare celor care fac obiectul întrebărilor adresate instanței europene. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/18.10.2021, prin care s-a reținut conflictul de interese în care s-a aflat în perioada exercitării mandatului de consilier local 2016-2020, prin participarea la adoptarea HCL al Com. Daicoviciu nr. 55/31.03.2020. Pe de altă parte, întrebările preliminare vizează aplicarea principiului proporționalității pedepselor, prevăzut de art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (primele două întrebări), în contextul art. 15 și art. 47 din Cartă (cea de-a treia întrebare), în referire la sancțiunea complementară a interdicției de a ocupa funcții publice alese pentru o perioadă de 3 ani, în cazul constatării conflictului de interese. Așadar, întrebările preliminare vizează proporționalitatea sancțiunilor suportate de persoana cu privire la care s-a constat un incident de integritate, iar nu legalitatea raportului de evaluare. Incidența măsurii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 intervine ulterior stabilirii legalității raportului de evaluare, fiind condiționată de rămânerea definitivă a acestui act administrativ, după parcurgerea procedurii judiciare de contestare a concluziilor sale. În cauză, instanța de fond nu este învestită cu analiza de legalitate a măsurii aplicate reclamantului, privind interdicția de a ocupa funcții publice alese pentru o perioadă de 3 ani, ci cu verificarea concluziilor raportului de evaluare, din perspectiva cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 176/2010, astfel încât răspunsul CJUE la întrebările preliminare referitoare la respectarea caracterului proporțional al sancțiunilor prevăzute de lege nu are aptitudinea de a lămuri chestiunea litigioasă dedusă judecății a existenței sau nu a stării de conflict de interese, reținută în sarcina reclamantului. De altfel, reclamantul are la dispoziție mijloace procedurale de valorificare ulterioară a deciziei ce va fi pronunțată de CJUE, în măsura în care hotărârea judecătorească ce va fi pronunțată în prezenta cauză va confirma existența stării de conflict de interese. Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 1 C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecății nu poate fi îndreptată decât prin desființarea încheierii recurate, cu consecința reluării judecării cauzei în fața instanței de fond.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste motive, constatând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza instanței de fond în vederea continuării judecății.