ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 501/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor – Romsilva - Direcția Silvică Iași, Ocolul Silvic Dobrovăț, Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și Agenția pentru Protecția Mediului Iași și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, anularea Ordinului nr. 1173/01.11.2019 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Iași și Ocolul Silvic Dobrovăț și a amenajamentului silvic aprobat, anularea Ordinului nr. 1174/01.11.2019 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Iași și Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și a amenajamentului silvic aprobat.

Totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Ordinelor nr. 1173/2019 și nr. 1174/2019 emise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, menționate la punctul I și II.

Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 819 din 19 aprilie 2022, a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a apreciat că prima instanță nu a analizat cazul bine justificat, reținând doar că a fost respinsă acțiunea de fond, instanța invocând autoritatea de lucru judecat provizorie, fără să prezinte niciunul dintre motivele ce constituie caz bine justificat coroborat cu hotărârea instanței de fond, hotărâre care nu a fost fost comunicată părților până la data redactării acesteia și nici până la data formulării prezentului recurs, astfel încât autoritatea provizorie de lucru judecat admisă de prima instanță este nemotivată.

Așa fiind, a apreciat că respingerea acțiunii pe fond nu are relevanță în soluționarea cererii de suspendare, întrucât suspendarea ar fi produs efecte până la soluționarea definitivă, după soluționarea recursului.

3.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că sentința atacată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În continuare, a reiterat pe larg situația de fapt și motivele prezentate în primă instanță în privința actelor administrative contestate, cu trimitere la procedura urmată de emitentul ordinelor în litigiu, pe care a apreciat-o ca fiind nelegală.

Potrivit recurentei, ordinul de ministru a fost emis fără consultare publică, arătând că în cauză au fost încălcate mai multe prevederi legale: art. 8 din Convenția de Ia Aarhus și art. 7 din Legea nr. 52/2003, precum și art. 3 din H.G. nr. 1076/2004, cu trimiteri ample și la modalitatea de evaluare a amenajamentelor silvice, lipsa obiectivelor de conservare – infringement și la încălcarea legislației naționale (O.U.G. nr. 57/2007) și europene (Directiva Păsări Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, consolidată, Directiva Habitate 92/43/CEE, Principiului precauției în luarea deciziei, precum și a deciziilor CJUE).

În privința pagubei iminente, a arătat că dispariția unor specii și habitate protejate ca urmare a executării lucrărilor silvice în perioada de prohibiție și fără respectarea obiectivelor specifice de conservare a speciilor reprezintă o astfel de pagubă.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, suspendarea executării actelor administrative atacate până la rămânerea definitivă a hotărârii de fond.

Prin întâmpinare, intimații - pârâți Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Direcția Silvică Iași și Ocolul Silvic Lunca Cetățuii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, Direcția și Ocolul invocând și excepția nulității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului nr. 1173/01.11.2019 și Ordinului nr. 1174/01.11.2019, emise de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Iași și Ocolul Silvic Dobrovăț, respectiv în beneficiul Direcției Silvice Iași și Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și a amenajamentului silvic aprobat.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că actele administrative atacate sunt legale.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, judecătorul fondului nu a analizat cazului bine justificat, ci s-a limitat în a reține doar că această condiție nu este îndeplinită întrucât a fost respinsă, în primă instanță, acțiunea privind anularea actelor atacate, invocând autoritatea de lucru judecat provizorie,

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând, în mod corect, că nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, ținând cont de soluția pronunțată în cadrul acțiunii în anulare a actelor administrative atacate, or, respingerea acțiunii în anulare reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură ordinele atacate a căror suspendare se solicită.

De asemenea, prima instanță a reținut că motivele invocate de către reclamantă în dovedirea condiției cazului bine justificat nu se încadrează în categoria împrejurărilor de fapt și de drept menționate anterior care au aptitudinea juridică de a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative a căror suspendare se solicită în cauză.

În plus, în ceea ce privește cea de-a doua condiție, privind iminența unei pagube iminente, deși nu se mai impunea a fi analizată, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ, prima instanță a reținut că nici aceasta nu este dovedită.

Astfel, prima instanță îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Totodată, se reține că motivarea hotărârii răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei și Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în acest temei juridic.

Înalta Curte reține că acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate partea a reiterat argumentele din cererea de chemare în judecată, arătând că au fost încălcate mai multe prevederi legale, făcând astfel trimitere la legislația națională și europeană din domeniu și la practica CJUE în materie, fără să precizeze însă eventualele greșeli săvârșite de instanță în legătură cu acele dispoziții legale.

Astfel, recurenta a reluat situația de fapt și argumentele privind nelegalitatea actelor administrative atacate expuse în acțiunea introductivă de instanță, pentru care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, nedezvoltând critici propriu-zise față de respectiva hotărâre, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe, așa încât nu se poate exercita controlul judiciar, neputându-se analiza hotărârea atacată și din perspectiva acestui motiv de casare.

Recurenta-pârâtă deși a invocat încălcarea mai multor prevederi legale nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, care ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, ceea ce nu se regăsește în memoriul de recurs.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 819 din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.