ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6321/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 24.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Asociația Agent A., a formulat în contradictoriu cu pârâții Agenția de Protecție a Mediului Iași, Direcția Silvică Iași, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ocolul Silvic Dobrovăț și Ocolul Silvic Lunca Cetățuii, a solicitat anularea Ordinului nr. 1173/01.11.2019 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Iași și Ocolul Silvic Dobrovăț și a amenajamentului silvic aprobat, anularea Ordinului nr. 1174/01.11.2019 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Iași și Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și a amenajamentului silvic aprobat. De asemenea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a cerut suspendarea Ordinului nr. 1173/2019 și 1174/2019 emise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, menționat la punctul I și II.

Prin încheierea din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația Agent A., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Protecție a Mediului Iași, Direcția Silvică Iași, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ocolul Silvic Dobrovăț și Ocolul Silvic Lunca Cetățuii

A dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1173/01.11.2019 și a Ordinului nr. 1174/01.11.2019 emise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea actelor administrative.

Împotriva sentinței civile recurate au formulat recurs pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Agenția pentru Protecția Mediului Iași și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Iași, în nume propriu și pentru Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și Ocolul Silvic Dobrovăț. Recurenta -pârâtă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Iași, în nume propriu și pentru Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și Ocolul Silvic Dobrovăț a formulat și completare la motivele de recurs.

3.1. Recurenta pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Iași a invocat motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Agenția pentru Protecția Mediului Iași în motivarea cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că instanța a motivat existența cazului bine justificat prin raportare, exclusiv, la invocările intimatei-reclamante și la decizia civilă definitivă pronunțată în dosarul cu nr. x/2020 de Curtea de Apel București.

În dosarul cu nr. x/2020, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1080/24.05.2021 a Curții de Apel București (inițial instanța de fond a pronunțat o sentință favorabilă subscrisei), reclamanta Asociația Agent A. a solicitat suspendarea actelor de reglementare de mediu emise de APM Iași, respectiv Decizia de încadrare nr. 73/25.09.2019 emisă pentru "Amenajamentul silvic U.P. I NASTEA, U.P. II PIETROSU, U.P. III COBUZA și U.P. IV BRĂDICEȘTI (Ocolul Silvic Dobrovăț)" și Decizia de încadrare nr. 76/03.10.2019 emisă pentru "Amenajamentul Ocolulului Silvic Lunca Cetățuii - Direcția Silvică Iași U.P. I TOMEȘTI, U.P. II POIENI, U.P. III CIUREA, U.P. IV VOINEȘTI, U.P. V CORNEȘTI", iar în prezenta cauză se solicită suspendarea a două ordine emise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Instanța a mai reținut că "aparenta declanșare și derulare a etapei de încadrare aferentă procedurii de evaluare strategică de mediu și procedurii privind evaluarea adecvată după aprobarea amenajamentului silvic sau lipsa acestora sunt aspecte care par la o examinare sumară că sunt în dezacord cu prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2004, precum și cu cele ale art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenția de la Aarhus retificată prin Legea nr. 86/2000. Aparent a fost nesocotit și art. 8 din Convenția de la Aarhus, care obligă statele membre, inclusiv România, să pună în discuția publicului actele normative prin care se adoptă acte cu impact asupra mediului."

A susținut recurenta că instanța a reținut în mod eronat aceste aspecte, având în vedere că Ordinele MMAP nr. 1174/01.11.2019, respectiv nr. 1173/01.11.2019 au fost aprobate ulterior finalizării procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului de către APM Iași, în baza H.G. nr. 1076/2004 și că la dosarul cauzei a depus întreaga documentație din cadrul procedurilor de reglementare, din care reiese clar perioada de derulare a acestora și faptul că au fost respectate prevederile legale privind Consultarea publicului (respectiv implicarea publicului în procesul decizional).

Instanța în Încheierea recurată a invocat motive contradictorii, reținând unele concluzii "la o examinare sumară ", iar pe de altă parte reține că "În analiza condiției cazului bine justificat este suficientă existența unui dubiu asupra legalității actului dedus judecății, iar așa cum s-a dezvoltat mai sus asemenea indicii au fost decelate în întrunirea acestei condiții prevăzute de lege. Contrar celor susținute de către pârât, instanța arată că potrivit jurisprudeței constante a ÎCCJ, stabilirea cazului bine justificat nu se limitează la emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, ori în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, ci în cadrul unei cerei de suspendare a executării unui act administrativ pot fi analizate și aspecte de fond cu condiția ca îndoiala serioasă să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, ceea ce este și cazul în speță."

