ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3511/2013

Deliberând asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 338/F din 22 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 403 raportat la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.J. împotriva Sentinței penale nr. 869 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2956 din 07 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța de fond a constatat că, la data de 3 aprilie 2013, sub nr. 13313/3/2013, a fost înregistrată pe rolul instanței cererea de revizuire formulată de condamnatul B.J., trimisă împreună cu referatul procurorului de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București.

Inculpatul B.J. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București cu nr. 408D/P/2010 pentru săvârșirea infracțiunilor de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. (1) C. pen.; instigare la trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/000; instigare la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 01 martie 2010, în mod intenționat și mincinos a formulat denunț față de P.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, ticluind probe împotriva acestuia prin faptul că a determinat-o pe coinculpata R.T. să procure droguri și să i le înmâneze lui P.C. pentru a i le remite lui B.J. La aceeași dată, inculpata R.T. a procurat cantitatea de 4 doze conținând 0,25 grame heroină la îndemnul lui B.J., droguri pe care le-a înmânat învinuitului P.C. pentru a le remite lui B.J. Prin Sentința penală nr. 869 din 13 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 19933/3/2010 al Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul B.J. a fost condamnat după cum urmează: - în baza art. 259 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare; - în baza art. 25 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74-76 lit. a) C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare; - în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 6 ani închisoare. În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul B.J. urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București.

Prin Decizia penală nr. 103/A din 01 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 19933/3/2010 (374/2011) s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a înlăturat aplicarea art. 74 - 76 C. pen., inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare. În cererea de revizuire formulată, condamnatul B.J. a solicitat rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței penale 869 din 13 decembrie 2010, întrucât a apreciat că s-a comis o gravă eroare judiciară, constând în aceea că instanța de apel a înlăturat toate apărările sale, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2001 (privind protecția martorilor) și a înlăturat ilegal beneficiul aplicării dispozițiile art. 74 - 76 C. pen.

În argumentarea cererii, revizuentul a atașat cauzei adresa nr. 477450 din 02 noiembrie 2012 a M.A.I. - Direcția Generală Anticorupție, din care, în opinia sa, rezultă că denunțul formulat s-a materializat în sensul tragerii la răspundere penală a unor persoane acuzate de fapte de corupție, fapt pentru care trebuie să beneficieze de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002. Din cuprinsul adresei, a rezultat că cercetările în dosarul 40/P/2011 al D.N.A. - Serviciul Teritorial București au fost efectuate ca urmare a sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală fără legătură cu denunțul formulat de petent. S-a constatat că revizuentul nu invocă și nu își motivează cererea de revizuire pe împrejurări care să se încadreze în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., inculpatul tinzând doar la o reapreciere a probatoriului și o reindividualizare a pedepsei. Împotriva Sentinței penale nr. 338/F din 22 aprilie 2013 a declarat apel inculpatul condamnat B.J., care a solicitat reducerea pedepsei. Prin Decizia penală nr. 174/A din 06 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II- a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent B.J. împotriva Sentinței penale nr. 338 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că motivele invocate de către apelantul revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., nu s-a indicat niciun caz de revizuire prevăzut de dispozițiile legale menționate, astfel că, în mod justificat instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

În privința denunțului pe care apelantul revizuent susține că l-ar fi formulat, s-a reținut că, cercetările în Dosarul nr. 40/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București au fost efectuate ca urmare a sesizării din oficiu, astfel că nu s-a putut face dovada că ar trebui aplicate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuentul B.J., solicitând casarea ambelor hotărâri, în baza dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., susținând că, în mod greșit, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, având în vedere că hotărârea de condamnare se bazează pe o gravă eroare judiciară, în cauză se impunea să i se reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma criticilor invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor ort. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat. Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi numai cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 C. proc.

pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale, astfel că extinderea acestei căi de atac la alte situații, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. În prezenta cauză, Înalta Curte constată că, respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.J., instanța de fond a pronunțat o soluție legală, întrucât, criticile formulate de acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 lit. a) - e) C. proc.

pen., prin motivele invocate de revizuent tinzându-se spre reindividualizarea pedepsei aplicate, solicitare care nu poate fi examinată de către instanța învestită cu o cerere de revizuire. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.J. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.J. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 06 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II- a penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV