ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5003/2022

Ședința publică din data de 28 octombrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curíi de Apel București la data de 26.02.2015, sub nr. x/2015, reclamantul Institutul National de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" (INCE), în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (OIPOSDRU-MECS) a solicitat anularea parțială a actului administrativ reprezentat de Procesul-verbal nr. x/4.02.2015 de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, cât privește pct. 4.3.- partea referitoare la CR4, pct. 4.8. subpct. 1-3, și pct. 4.9. lit. b)-d) și f), anularea parțială a Deciziei x/4.02.2015, privind soluționarea contestației INCE nr. 1228/22.12.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3417 pronunțată la data de 27 iulie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată, a anulat în parte decizia și procesul-verbal atacate, în sensul că:

- în ceea ce privește punctul 4.3 din procesul-verbal, partea referitoare la CR4, se diminuează cuantumul corecției de la 904 RON la 249 RON;

- în ceea ce privește punctul 4.8 din procesul-verbal atacat, subpunctele 1-3, se diminuează procentul corecției aplicate de la 100% la 10% din sumele menționate la aceste subpuncte;

- în ceea ce privește punctul 4.9 lit. f) din procesul-verbal atacat, se anulează: diminuarea cu suma de 107,03 RON, reprezentând cheltuiala efectuată cu taxiul de către A.; diminuarea cu suma de 121,16 RON reprezentând cheltuiala efectuată cu taxiul de către B.; diminuarea cu suma de 411,01 RON, reprezentând cheltuiala efectuată cu taxiul de către C.;

- se diminuează procentul corecției aplicate cheltuielii de deplasare mobilitate în Franța pentru D. de la 100% din suma de 600 euro la 50% din această sumă.

A menținut în rest actele atacate, și totodată a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în ce privește partea de cheltuieli rămasă respinsă în valoare totală de 18.713,72 RON și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precum și pârâtul Ministerul Educației – Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate doar în ceea ce privește considerentele aferente punctului 4.9 lit. f), punctului 4.8 (subpunctele 1-3), punctul 4.3 (partea referitoare la CR4) din procesul-verbal atacat.

3.1. În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurentul Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" în ce privește suma de 2.610,84 RON se susține că aceasta reprezintă o cheltuială eligibilă 100% întrucât Misiunea Catolică Română din Franța – Parohia Română Saint-George de Paris este asimilată unei structuri de primire turistică de tipul "hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, campinguri, sate de vacanțe, pensiuni, popasuri turistice, spații de campare organizate în gospodăriile populației destinate prin construcție cazării", menționate în art. 27 din H.G. nr. 1860/2006.

În ce privește cele 3 conferințe internaționale (7-8 octombrie 2011; 22-23 noiembrie 2011 și 31 mai 2012) raportate în cadrul activității A9 "Organizarea și desfășurarea de seminarii și conferințe internaționale", recurenta precizează faptul că încadrarea acestei activității A9 în rapoartele de activitate ale echipei de implementare de către Partenerul 1 Institutul de Prognoză Economică reprezintă o eroare materială întrucât încadrarea corectă a acestor activități este la activitatea A3 "Promovarea proiectului finanțat prin FSE" respectiv activități de diseminare a proiectelor de cercetare realizate de cercetătorii postdoctorali, eroare ce rezultă din faptul că în mod eronat s-a comunicat încadrarea acestor activități.

Referitor la orele raportate în lunile aprilie și mai 2012 în cadrul activității A10 "Organizarea și desfășurarea de sesiuni cu tematica egalitatea de șanse, dezvoltare durabilă și egalitatea de gen" care conform graficului în vigoare la acea dată se desfășoară până în luna martie 2012, iar cheltuielile aferente în cuantum total de 7.002 RON au fost invalidate de către OIPOSDRU-MEN, se arată de către recurentă că încadrarea activității A10 "Organizarea și desfășurarea de sesiuni cu tematica egalitatea de șanse, dezvoltare durabilă și egalitatea de gen" în rapoartele de activitate ale echipei de implementare de către IEN reprezintă o eroare materială, întrucât încadrarea corectă a acestor activități este la activitatea A8 "Derularea programului de pregătire și cercetare postdoctorală și sprijin financiar pentru cercetătorii postdoctorali", respectiv îndrumarea și supervizarea științifică a cercetătorilor postdoctorali în cadrul colectivelor de cercetare, eroare ce rezultă din faptul că în mod eronat s-a comunicat încadrarea acestor activități.