Prin urmare, dacă instanța a analizat și aspecte de fond, nu a indicat concret și motivele pe care își întemeiază hotărârea. Nu a arătat care au fost aspectele de fond care i-au creat o îndoială serioasă asupra faptului că în procedurile de reglementare din punct de vedere al protecției mediului parcurse de APM Iași nu au fost respectate prevederile legale privind consultarea publicului (respectiv implicarea publicului în procesul decizional).

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, care se încearcă a fi prevenită -concluzia instanței din Încheierea recurată că această condiție este îndeplinită, este lipsită total de motivație, instanța rezumându-se la a aprecia doar următoarele: " În ceea ce privește cerința ca suspendarea actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, și aceasta era îndeplinită în speță deoarece adoptarea unor astfel de decizii în contextul neanalizării adecvate a situației speciilor care ar fi trebuit să fie protejate conduce, în mod indubitabil, la un prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea Ordinelor contestate. ÎCCJ a statuat prin Decizia nr. 822 din 11 februarie 2021 în sensul că "Legea contenciosului administrativ nu impune ca paguba iminentă să fie certă ci ca prejudiciul să fie previzibil, or, în raport de cele statuate în legătură cu îndeplinirea condiției cazului bine justificat prejudiciul material care ar putea decurge din intervenția ilegală în zone protejate este unul previzibil. Rolul Romsilva în gestionarea fondului forestier este incontestabil dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca în anumite cazuri gestionarea acestui fond să se facă cu încălcarea legislației naționale, europene sau a acordurilor internationale la care România este parte, controlul instanței de contencios administrativ având menirea de a preîntâmpina astfel de situații."

Astfel, în cauză, reclamanta nu a propus probe prin care să dovedească producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil. Reclamanta nu are competența necesară stabilirii așa zisului prejudiciu.

Actele emise de APM Iași conțin măsuri/condiții generale și specifice menite să protejeze inclusiv speciile de păsări de interes comunitar pentru care au fost declarate Siturile Natura 2000.

În opinia APM Iași, prin raportare la piesele dosarului și la așa zisele probe de către reclamantă, măsura suspendării actelor administrative în litigiu, nu doar că nu ar proteja interesele nimănui, ci, dimpotrivă, o asemenea măsură ar perturba în mod ireversibil mediul înconjurător și ar genera nu doar pagube materiale Statului Român, ci ar împiedica Direcția Silvică Iași să-și mai poată îndeplini obligațiile legale de a întreține și administra, coerent, așa cum a făcut-o dintotdeauna, fondul forestier, prin măsurile de regenerare, plantare și/sau îndepărtare a materialului lemnos nociv sau contraproductiv.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Mediului a criticat încheierea recurată arătând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Soluția instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material în primul rând prin prisma faptului că potrivit prevedenlor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond putea să dispună suspendarea executării actelor administrative contestate, respectiv OMMAP nr. 1173/2019 și OMMAP nr. 1174/2019, doar până la pronunțarea instanței de fond în cauza având ca obiect anularea acestora, și nu până la soluționarea definitivă a dosarului în care s-a solicitat anularea respectivelor acte administrative.

Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii instanței care a suspendat actele administrative anterior menționate, este faptul că acestea se bucură de prezumția de legalitate, întemeiată pe prezumțiile autenticității și veridicității.

În dosarul pendinte intimata-reclamantă învederează diverse aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ atacat, acestea fiind așadar veritabile critici de nelegalitate ale actului administrativ care nu pot fi examinate decât pe fondul litigiului.

Atât timp cât actele administrative, respectiv Decizia etapei de încadrare nr. 73/25.09.2019 și nr. 76/03.10.2019 sunt doar suspendate în cadrul dosarului nr. x/2020 si nu există o autoritate de lucru judecat în privința nelegalitătii acestora, acest fapt nu poate duce la suspendarea ordinelor emise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1173/01.11.2019 și a Ordinului nr. 1174/01.11.2019, motivat de faptul că suspendarea acestora nu demonstrează în mod automat o aparență de nelegalitate a actelor administrative de aprobare a amenajamentelor.

Prin considerentele încheierii de suspendare recurate nu se demonstrează condiția existentei cazului bine justificat, care presupune împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, motiv pentru care, susține recurenta că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material așa cum reglementează motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

În analiza prezentei cauze instanța de control judiciar ar trebui să țină cont de toate efectele suspendării executării celor 2 ordine emise de ministrul mediului, apelor și pădurilor până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea acestora, care sunt de natura a provoca prejudicii evidente gestionării fondului forestier inclus în respectivele amenajamente.

În baza motivațiilor și acuzațiilor aduse de intimata-reclamantă, instanța de fond a interzis aplicarea tuturor lucrărilor prevăzute de cele două amenajamente silvice.

Or, dacă la lucrările principale de extragere a masei lemnoase (tăieri de produse principale, cunoscute în limbajul tehnic silvic ca tratamente silvice), pot apărea suspiciuni cu privire la posibilitatea degradării habitatelor forestiere prin aplicarea acestora, pentru toate celelalte lucrări prevăzute a fi executate nu pot fi reținute motive pentru a fi suspendată aplicarea lor.

Mai mult, din totalul de 19.232,34 ha, fond forestier administrat de cele două ocoale silvice, (11.710,14 ha de Ocolul silvic Lunca Cetățuii + 7.522,20 ha Ocolul silvic Dobrovaț), sunt prevăzute cu tăieri rase (tratamente silvice reclamate ca fiind cele mai distructive), doar 52 ha. ceea ce reprezintă 0.27% din totalul fondului forestier,

În concluzie și în ceea ce privește existența celei de a doua condiție privind "paguba iminentă", necesar a fi îndeplinită pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ, apreciază că încheierea Curții de Apel București pronunțată la data de 02.07.2021 în dosarul nr. x/2020 a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nefiind demonstrată existența unui prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea integrală a executării Ordinelor contestate.

Astfel, apreciază recurentul ca se impune reevaluarea deciziei instanței privind suspendarea aplicării integrale a prevederilor celor două amenajamente silvice, cu luarea în considerare cel puțin, a următoarelor activități și lucrări: pază, lucrări de împădurire și de îngrijire, igienă, lucrări secundare de curățiri și de rărituri etc, care nu pot genera niciun prejudiciu iminent și a căror suspendare, respectiv amânarea a executării ar prejudicia în mod irevocabil fondul forestier proprietate publică a statului în suprafață de 19.232.34 ha.

3.3. Recurenta-pârâtă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Iași, în nume propriu și pentru Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și Ocolul Silvic Dobrovăț a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din data de 02.07.2021 pronunțata de instanța fondului in dosarul x/2020, iar în rejudecarea cererii de suspendare, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca fiind netemeinica si nemotivata. Facand aplicarea dispozițiilor art. 484 C. proc. civ., să se dispună suspendarea executării încheierii din data de 02.07.2021 pronunțata de Curtea de Apel București, pana la soluționarea recursului pendinte;

Constatând culpa procesuala a intimatei-reclamante, in condițiile art. 453 C. proc. civ., sa se dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata prilejuite de soluționarea acestui dosar (taxe de timbru si onorariu avocațial).

A susținut recurenta că încheierea din data de 02.07.2021 este nelegala prin raportare la prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei), precum si ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea fiind data cu încălcarea sau aprecierea greșita a normelor de drept material) subsumat si dispozițiilor art. 2 si art. 14 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 46/2008 a codului silvic, cu completările si modificările ulterioare.

Recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică întrucât argumentația instanței s-a bazat exclusiv pe invocările intimatei-reclamante, in lipsa oricărei probe palpabile.

Recurenta a prezentat situația de fapt din prezenta cauză, după care a arătat că prima instanța a inteles sa intre în mod veritabil pe fondul judecații, principalele argumente învederate instanței de către intimata-reclamanta si determinante in soluția instanței s-au rezumat la veritabile critici de nelegalitate pe care si-a intemeiat insasi cererea in anulare a actului administrativ contestat, or intimata trebuia sa-si limiteze critica doar la acele imprejurari vădite de fapt si/sau de drept care au capacitatea sa producă o indoiala serioasa asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, care nu a fost răsturnata.

Atât cazul bine justificat, cat si iminenta unei pagube se impun a fi analizate in funcție de circumstanțele concrete ale fiecarei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiza sumara a aparentei dreptului, pe baza imprejurarilor de fapt si de drept prezentate de partea interesata, in speța de reclamanta.

În privința primei condiții impuse de legiuitor, cea a cazului bine justificat, recurenta a arătat că nu este indeplinita intrucat in accepțiunea textului de lege antementionat, asa cum acestea sunt definite de art. 2 lit t) din Legea 554/2004, cazurile bine justificate sunt acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ, or, ordinul a cărui suspendare s-a cerut este legal, fiind emis conform normativelor in vigoare.

In privința admisibilității cererii de suspendare, instanța de judecata urmează a-si limita verificarea doar la acele imprejurari vădite de fapt si/sau de drept, care au capacitatea sa producă o indoiala serioasa asupra prezumției de legalitate de care se bucura un act administrativ.

Deși reclamanta a susținut, la nivel pur declarativ, ca ordinele atacate au fost emise cu incalcarea unor acte normative, nu a adus nici măcar un singur argument in acest sens si nici dovezi care sa probeze nelegalitatea Ordinului 1173/01.11.2019 sau a Ordinului nr. 1174/01.11.2019.

In privința pagubei iminente, recurenta a arătat că nici aceasta nu este îndeplinită, deoarece intimata nu a dovedit ca s-au produs ori ca se vor produce pierderi ireparabile.

3.4. Prin completarea motivelor de recurs formulate la data de 10.08.2021, recurenta-pârâtă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Iași, în nume propriu și pentru Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și Ocolul Silvic Dobrovăț a arătat că hotărârea primei instanțe este motivata in fond strict prin raportare la soluția pronunțata in alt dosar si anume dosarul nr. x/2020, indicat de reclamanta Agent A. in sprijinul poziției sale procesuale, deși obiectul cauzei indicate nu ar trebui sa aibă o înrâurire asupra soluției in dosarul pendinte. Astfel, a reținut instanța în dosarul de fata: "Curtea a apreciat ca au fost probate împrejurări legate de starea de fapt si de drept de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității deciziilor de încadrare nr. 73/25.09.2019 si nr. 76/03.10.2019";

În motivarea încheierii recurate, pronunțata in data de 02.07.2021 in dosarul pendinte nr. x/2020, Curtea de Apel București a avut in vedere faptul ca prin decizia civila nr. 1080/24.05.2021 (dosar x/2020) a Curții de Apel București a fost admis recursul petentei Asociația Agent A., a fost casata sentința Tribunalului nr. 2695/03.07.2020 si s-a admis cererea de suspendare a Deciziilor etapei de incadrare, respectiv a Deciziei de incadrare nr. 73/25.09.2019 emisa pentru planul "Amenajament Ocolul Silvic Dobrovat U.P. I Nastea, U.P. II Pietrosu, U.P. III Cobuza si U.P. IV Bradicesti precum si suspendarea Deciziei de incadrare nr. 76/03.10.2019 emisa pentru planul "Amenajament silvic Ocolul Silvic Lunca Cetatuii U.P. I Tomesti, U.P. II Poieni, U.P. III Ciurea, U.P. IV Voinesti, U.P. vechiul Cornesti", pana Ia pronunțarea instanței de fond.

A reținut Curtea de Apel București ca Ordinele contestate în cauza nr. x/2020 sunt emise de Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor si vizează aprobarea amenajamentelor silvice indicate tocmai in aceste decizii de incadrare, mai sus menționate.

Dincolo de faptul ca legalitatea deciziilor de incadrare nu a fost verificata de instanța dosarului pendinte cu nr. x/2020 (care nu a avut nici măcar acces la acest dosar - Hotărârea nr. 1080/24.05.2021 pronunțata in dosarul nr. x/2020 nefiind comunicata nici părtilor pana la aceasta data), o astfel de chestiune nu are nimic de a face cu obiectul cauzei de fata ce vizează suspendarea a doua ordine de ministru.

Ordinele ministrului in discuție s-au emis in baza prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea 46/2008 privind Codul silvic si in baza art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 20/2017 privind organizarea Ministerului Apelor si Pădurilor precum si in baza prevederilor cuprinse in O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri Așadar eventuale lipsuri constatate de instanța in dosarul x/2020, Ministerul Apelor si Pădurilor nu a fost parte (doar Agenția pentru Protecția Mediului Iași), nu pot reprezenta temeiul juridic al pronunțării unei decizii de suspendare intr-un alt dosar, atâta timp cat judecătorul Curții de Apel București nu a analizat personal piesele dosarului x/2020, si așadar nu a putut intelege complexitatea spetei sub aspectul sau tehnic, pronunțând astfel o soluție extrema ca si consciente pentru Romsilva.

