Decizia nr. 4744/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 38/2021 a Curții de Apel Craiova

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanții A. și Unitatea Administrativ Teritorială comuna Stănești, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, au contestat procesul-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872 din 16.07.2019 și actele ce au stat la baza emiterii acestuia, precum și decizia nr. 12/C/07.10.2019, solicitând anularea acestor acte. 1.

Prin sentința nr. 278 din 19 iunie 2020, pronunțată în dosar nr. x/2020 Tribunalul Gorj – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a contestației promovată de reclamanții Unitatea Teritorial Administrativă comuna Stănești și Primarul comunei Stănești în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 38 din data de 18 februarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții Primarul Comunei Stănești - A. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stănești împotriva pârâților Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor și a anulat procesul-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872/16.07.2019 și decizia nr. 12/C/7.10.2019. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 de mai sus, au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, prin care au solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, și menținerea actelor administrative fiscale, ca temeinice și legale. Argumentele invocate prin calea de atac promovată au fost subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Printr-un prim set de argumente, recurenții au criticat maniera în care prima instanță a aplicat dispozițiile art. 1-3 din Legea nr. 78/2018, coroborate cu cele ale art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, susținând că din analiza dispozițiilor Legii nr. 78/2018 reiese faptul ca acestea condiționează aplicarea textului de lege de existența, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, a actelor de control prin care au fost stabilite măsuri de recuperare a unor venituri de natură salarială, condiție neîndeplinită în cauza pendinte, câtă vreme procesul-verbal de inspecție fiscală CRR AIF 4872/16.07.2019 a fost emis ulterior publicării în Monitorul Oficial nr. 276/28.02.2018 a Legii nr. 78/2018. În opinia recurenților, constatărilor din procesul-verbal de inspecție fiscală x/16.07.2019 nu le sunt incidente prevederile Legii nr. 78/2018, întrucât legiuitorul a avut în vedere exonerarea de la plată a sumelor reprezentând venituri de natură salarială constatate ca fiind nelegale prin actele de control emise anterior intrării în vigoare a actului normativ mai sus indicat. Au mai arătat recurenții că legiuitorul a prevăzut obligația ordonatorilor principali de credite de a recalcula salariul și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficia personalul prevăzut de art. (1) al legii în discuție aferente lunii în care aceasta a intrat în vigoare, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit. Printr-un alt set de argumente, recurenții au învederat, în esență, că Hotărârea Consiliului Local al Comunei Stănești nr. 28/31.08.2017, prin care funcționarilor publici din aparatul propriu de specialitate al primarului li s-au acordat anumite sporuri sau li s-a majorat cu 25% salariul lunar față de nivelul acordat pentru luna decembrie, a fost anulată parțial de Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 1270/10.10.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, în privința art. 2 din această hotărâre, iar prin sentința civilă nr. 71/2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj, instanța a anulat dispozițiile primarului emise în considerarea unei astfel de hotărâri. Recurenții au mai precizat că, prin sentința civilă nr. 123/12.01.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj, instanța a anulat dispozițiile primarului din anul 2018 prin care s-a majorat funcționarilor publici din aparatul propriu de specialitate al primarului cu 25% salariul lunar, față de nivelul acordat pentru luna decembrie. Făcând trimitere la prevederile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 435 alin. (1) din același act normativ, recurenții au învederat că, urmare anularii art. 2 din HCL nr. 28/2017 și dispozițiilor primarului emise în baza acestei hotărâri, intimații - reclamanți nu au întreprins demersuri de recuperare a remunerațiilor acordate necuvenit, iar organul de inspecție fiscală, la sesizarea Instituției Prefectului, a efectuat o verificare în urma căreia a constatat deficiențe în activitatea instituției publice, prin aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. d) din H.G. nr. 1257/2012. Recurenții au mai invocat și prevederile art. 155 alin. (1) lit. c) și art. 243 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum și pe cele ale art. 21 alin. (2) și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și cele ale art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, apreciind că, în virtutea acestora, ordonatorii de credite aveau obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare cu respectarea dispozițiilor legale, sens în care reclamanților le incumba obligația de a recupera prejudiciul rezultat urmare anulării, de către instanțele de judecată, a art. 2 din HCL nr. 28/2017 și a dispozițiilor primarului emise în baza acestor hotărâri. Raportat la aspectele învederate și având în vedere măsurile dispuse prin Procesul-verbal de inspecție CRR _AIF 4872/16.07.2019, recurenții au apreciat că actele administrative fiscale atacate au fost emise în conformitate cu prevederile legale care impun conducerii instituției să își exercite mandatul cu prudență și diligență pentru a realiza o bună gestiune financiară în raport cu scopul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele de înființare.