Referitor la desfășurarea activității A5 "Construcția instituțională și pilotarea programului de pregătire și cercetare postdoc în matematică, științe și aplicații interdisciplinare" în perioada iulie 2010 – decembrie 2010, se arată de către recurentă că încadrarea acestei activități în rapoartele de activitate ale echipelor de implementare de la Partenerii 1-4 reprezintă o eroare materială, întrucât încadrarea corectă a acestor activități ar fi fost la activitatea A7 "Organizarea programului de cercetare postdoctorală", activitate care demarase începând cu luna noiembrie 2010, eroare ce rezultă din faptul că în mod eronat s-a comunicat încadrarea acestor activități.

Susține recurenta că măsura corecției de 100% aplicată de pârât este disproporționată, astfel că solicită instanței să se constate că această cheltuială este eligibilă 99% și să stabilească un procent de 1% de corecție cu privire la aceste cheltuieli.

În ce privește cheltuielile aferente impozitului și contribuțiilor aferente salariilor dlui E., dnei F. și dnei G. susține recurenta că potrivit Anexei nr. 6 – Lista cheltuielilor eligibile aferente axelor prioritare 1-6 la Ordinul nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", la pct. 8.1 Cheltuieli eferente personalului administrativ și personalului auxiliar sunt prevăzute la subpct. 8.1.2 Contribuții sociale aferente cheltuielilor salariale și cheltuielilor asimilate acestora (contribuții angajați și angajatori).

Salariul net și contribuțiile sociale aferente cheltuielilor salariale reprezintă un tot unitar în care salariul net constituie principalul, iar contribuțiile sociale aferente cheltuielilor salariale constituie accesoriul.

Prin reîncadrarea salariilor nete ale persoanelor amintite la capitolul bugetar cheltuieli indirecte rezultă automat și impozite și contribuții aferente acestora, salariile nete nu pot exista în mod independent de impozitul și contribuțiile aferente.

3.2. Recurentul pârât Ministerul Educației – Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman, susține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ce privește punctul 4.9 lit. f) din procesul-verbal atacat susține recurentul că în mod eronat au fost diminuate de către instanță aceste cheltuieli întrucât din documentele justificative depuse pentru cele 3 persoane A., B. și C. nu se poate afirma cu certitudine faptul că ruta parcursă cu taxiul este pe distanța de la aeroport sau gară la locul de cazare sau invers astfel cum cere H.G. nr. 518/1995 la art. 6 alin. (1) lit. a).

În ce privește cheltuielile efectuate de dna D. se arată faptul că cheltuielile aferente deplasării în Franța nu au fost realizate printr-un proces de achiziție publică astfel încât nici recurentul și nici instanța de judecată nu au avut la dispoziție prevederi legale pentru individualizarea unei corecții financiare într-un procent stabilit prin raportare la gravitatea și întinderea abaterii.

În ce privește punctul 4.8 lit. f) din procesul-verbal atacat subpunctele 1-3, se susține că diminuarea corecției de la 100% la 10% nu are fundament sens în care sunt invocate dispozițiile art. 21 alin. (13) și art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011 și susține că cheltuielile salariale aferente orelor raportate în cadrul activității A9, activității A10, și activității A5 nu au fost realizate prin proceduri de achiziție publică astfel încât nici recurentul și nici instanța de judecată nu au dispus de prevederi legale pentru individualizarea unei corecții financiare într-un procent stabilit prin raportare la gravitatea și întinderea abaterii.

Cu referire la cheltuielile salariale ale dnei H. se arată că reținerile instanței de judecată în sensul că prin soluționarea contestației s-a creat contestatorului o situație mai grea în propria cale de atac nu reflectă cu precizie realitate. Contrar celor reținute de prima instanță, afirmă recurentul că pe ansamblu prin soluționarea contestației nu s-a generat contestatorului o situație mai grea în propria cale de atac, dimpotrivă, i s-a creat o situație mai bună ca urmare a admiterii parțiale a contestației și implicit a diminuării creanței bugetare.

În ce privește cheltuielile de judecată arată că obligarea recurentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON nu este justificată din moment ce recurentul este instituție publică, bugetul aprobat pentru funcționarea sa neimplicând costuri suplimentare de acest tip. Obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată poate echivala cu o utilizare a resurselor contrar interesului public astfel încât solicită exonerarea recurentului de la plata sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ministerul Educației a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" prin care a invocat excepția nulității recursului.

Recurentul reclamant, față de recursul formulat de Ministerul Educației, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A depus, totodată, și Răspuns la întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate atât de către recurentul reclamant cât și de către recurentul pârât, p alin. (1) pct. 8recum și a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nul, iar motivele întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

1.2. Recursul formulat de reclamantul Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu"

În ceea ce privește dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate ca temei al cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deși este invocat, acest motiv de recurs nu este însoțit de argumentele prin care să se demonstreze în care dintre ipotezele reglementate de textul legal mai sus menționat s-ar încadra critica de nelegalitate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte mențiuni prevăzute cu caracter imperativ, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Prin textul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat mai multe ipoteze de nelegalitate, de natură să atragă casarea unei hotărâri judecătorești, însă simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerința imperativă a dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurentul-reclamant.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pe acest motiv de critică, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cerința legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale și indicarea pretinselor greșeli de judecată săvârșite de instanță, cerință nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susținerilor recurentului doar o aparență de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

Prin urmare, sancțiunea prevăzută de normele procedurale în vigoare, pentru lipsa oricăreia dintre mențiunile la care se referă art. 486 alin. (1) lit. a) și c), este nulitatea, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 488 alin. (3) teza întâi C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., amintește Înalta Curte că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere faptul că prima instanță a făcut o interpretare și o aplicare corectă dispozițiilor legale incidente cauzei, argumentele prezentate de recurent fiind mai degrabă aprecieri subiective are nu-și găsesc fundamentarea în cadrul legal aplicabil litigiului dedus judecății.

În ce privește critica recurentului reclamant referitoare la faptul că suma de 2.610,84 RON reprezintă o cheltuială eligibilă 100% întrucât Misiunea Catolică Română din Franța – Parohia Română Saint-George de Paris este asimilată unei structuri de primire turistică, reține Înalta Curte că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din H.G. nr. 1860/2006 a fost corectă efectuată de judecătorul fondului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 din H.G. nr. 1860/2006 "În structurile de primire turistice se includ: hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, campinguri, sate de vacanțe, pensiuni, popasuri turistice, spații de campare organizate în gospodăriile populației destinate prin construcție cazării" .

Norma juridică enumeră care sunt structurile de primire turistică, enumerarea fiind una limitativă, astfel că parohia – locul cazării dnei D., nefiind inclusă printre structurile de cazare prevăzute de art. 27 din H.G. nr. 1860/2006.

Cu toate acestea, constată Înalta Curte că judecătorul fondului, cu referire la această sumă corect a fost aplicat principiul proporționalității, fiind diminuată corecția acestei cheltuieli de deplasare mobilitate de la 100% la 50%.

Referitor la pct. 4.8 din procesul-verbal atacat, subpunctele 1-3, referitoare la verificarea documentelor tehnice aferent activităților desfășurate în perioada de raportare a cererilor de rambursare 1-4 pentru primele trei conferințe internaționale care au fost raportate în cadrul Activității A9 "Organizarea și desfășurarea de seminarii și conferințe internaționale", iar în cadrul Activității A10 "Organizarea și desfășurarea de sesiuni cu tematica egalitatea de șanse, dezvoltare durabilă și egalitatea de gen" a orelor raportate în luna aprilie și mai 2012, observă Înalta Curte că și prin cererea de recurs recurentul reclamant reia susținerile făcute prin cererea de chemare în judecată, respectiv existența unei erori cu privire la încadrarea corectă a acestor activități. Prin aceste susțineri, recurentul reclamant recunoaște încadrarea eronată, însă această recunoaștere nu dă dreptul recurentului la înlăturarea corecției, ci dimpotrivă, atestă stabilirea în mod corect de către Ministerul Educației a abaterii constatate.

Aceleași susțineri sunt făcute și cu privire la desfășurarea activității A5 "Construcția instituțională și pilotarea programului de pregătire și cercetare postdoc în matematică, științe și aplicații interdisciplinare" în perioada iulie 2010 – decembrie 2010, în sensul că încadrarea acestei activități în rapoartele de activitate ale echipelor de implementare de la Partenerii 1-4 reprezintă o eroare materială, întrucât încadrarea corectă a acestor activități ar fi fost la activitatea A7 "Organizarea programului de cercetare postdoctorală", activitate care demarase începând cu luna noiembrie 2010, eroare ce rezultă din faptul că în mod eronat s-a comunicat încadrarea acestor activități.

Recunoscând încadrarea eronată a acestor activități rezultă că abaterea constată de Ministerul Educației a fost corect stabilită, astfel că susținerile recurentului reclamant referitoare la diminuarea corecției pentru aceste abateri sunt nefondate.