Insasi hotărârea fondului din dosarul de fata este eronata in ceea ce privește dreptul substanțial dedus judecații (deși instanța nu ar fi trebuit sa facă o astfel de analiza).

A reținut prima instanța ca aparenta declanșare si derulare a etapei de încadrare după aprobarea amenajamentului silvic sau lipsa acestora sunt aspecte care par la o examinare sumara ca sunt in dezacord cu prevederile legale in materie.

Pe cale de consecința a susținut recurenta că se impune admiterea recursului pendinte si respingerea cererii de suspendare in dosarul de fata atâta timp cat insa asa-zisa "motivare" a admiterii cererii de suspendare a executării Ordinelor de minsitru nr. 1173 si 1174 se bazează pe o decizie de suspendare pronunțata intr-un alt dosax020) ce a încetat sa isi mai producă efectele.

A mai arătat recurenta că soluția fondului este netemeinica atâta timp cat întreaga argumentație a instanței de fond din dosarul curent s-a bazat, exclusiv pe invocările intimatei-reclamante, in lipsa oricărei probe palpabile.

Măsura suspendării celor doua acte administrative in discuție (a Ordinelor de ministru) trebuie sa constituie o situație de excepție, in cadrul căreia se efectuează o cercetare sumara a aparentei dreptului, intrucat in procedura prevăzuta de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului, asa cum aparent a făcut prima instanța atâta timp cat si-a bazat soluția pe o hotărâre judecătoreasca emisa intr-o alta cauza care este irelevanta spetei de fata,insa pe care curtea de apel a considerat-o, ca având inruirire asupra soluției de suspendare.

Ca atare ambele ordine au fost emise conform prevederilor legale in vigoare si îndeplinesc condițiile de fond si de forma cerute pentru validitatea actelor administrative cu caracter individual, bucurandu-se de prezumția de legalitate. întrucât sintagma caz bine justificat presupune cercetarea indiciilor de nelegalitate, elemente aparente de nelegalitate (cum ar fi soluția de suspendare a deciziei etapei de încadrare) nu pot justifica o soluție contrara, instanța neputand intr-o cercetare de suspendare sa dezlege fondul pricinii motivând suspendarea referindu-se la dreptul substanțial aplicat de organul de control.

Așadar, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce tin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai in cadrul acțiunii in anulare.

Prin Ordinul de ministru nr. 1174/01.11.2019 s-a aprobat amenajamentul O.S. Lunca Cetatuii pentru 5 unități de producție: U.P. I Tomesti, U.P. II Poieni, U.P. III Ciurea, U.P. IV Voinesti, U.P. vechiul Cornesti cu o suprafața totala de 11.710,14 ha, din aceasta suprafața in Siturile Natura 2000 Barnova -Repedea si Pădurea Barnova sunt incluse 6.290,23 ha in U.P. IIPoieni, U.P. III Ciurea: U.P. I Tomesti.

Prin Ordinul de ministru nr. 1173/01.11.2019 s-a aprobat amenajamentul O.S. Dobrovat pentru 4 unități de producție: U.P. I Nastea, U.P. II Pietrosu, U.P. III Cobuza si U.P. IV Bradicesti cu o suprafața totala de 7.522,3 ha, din aceasta suprafața in Siturile Natura 2000 Barnova -Repedea si Pădurea Barnova sunt incluse 4.830,08 ha in U.P. IIPietrosu; U.P. I Nastea.

Ca urmare a suspendării ordinelor de ministru menționate nu se mai reglementează modul de gestionare a întregului fond forestier național, cuprins în cele două amenajamente silvice, cu efecte majore în multiple planuri.

Consecințele grave pe care le produce încheierea pronunțată din 02.07.2021 în dosarul nr. x/2020, în special în arboretele tinere, ca urmare a neefectuării lucrărilor de îngrijire, de întreținere în suprafețele regenerate artificial și de ajutoare a regenerării naturale, conform prevederilor amenajamentelor silvice.

Ca urmare a încheierii din data de 02.07.2021, Oficiul Silvic Lunca Cetatuii se va afla in imposibilitatea asigurării necesarului de lemn pentru încălzirea locuințelor pentru cetățenii din cele 12 comune pe raza cărora sunt amplasate trupurile de pădure administrate, după cum urmează:Ciurea, Mogosesti, Voinesti, Tibanesti, Horlesti, Miroslava, Letcani, Tomesti, Barnova, Comarna, Costuleni, Schitu-Duca, dar si pentru cetățeni din municipiul lasi, din localitățile situate in Lunca Prutului, dar si din alte zone ce nu au păduri pe raza teritoriala.

