ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5222/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.11.2018 (ca efect al declinării de la Tribunalul București), reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administrației, Internelor, Ministrul de Interne C., precum și în contradictoriu cu D. S.A. soluționarea petițiilor înregistrate de pârâta M.A.I sub nr. x/22.02.2018, y/10.04.2018 si w/17.04.2018 în sensul comunicării unui răspuns concret complet și valid, în conformitate cu legea și cu realitatea de fapt a celor sesizate de către reclamanta, precum și a probelor pe baza cărora înțeleg să-și formuleze susținerile din răspuns; probării afirmațiilor pe care le-au făcut cu privire la soluționarea sesizărilor reclamantei; comunicării temeiului de fapt si de drept în baza cărora au înțeles să afirme că prezența la sediul de politie a fost necesară pentru date suplimentare, în condițiile în care a sesizat d-nei ministru de interne faptul că a fost chemată nejustificat la sediul poliției ca reclamant, sub sancțiunea amenzii (însă fără confirmare de primire), doar pentru a fi intimidată și determinată să renunțe la sesizarea făcută, fără a i se consemna nici măcar vreo declarație; îndeplinirii atribuțiilor legale de asigurare a ordinii publice și a siguranței cetățeanului, atribuții care nu presupun tratarea cu neglijență și cu dispreț, prin mușamalizări, prin răspunsuri vagi și ambigue, generale, la întrebările cetățenilor, ci depunerea de diligențe reale în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin în raport de siguranța cetățenilor; cercetării reale și concrete a aspectelor pe care reclamanta le-a sesizat doamnei ministru.

Prin sentința civilă nr. 712 din 27 iulie 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată; a respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne; a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul D. S.A. prin întâmpinare și a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D. S.A., ca inadmisibilă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului de Interne - C. și a pârâtei C., și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanță.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru netimbrare, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", precum și dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din aceeași ordonanță de urgență, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material pentru cererile neevaluabile în bani, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speță, deși recurenții-reclamanți au criticat pentru nelegalitate hotărârea atacată, nu au indicat în concret care sunt motivele de casare incidente, astfel cum sunt acestea în mod expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Ca urmare, este de observat că din dezvoltarea susținerilor părților recurente reiese că aceștia au înțeles să critice sentința de fond pentru greșita soluție pronunțată în baza dispozițiilor legale incidente în cauză, apreciindu-se astfel că hotărârea este atacată, cel puțin din perspectiva unui motiv de casare pentru analizarea căruia recurenții-reclamanți datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede: "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței". De asemenea, art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că: la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Din analiza textelor de lege enunțate rezultă fără putință de tăgadă obligația părții de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin adresele comunicate recurenților-reclamanți la data de 29.03.2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, precum și prin citațiile comunicate la data de 29.09.2022, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar (coroborat cu mențiunile rezultate din citativul atașat la fila x), s-a adus la cunoștința recurenților obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 712 din 27 iulie 2020 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Or, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat.

Recurenții-reclamanți nu au îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat în vederea soluționării cauzei, așa încât, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, aceștia neconformându-se obligației de timbrare comunicate de instanța de recurs, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ. și celor cuprinse la art. 486 alin. (3) din același act normativ, aplicând sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații, respectiv anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 712 din 27 iulie 2020 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.