Și critica referitoare la cheltuielile aferente impozitului și contribuțiilor aferente salariilor dlui E., dnei F. și dnei G. este nefondată.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei Înalta Curte reține că recurentul reclamant a încadrat salariile persoanelor E., F. și G. și contribuțiile aferente acestora în categoria "Cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului (Resurse umane) la linia Cheltuieli generale de administrație. Observă Înalta Curte că această încadrare este una eronată atâta vreme cât aceste persoane fac parte din categoria "personal administrativ" și nu figurează în notificarea de modificare a listei experților depusă la OIPOSDRU. Prin urmare, pentru aceste persoane cheltuielile efectuate de recurentul reclamant nu puteau fi decontate de la categoria Resurse umane, astfel că în mod corect pârâtul corect a dispus reîncadrarea acestor cheltuieli de la linia Cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului (Resurse umane) la linia Cheltuieli generale de administrație.

Din această perspectivă, corect a stabilit judecătorul fondului că aceste cheltuieli nu au fost considerate eligibile, și nu pot reprezenta un tot unitar așa cum în mod eronat susține recurentul reclamant.

1.3. Recurentul pârât Ministerul Educației – Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman

Criticile recurentului pârât referitoare la suma de 2.610,84 RON sunt nefondate, Înalta Curte constată că obiectivele proiectului au fost realizate, astfel că o corecție de 100% ar încălca principiul proporționalității reglementat de dispozițiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiu fundamental reglementat inclusiv în jurisprudența CJUE, precum și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respective.

În ce privește criticile referitoare la faptul că din documentele justificative depuse pentru cele 3 persoane A., B. și C. nu se poate afirma cu certitudine faptul că ruta parcursă cu taxiul este pe distanța de la aeroport sau gară la locul de cazare sau invers astfel cum cere H.G. nr. 518/1995 la art. 6 alin. (1) lit. a), Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 518/1995 "(1)Ministerele și celelalte unități trimițătoare mai suportă în valută și în RON, după caz, pe lângă drepturile prevăzute la art. 5 alin. (1), și următoarele alte cheltuieli:

a)costul transportului în trafic internațional, cel între localitățile din țara în care personalul își desfășoară activitatea, precum și pe distanța dus-întors dintre aeroport sau gară și locul de cazare;".

Totodată, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (7) din H.G. nr. 518/1995 potrivit cărora "transportul dus-întors, pe distanta dintre aeroport sau gară și locul de cazare, se face cu mijloacele de transport în comun sau cu taxiul", dispoziții la care trimit și prevederile art. 9 pct. 1 din Ordinul nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007—2013".

În condițiile în care reclamantul a făcut dovada cu documente justificative a cheltuielilor efectuate de persoanele anterior menționate, stabilirea unei abateri pe considerentul că nu se poate stabilit cu certitudine ruta parcursă cu taxiul, respectiv distanța de la aeroport sau gară la locul de cazare, sau invers, nu poate fi primit.

În ce privește critica referitoare la cheltuielile salariale ale dnei H., critică ce vizează faptul că prin soluționarea contestației nu s-a generat contestatorului o situație mai grea în propria cale de atac, dimpotrivă, i s-a creat o situație mai bună ca urmare a admiterii parțiale a contestației și implicit a diminuării creanței bugetare, nu poate fi primită.

Observă Înalta Curte că după soluționarea contestației, pârâtul OIPOSDRU-MECS a înăsprit sancțiunea de la suma de 249 RON (prorata 1% prin procesul-verbal inițial x/02.12.2014) la suma de 904 RON (prorata 3,64%), încălcând astfel, dispozițiile art. 50 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 unde se arată că "prin soluționarea contestației nu se poate crea contestatarului o situație mai grea în propria sa cale de atac".

Și critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată este nefondată. Cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea. Principiul enunțat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune: "(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, înregistrarea litigiului pe rolul instanței fiind cauza premisă generatoare de cheltuieli pentru partea împotriva căreia se îndreaptă, cazurile de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată fiind expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 454 C. proc. civ., ca drept comun în materie.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății iar hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. formulat de recurentul reclamant Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu", va respinge ca nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulat de același recurent, și va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Educației-Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de recurentul reclamant Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de Ministerul Educației.

Anulează motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. formulat de recurentul reclamant Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" împotriva sentinței civile nr. 3417 din 27 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulat de recurentul-reclamant Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" împotriva sentinței civile nr. 3417 din 27 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației-Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman împotriva sentinței civile nr. 3417 din 27 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2022.