De asemenea, exista pericolul disponibilizării celor 2 șefi formație si a 12 muncitori direct productivi din activitatea de exploatare forestiera.

Prin suspendarea aplicării amenajamentului silvic, Ocolul Silvic Dobrovat se afla in imposibilitatea asigurării necesarului de lemn pentru incalzirea locuințelor pentru cetățenii din cele 11 comune pe raza cărora sunt amplasate trupurile de pădure administrate, după cum urmează: Dobrovat, Schitu-Duca, Ciurea, Scânteia, Ciortesti si Dolhesti din județul lasi; Tăcuta, Codaesti, Miclesti, Boțești si Bunesti-Averesti din județul Vaslui.

De asemenea, exista pericolul disponibilizării celor 11 muncitori direct productivi din activitatea de exploatare forestiera, din care 9 domiciliați in comuna Dobrovat.

Prin întârzierea realizării lucrărilor sus menționate, se aduce atingere dreptului de administrare al instituției statului cu atribuții in silvicultura cauzandu-se o paguba iminenta care nu se poate repara: nerealizarea lucrărilor in plantații, in regenerările naturale respectiv in arboretele tanar va conduce la dispariția plantatiilor/arboretelui, in special a speciilor de valoare (de ex: stejar, fag).

Ori, faptul ca aceste păduri au fost declarate Situri Natura 2000, se datorează tocmai faptului ca lucrările silvice desfășurate in baza amenajamentelor silvice de-a lungul anilor, au menținut condițiile de conservare si protejare a speciilor si habitatelor pentru care au fost declarate.

Măsura suspendării Ordinelor de ministru vine, practic, in contradicție cu Masurile impuse prin Planul de management ROSCI0135 Pădurea Barnova - Repedea, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor si pădurilor nr. 1131/2016 ce are ca obiectiv tocmai conservarea habitatelor existente (pentru care a fost declarat situl).

Prioritatea efectuării lucrărilor de ingrijire si conducere a arboretelor conform planurilor prevăzute in amenajamentele silvice aprobate si aflate in vigoare este mare, in planul de management, fiind incluse si masuri cu prioritate mica sau medie.

Daca prima instanța chiar a crezut ca cerința pagubei iminente este îndeplinita întrucât menținerea Ordinelor ar conduce: "in mod indubitabil la un prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea Ordinelor contestate" ar fi fost necesar, sa argumenteze care sunt rațiunile pentru care menținerea a doua ordine de ministru va avea ca si consecința producerea unui pagube mediului ambiant din Județul Iași si mai concret care ar fi natura acestui prejudiciu, in ce anume ar consta aceasta paguba- precum si întinderea prejudiciului.

In lipsa unor astfel de argumente, sentința fondului este nemotivata, sens in care a solicitat ca instanta de recurs sa o cenzureze ca atare.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând motivele de recurs formulate de recurenții.-pârâți raportat la la sentința recurată și la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că resursurile sunt întemeiate, și în consecință le va admite și va trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe, având în vedere următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, prima instanță a reținut că în dosarul nr. x/2020, indicat de către pârâți în sprijinul temeiniciei apărărilor lor, prin decizia civilă nr. 1080/24.05.2021 a Curții de Apel București a fost admis recursul petentei AGENT A., a fost casată sentința Tribunalului nr. 2695/03.07.2020 și, rejudecând, s-a admis cererea de suspendare, fiind dispusă suspendarea executării Deciziei de încadrare nr. 73/25.09.2019 și a Deciziei de încadrare nr. 76/03.10.2019 până la pronunțarea instanței de fond. Instanța de fond a apreciat că au fost probate împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziilor de încadrare nr. 73/25.09.2019 și nr. 76/03.10.2019, nefiind îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Ordinele contestate în prezenta pricină sunt emise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și vizează aprobarea amenajamentelor silvice indicate tocmai în aceste decizii de încadrare, mai sus menționate.

Ordinul nr. 1173/01.11.2019 este emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Iași și Ocolului Silvic Dobrovăț, fiind întemeiat pe Decizia de încadrare nr. 73/25.09.2019 emisă de APM Iași pentru amenajamentul silvic UPI Nastea, UPII Pietrosu, UPIII Cobuza și UPIV Brădicești-Ocolul Silvic Dobrovăț. Acest ordin - dosar fond - aprobă amenajamentul Silvic pentru fondul Ocolului Silvic Dobrovăț.

