ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3511/2013

Deliberând asupra

cauzei penale de față,

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 338/F din 22 aprilie

2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art.

403 raportat la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de condamnatul B.J. împotriva Sentinței penale

nr. 869 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2956 din 07 septembrie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de fond a

constatat că, la data de 3 aprilie 2013, sub nr. 13313/3/2013, a fost

înregistrată pe rolul instanței cererea de revizuire formulată de condamnatul

B.J., trimisă împreună cu referatul procurorului de către Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București.

Inculpatul B.J. a

fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București cu nr.

408D/P/2010 pentru săvârșirea infracțiunilor de denunțare calomnioasă prev. de

art. 259 alin. (1) C. pen.; instigare la trafic de droguri de mare risc, prev.

de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/000;

instigare la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 25 C. pen. raportat

la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 31 alin.

(2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că la data de 01 martie 2010, în mod intenționat și mincinos a formulat denunț

față de P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, ticluind probe împotriva acestuia prin faptul că a determinat-o pe

coinculpata R.T. să procure droguri și să i le înmâneze lui P.C. pentru a i le

remite lui B.J.

La aceeași dată,

inculpata R.T. a procurat cantitatea de 4 doze conținând 0,25 grame heroină la

îndemnul lui B.J., droguri pe care le-a înmânat învinuitului P.C. pentru a le

remite lui B.J.

Prin Sentința penală

nr. 869 din 13 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 19933/3/2010 al

Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul B.J. a fost condamnat

după cum urmează:

- în baza art. 259

alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare;

- în baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74-76 lit. a) C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani

închisoare;

- în baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 31 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 6

ani închisoare.

În baza art. 33 - 34

lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul B.J. urmând

sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București.

Prin Decizia penală nr.

103/A din 01 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală în Dosarul nr. 19933/3/2010 (374/2011) s-a admis apelul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

București, s-a înlăturat aplicarea art. 74 - 76 C. pen., inculpatul fiind

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.

În cererea de

revizuire formulată, condamnatul B.J. a solicitat rejudecarea apelului declarat

împotriva sentinței penale 869 din 13 decembrie 2010, întrucât a apreciat că

s-a comis o gravă eroare judiciară, constând în aceea că instanța de apel a

înlăturat toate apărările sale, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din

Legea nr. 682/2001 (privind protecția martorilor) și a înlăturat ilegal

beneficiul aplicării dispozițiile art. 74 - 76 C. pen.

În argumentarea

cererii, revizuentul a atașat cauzei adresa nr. 477450 din 02 noiembrie 2012 a

M.A.I. - Direcția Generală Anticorupție, din care, în opinia sa, rezultă că

denunțul formulat s-a materializat în sensul tragerii la răspundere penală a

unor persoane acuzate de fapte de corupție, fapt pentru care trebuie să

beneficieze de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Din cuprinsul

adresei, a rezultat că cercetările în dosarul 40/P/2011 al D.N.A. - Serviciul

Teritorial București au fost efectuate ca urmare a sesizării din oficiu a

organelor de cercetare penală fără legătură cu denunțul formulat de petent.

S-a constatat că revizuentul

nu invocă și nu își motivează cererea de revizuire pe împrejurări care să se

încadreze în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., inculpatul tinzând doar la o

reapreciere a probatoriului și o reindividualizare a pedepsei.

Împotriva Sentinței

penale nr. 338/F din 22 aprilie 2013 a declarat apel inculpatul condamnat B.J.,

care a solicitat reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 174/A din 06 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II- a penală,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent B.J. împotriva

Sentinței penale nr. 338 din 22 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul

București, secția II-a penală.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că motivele invocate de către apelantul

revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., nu s-a

indicat niciun caz de revizuire prevăzut de dispozițiile legale menționate,

astfel că, în mod justificat instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire.

În privința

denunțului pe care apelantul revizuent susține că l-ar fi formulat, s-a reținut

că, cercetările în Dosarul nr. 40/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție -

Serviciul Teritorial București au fost efectuate ca urmare a sesizării din

oficiu, astfel că nu s-a putut face dovada că ar trebui aplicate dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Împotriva deciziei

instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuentul B.J.,

solicitând casarea ambelor hotărâri, în baza dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., susținând că, în mod greșit, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, având în vedere că hotărârea

de condamnare se bazează pe o gravă eroare judiciară, în cauză se impunea să i

se reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Înalta Curte,

examinând cauza prin prisma criticilor invocate și din oficiu, potrivit

dispozițiilor ort. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat.

Din economia

dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii

de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțe a unor

împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate privi numai cazurile de revizuire

prevăzute în art. 394 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în

fapt a cauzei penale, astfel că extinderea acestei căi de atac la alte

situații, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu

principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia

părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita

căile de atac numai în condițiile legii.

În prezenta cauză,

Înalta Curte constată că, respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de condamnatul B.J., instanța de fond a pronunțat o soluție legală,

întrucât, criticile formulate de acesta nu se încadrează în niciunul din

cazurile de revizuire prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394

lit. a) - e) C. proc. pen., prin motivele invocate de revizuent tinzându-se

spre reindividualizarea pedepsei aplicate, solicitare care nu poate fi

examinată de către instanța învestită cu o cerere de revizuire.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul

condamnat B.J.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.J. împotriva Deciziei

penale nr. 174/A din 06 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II- a

penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV