ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5205/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin sentința nr. 122 din data de 10 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției în raport de capătul de cerere având ca obiect obligarea sa la plata diferențelor salariale solicitate prin acțiunea invocată de acesta prin întâmpinare, ca neîntemeiată. Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 09.04.2015-21.01.2017, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, și respinge acțiunea în ceea ce privește recunoașterea și plata drepturilor salariale solicitate pentru această perioadă ca fiind prescrisă.

Admite în parte actiunea formulată de reclamanții A., în nume propriu și pentru reclamanții B. B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, și Curtea de Apel București. Obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților noi ordine de încadrare începând cu data de 21.01.2017 și în continuare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19,000.

Obligă pârâții la plata către reclamanți începând cu data de 21.01.2017 și în continuare, a diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 și venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plătii efective." La data de 9.07.2021 reclamanții au formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței anterior menționate, în sensul de a se menționa data de la care începe să curgă atât dobânda legală penalizatoare, cât și indicele de inflație aferente debitului principal, respectiv de a se dispune ca acestea să fie calculate începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe de drepturi salariale stabilite în favoarea fiecăruia dintre reclamanți și până la data plății efective.

2. Încheierea primei instanțe Prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "Admite în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 122/10.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de petenții-reclamanți A., în nume propriu și pentru reclamanții B. B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, și Curtea de Apel București, în sensul că dobânda legală penalizatoare acordată și indicele de inflație aferent vor fi calculate începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferență de drepturi salariale recunoscute în favoarea fiecăruia dintre reclamanți prin sentință și până la data plății efective a acestor drepturi.

Respinge în rest cererea de lămurire dispozitiv ca neîntemeiată." 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva încheierii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea încheierii și respingerea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței pronunțate în primă instanță. În esență, în motivarea recursului s-a arătat că potrivit Deciziei nr. 2/2014 pronunțată Înalta Curte de Casație Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, "(...) aceste dobânzi, ca formă de penalizare a debitorului care nu și-a îndeplinit Ia timp obligația de executare a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu referitor la drepturi salariale, curg de drept de la momentul pronunțării hotărârii, hotărâre executorie de drept potrivit art. 278 pct. 1 din C. proc.

civ. de la 1865 și art. 274 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completărările ulterioare, aceasta fiind data scadenței obligației respective, până la plata efectivă a acestui debit". Deși au fost legal citați, intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. În prezenta cauză recurentul-pârât critică modul în care prima instanță a înțeles să lămurească dispozitivul sentinței nr. 122/10.11.2020, nefiind de acord cu statuarea instanței asupra datei de la care începe să curgă dobânda legală penalizatoare pentru drepturile salariale recunoscute reclamanților.

O astfel de critică a fost formulată și în cadrul recursului declarat împotriva sentinței nr. 122/10.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5015/28.10.2022 a decis următoarele: "Admite recursul principal declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 122 din 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința recurată în sensul că înlătură obligația pârâtului Ministerul Justiției la plata către reclamanți începând cu data de 21.01.2017 și în continuare, a diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit coeficientului de multiplicare 19,000 și venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plătii efective.

Menține în rest sentința atacată. Respinge ca nefondate recursurile incidente declarate de recurenții-reclamanți M., N., II., KK. și NN. împotriva sentinței nr. 122 din 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă." Astfel, în contextul respingerii definitive a acțiunii reclamanților și înlăturării obligației de plată a diferențelor de drepturi salariale și a dobânzii legale penalizatoare aferente, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului formulat împotriva încheierii de ședință prin care s-a lămurit dispozitivul sentinței inițiale și s-a stabilit data de la care curg dobânzile legale pretinse de reclamanți.

Cum interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs . Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu. Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, ca fiind lipsit de interes. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.