Ordinul nr. 1174/01.11.2019 este emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în beneficiul Direcției Silvice Iași și Ocolul Silvic Lunca Cetățuii, fiind întemeiat pe Decizia de încadrare nr. 76/03.10.2019 emisă de APM Iași și vizând aprobarea amenajamentului Ocolului Silvic Lunca Cetățuii - dosar fond.

În considerarea principiului legalității actului administrativ și a celui al executării acestuia din oficiu, instanța de fond a făcut trimiteri generale la dispozițiile art. 14 și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și la art. 2 lit. t) și lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În concret, prima instanță a luat în considerare că documentația avută în vedere de pârâte la emiterea ordinelor este vizată de indicii de nelegalitate stabilite cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1080/24.05.2021 a Curții de Apel București, hotărâre definitivă. Din această perspectivă, a reținut prima instanță că aparenta declanșare și derulare a etapei de încadrare aferentă procedurii de evaluare strategică de mediu și procedurii privind evaluarea adecvată după aprobarea amenajamentului silvic sau lipsa acestora sunt aspecte care par la o examinare sumară că sunt în dezacord cu prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2004, precum și cu cele ale art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenția de la Aarhus ratificată prin Legea nr. 86/2000. Aparent a fost nesocotit și art. 8 din Convenția de la Aarhus, care obligă statele membre, inclusiv România, să pună în discuția publicului actele normative prin care se adoptă acte cu impact asupra mediului. Actele contestate relevă la o examinare sumară o posibilă nerespectare a cerințelor ce se referă la prezentarea de informații referitoare la efectivele/suprafețele acoperite de specii și habitate de interes comunitar în zona PP, datele indicate nefiind suficiente pentru luarea unei decizii în deplină cunoștință de cauză prin prisma efectelor ce ar fi fost produse prin implementarea planului amenajamentului silvic pentru speciile protejate.

A mai reținut prima instanță că:

"Referitor la principiul precauției citat de către reclamantă, Curtea are în vedere și faptul că amenajamentul silvic trebuie să facă parte integrantă din planul de management al ariilor naturale protejate, în timp ce reclamanta susține argumentat contrariul, susținerile reclamantei fiind circumscrise și celor indicate în documentația înaintată de Comisia Europeană cu privire la analizarea unor potențiale încălcări de către Statul Român a normelor europene de protecție a mediului incidente în materia supusă judecății în prezenta pricină."

În analiza condiției cazului bine justificat instanța de fond a reținut că este suficientă existența unui dubiu asupra legalității actului dedus judecății, iar așa cum s-a dezvoltat mai sus asemenea indicii au fost decelate în întrunirea acestei condiții prevăzute de lege.

Și sub aspectul analizei cazului justificat, instanța de fond a făcut trimitere la jurispriudența Înaltei Curți reținând argumente generale pur teoretice și de doctrină juridică, fără a arăta în concret în ce constă cazul bine justificat. A mai reținut prima instanță că:

"Contrar celor susținute de către pârât, instanța arată că potrivit jurisprudenței constante a ÎCCJ, stabilirea cazului bine justificat nu se limitează la emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, ori în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, ci în cadrul unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ pot fi analizate și aspecte de fond cu condiția ca îndoiala serioasă să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, ceea ce este și cazul în speță."

În ceea ce privește cerința ca suspendarea actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, prima instanță a reținut că și aceasta era îndeplinită în speță deoarece adoptarea unor astfel de decizii în contextul neanalizării adecvate a situației speciilor care ar fi trebuit să fie protejate conduce, în mod indubitabil, la un prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea Ordinelor contestate. Prima instanță a făcut referire la practica Înaltei Curți de casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 822 din 11 februarie 2021 în sensul că "Legea contenciosului administrativ nu impune ca paguba iminentă să fie certă ci ca prejudiciul să fie previzibil or, în raport de cele statuate în legătură cu îndeplinirea condiției cazului bine justificat prejudiciul material care ar putea decurge din intervenția ilegală în zone protejate este unul previzibil. Rolul Romsilva în gestionarea fondului forestier este incontestabil dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca în anumite cazuri gestionarea acestui fond să se facă cu încălcarea legislației naționale, europene sau a acordurilor internaționale la care România este parte, controlul instanței de contencios administrativ având menirea de a preîntâmpina astfel de situații." A reținut prima instanță că aceste considerente își găsesc aplicarea și în prezenta pricină în dezvoltarea argumentelor ce vizează condiția pagubei iminente, cerință pe care prima instanță a apreciat-o ca fiind de asemenea întrunită.

