ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5017/2022

Ședința publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. în contradictoriu cu Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane și Brigada Speciala de Intervenție a Jandarmerieia solicitat:

- obligarea pârâților la plata diurnei în valuta în cuantum de 40 dolari SUA/zi/persoană, conform art. 1 din H.G. nr. 1086/2004 privind stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului roman (act nepublicat in Monitorul Oficial), sume datorate pentru perioada în care reclamantul a participat la misiunii in afara țării coroborată cu art. 1 alin. (3), respectiv: a) pentru perioada 09.12.2008-21.05.2009 misiunea UNMIK Kosovo (United Nations Mission in Kosovo), conform art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1086/2004; b) pentru perioada 08.06.2010-08.12.2010 misiunea UNMIK Kosovo (United Nations Mission in Kosovo), conform art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1086/2004;

- obligarea la plata costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere -1 dolar SUA/zi, conform art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, pentru perioada în care reclamantul a fost în misiuni internaționale în afara țării, respectiv pentru perioadele 09.12.2008-21.05.2009 si 08.06.2010-08.12.2010;

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenței sumelor solicitate la pct. 1 si 2. din prezenta și până la data plății efective a acestora și a indexării sumelor datorate cu indicele de inflație;

- repunerea în termenul de prescripție privind obligarea la plata drepturilor salariale pentru participarea reclamantului la misiuni în afara țării, arătate anterior și obligarea la plata cheltuielilor de judecată

Prin sentința civilă nr. 807 din 11 august 2020, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, ca neîntemeiată, și a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, inadmisibilității, tardivității și prematurității.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. și a obligat pârâții să plătească reclamantului contravaloarea costurilor pentru facilitarea legăturii cu familia pentru perioadele în care reclamantul s-a aflat în misiunile internaționale, actualizată cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.

A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 1620 pronunțată la data de 21 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A., a casat în parte sentința recurată și rejudecând cauza, a admis acțiunea formulată în totalitate și a obligat, în plus, pârâții la plata diurnei în valută potrivit H.G. nr. 1086/2004 forma în vigoare aferentă fiecărei zi de misiune executate. A menținut în rest dispozițiile sentintei.

În ce privește recursurile formulate de recurenții pârâți Inspectoratul General al Jandarmiei Române și Brigada Specială de Intervenții a Jandarmiei Române, Curtea de Apel Ploiești le-a respins ca nefondate.

Împotriva Deciziei nr. 1620 din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (UM 0251 București) a formulat cerere de revizuire invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a apreciat că hotărârea instanței de recurs încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 38/07.06.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare și la decizia nr. 30/2017 a aceluiași Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Făcând trimitere la paragrafele nr. 73, 74 și 75 din cuprinsul Deciziei nr. 38/2021, al cărui conținut este redat în cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a solicitat să se constate că apărările formulate au fost în deplină concordanță cu cele reținute în paragrafele menționate.

Susține revizuentul că din analiza dispozitivului deciziei civile nr. 1620 din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, coroborat cu probele administrate în cauză, rezultă faptul că soluția dispusă de instanța de recurs nu a avut în vedere dezlegarea dată asupra chestiunilor de drept anterior arătate și nu a dat eficiență autorității de lucru judecat, fiind astfel în contradicție cu Decizia nr. 38/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se susține că în cadrul litigiului menționat anterior au fost făcute apărări în sensul că toate drepturile solicitate de reclamant pentru misiunea internațională EULEX-Kosovo i-au fost acordate de către organismul internațional sub egida căreia aceasta s-a desfășurat, în conformitate cu "Acordul tehnic între Ministerul Internelor și Reformei Administrative din România și Misiunea pentru stat de drept în Kosovo – ELUX asupra modalităților privind cazarea și sprijinul acordat potențialului din cadrul Unității Integrate de Poliție dislocate în Kosovo" încheiat la data de 1 decembrie 2008, coroborat cu art. 9 alin. (2) din Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, EULEX Kosovo și potrivit Declarației financiare a EULEX-Kosovo nr. 5453/1/08, acesta beneficiind de o diurnă în valoare de 100 euro/zi pe tot parcursul respectivei misiuni internaționale.

Intimatul A. a depus întâmpinare solicitând în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Examinând admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile anterior menționate este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă.

Se reține astfel că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Aceste condiții de admisibilitate nu pot fi însă verificate în prezenta cauză, întrucât, dată fiind reglementarea din cuprinsul art. 521 C. proc. civ., hotărârea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu dezleagă un litigiu între părți determinate, ea este pronunțată "numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării".

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mijloc juridic de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii, iar scopul pronunțării hotărârii este diferit de rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunțată.

În acest context, nu este admisibilă invocarea contrarietății de hotărâri și încălcarea autorității de lucru judecat a unei decizii pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât hotărârile indicate în cuprinsul cererii de revizuire soluționează situații juridice distincte și produc efecte juridice diferite.

Nu este de neglijat nici faptul că în privința Deciziei nr. 38/2021 soluția a fost de respingere ca inadmisibilă a sesizării, iar nu de dezlegare a problemei de drept cu care a fost sesizată.

Întrucât motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu vizează pretinsa contrarietate dintre o hotărâre judecătorească definitivă și o hotărâre interpretativă pronunțată în soluționarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte nu poate analiza nici condițiile prevăzute de dispozițiile art. 430 C. proc. civ. din perspectiva autorității de lucru judecat, astfel cum au fost invocate de către revizuent.

Înalta Curte reține și faptul că susținerile revizuentului reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate, iar în realitate, se tinde la obținerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în cadrul căreia se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu faptele pe care se întemeiază.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată ca inadmisibilă.

Văzând dispozițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M.0251 București) la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.696,88 RON reprezentând onorariu avocat către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M.0251 București) împotriva Deciziei nr. 1620 din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.696,88 RON reprezentând onorariu avocat către intimatul A..

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2022.