În analizarea legalității hotărârii atacate, instanța de control judiciar reține incidența dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să conțină o parte introductivă, considerentele și dispozitivul.

Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor sentinței, instanța de fond nu a efectuat o analiză proprie a solicitărilor reclamantei, raportat la motivele invocate și la apărările formulate de pârâte, nu a analizat din perspectivă proprie probele administrate în cauză.

Din considerentele sentinței și actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanța a preluat în mod identic argumente din Decizia nr. 1080/24 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2020 în pronunțarea soluției privind suspendarea Deciziei de încadrare nr. 73/25.09.2019 emisă de APM Iași pentru amenajamentul silvic UPI Nastea, UPII Pietrosu, UPIII Cobuza și UPIV Brădicești-Ocolul Silvic Dobrovăț și a Deciziei de încadrare nr. 76/03.10.2019 emisă pentru "Amenajamentul Ocolulului Silvic Lunca Cetățuii - Direcția Silvică Iași U.P. I TOMEȘTI, U.P. II POIENI, U.P. III CIUREA, U.P. IV VOINEȘTI, U.P. V CORNEȘTI".

Eventuale lipsuri constatate de instanța in dosarul x/2020, nu pot reprezenta temeiul juridic al pronunțării unei decizii de suspendare intr-un alt dosar(respectiv în cauza de față), atâta timp cat judecătorul care a pronunțat hiotărârea recuartă în prezenta cauză, nu a analizat personal probele dosarului x/2020

Astfel, soluția fondului este nelegală atâta timp cat întreaga argumentație a instanței de fond din dosarul prezent s-a bazat, exclusiv pe invocările intimatei-reclamante, in lipsa oricărei probe palpabile.

Instanța de fond nu a analizat criticile reclamantei din cererea de chemare în judecată, nu a analizat propriu zis argumentele reclamantei și ale pârâtelor formulate în cadrul apărărilor, preluând, într-o modalitate "copy paste", susținerile invocate de reclamantă, în propria analiză, instanța nu a analizat situația de fapt, nu a evaluat și valorificat din perspectivă proprie probele administrate în faza de cercetare judecătorească, raportat la argumentele invocate de reclamantă și de cele din apărare.

Pronunțarea unei soluții în rezolvarea acțiunii deduse judecății implică în mod necesar și obligatoriu un proces de analizare a argumentelor invocate, operațiune care, pentru a echivala cu o veritabilă soluționare, trebuie să fie efectivă, să cuprindă în mod concret motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, raportat la actele normative incidente. Or, această obligație esențială privind hotărârea instanței nu a fost respectată de instanța de fond, împrejurare care conduce la casarea hotărârii pronunțate.

A reținut prima instanță că cerința pagubei iminente este îndeplinita întrucât menținerea Ordinelor ar conduce: "in mod indubitabil la un prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea Ordinelor contestate", însă instanța nu a argumentat care sunt rațiunile pentru care menținerea a doua ordine de ministru va avea ca si consecința producerea unui pagube mediului ambiant din Județul Iași si mai concret care ar fi natura acestui prejudiciu, in ce anume ar consta aceasta paguba- precum si întinderea prejudiciului.

Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția lipsesc cu desăvârșire, din perspectiva disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că prin hotărârea pronunțată prima instanță nu a soluționat cauza.

Elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, care trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părți. Obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. (3), cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Omisiunea totală a instanței de fond de a cerceta și analiza, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, prin analiză proprie, argumentele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată, precum și apărările formulate, nu satisface exigențele desfășurării unui proces echitabil, echivalează cu nejudecarea cauzei și conduce la imposibilitatea instanței de control judiciar să analizeze, în calea de atac a recursului, legalitatea sentinței.

Față de toate argumentele expuse anterior, Înalta Curte constată că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță nu a soluționat în realitate cauza, iar față de modul defectuos în care s-a desfășurat procedura de judecată, sub toate aspectele prezentate, din perspectiva încălcării disp. 425 C. proc. civ., se impune casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare instanței de fond, potrivit dispozițiilor. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2), din C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Agenția pentru Protecția Mediului Iași și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Iași, în nume propriu și pentru Ocolul Silvic Lunca Cetățuii și Ocolul Silvic Dobrovăț împotriva încheierii din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și timite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.