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimații - reclamanți Primarul Comunei Stănești - A. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stănești nu au formulat întâmpinări.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 20 iulie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova este fondat, pentru următoarele considerente: Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanții Primarul Comunei Stănești - A. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stănești au contestat legalitatea procesului-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872 din 16.07.2019, emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de inspecție fiscală- Serviciul de inspecție economico - financiară - Compartimentul Gorj și a actelor ce au stat la baza emiterii acestuia, precum și a deciziei nr. 12/C/07.10.2019, emisă de Ministerul Finanțelor – Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și contestațiilor, solicitând anularea acestora. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a infirmat legalitatea procesului-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872/16.07.2019 și a deciziei nr. 12/C/7.10.2019, însă o astfel de soluție nu este împărtășită și de instanța de control judiciar, Înalta Curte apreciind fondate criticile aduse de recurenți, prin invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în privința modului în care prima instanță a interpretat și aplicat prevederile Legii nr. 78/2018 (în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate). Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, intimații – reclamanți au solicitat anularea actelor administrative fiscale exclusiv din perspectiva incidenței, în opinia acestora, a prevederilor Legii nr. 78/2018, privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială. Astfel, chestiunea de drept ce se impune a fi verificată în cauza pendinte este cea a limitelor aplicării prevederilor antereferitului act normativ, în raport de circumstanțele particulare ale cauzei. Analizând conținutul normativ al prevederilor Legii nr. 78/2018 (în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate), Înalta Curte observă că legea în discuție are caracterele particulare ale unei norme de amnistie, în acest sens fiind prevederile art. 2 din actul normativ antereferit, conform cărora: Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri din salarii și asimilate salariilor potrivit prevederilor art. 76 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau reprezentând alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, precum și cele provenind din drepturi de asistență socială, sume considerate a fi încasate nelegal și pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. O normă de amnistie (ce generează o exonerare de la plată) vizează, în mod evident, o obligație de plată existentă la data intrării în vigoare a unei atare legi, iar prin teza finală a art. 2 legiuitorul a indicat expres care sunt acele obligații de plată ce fac obiectul amnistiei dispuse prin Legea nr. 78/2018, mai precis cele ce privesc sumele pe care personalul prevăzut la art. 1 din lege trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control a unor prejudicii. Din același text normativ rezultă și că obligația de restituire trebuia să reprezinte o consecință a constatării prejudiciilor de către una dintre autoritățile indicate în art. 2 din Legea nr. 78/2018 (printre care se numără și structurile/instituțiile cu atribuții de control). În consecință, Înalta Curte reține că facilitatea de restituire a sumelor de natura veniturilor salariale considerate a fi încasate nelegal privește acele sume pentru care s-a dispus, anterior intrării în vigoare a legii, recuperarea lor, prin acte de control efectuate de instituțiile cu astfel de atribuții, iar urmare intrării în vigoare a acestei legi, astfel de sume nu se mai recuperează. De asemenea, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 78/2018, la data intrării în vigoare a unui astfel de act normativ ordonatorii principali de credite aveau obligația de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficia personalul prevăzut la art. 1 aferente lunii în care urma să intre în vigoare legea, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control. Or, o atare prevedere legală întărește teza conform căreia data actului emis de structura/instituția cu atribuții de control trebuia să fie anterioară momentului intrării în vigoare a Legii nr. 78/2018, întrucât, o interpretare contrară ar goli de conținut o astfel de prevedere legală. În cauza pendinte, se observă că, prin sentința civilă nr. 1270/10.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj, prin sentința civilă nr. 71/2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj și prin sentința civilă nr. 123/12.01.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj au fost anulate atât art. 2 al Hotărârii Consiliului Local al Comunei Stănești nr. 28/31.08.2017, prin care funcționarilor publici din aparatul propriu de specialitate al primarului Comunei Stănești li s-au acordat anumite sporuri sau li s-a majorat cu 25% salariul lunar, cât și dispozițiile primarului emise în considerarea unei astfel de hotărâri, de stabilire a drepturilor salariale individuale, fără ca prin antemenționatele hotărâri judecătorești să se dispună și restituirea sumelor acordate în temeiul actelor anulate. Toate aceste hotărâri judecătorești sunt ulterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 78/2018, neputând constitui premisa aplicării dispozițiilor art. 2 din acest act normativ. Pe cale de consecință, procesul-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872 din data de 16.07.2019, prin care instituția cu atribuții de control (Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de inspecție fiscală- Serviciul de inspecție economico - financiară - Compartimentul Gorj) a dispus, în sarcina conducerii primăriei Comunei Stănești, obligația de a lua măsurile care se impun în vederea recuperării remunerațiilor acordate necuvenit pentru perioade începute anterior apariției acestei legi și continuate și după intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2018, cu nerespectarea art. 3 din norma de amnistie, are natura juridică a actului de constatare a prejudiciului. Înalta Curte reține că Legea nr. 78/2018 a intrat în vigoare la data de 31 martie 2018, iar procesul-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872 a fost emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de inspecție fiscală- Serviciul de inspecție economico - financiară - Compartimentul Gorj la data de 16.07.2019, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 78/2018. În raport de astfel de repere, Înalta Curte apreciază că amnistia reglementată de prevederile Legii nr. 78/2018 nu viza și sumele stabilite prin procesul-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872 din data de 16.07.2019, astfel încât stabilirea, în sarcina conducerii primăriei Comunei Stănești, a obligației de a lua măsurile care se impun în vederea recuperării remunerațiilor acordate necuvenit a fost dispusă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Activitatea de inspecție fiscală- Serviciul de inspecție economico - financiară - Compartimentul Gorj în condiții de legalitate. De asemenea, nu se poate face abstracție nici de faptul că prin măsurile dispuse în cuprinsul procesului-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872 din data de 16.07.2019, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a stabilit în sarcina conducerii primăriei Comunei Stănești recuperarea remunerațiilor acordate necuvenit, ce au vizat și perioade ulterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 78/2018 și care, indiferent de actul prin care a fost constatat prejudiciul ce a generat obligația de restituire, nu puteau face obiectul amnistiei. În concluzie, Înalta Curte apreciază drept eronată maniera în care prima instanță a interpretat și aplicat, în raport de situația de fapt incidentă cauzei, prevederile Legii nr. 78/2018, fiind, astfel, fondate criticile recurenților – pârâți subsumate cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate reține nelegalitatea procesului-verbal de inspecție nr. CRR-AIF 4872 din 16.07.2019, emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a actelor ce au stat la baza emiterii acestuia și a deciziei nr. 12/C/07.10.2019, emisă de Ministerul Finanțelor – Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și contestațiilor, din perspectiva aspectelor evocate de reclamanții Primarul Comunei Stănești - A. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stănești, prin cererea de chemare în judecată. În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, va casa sentința civilă nr. 38 din data de 18 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, iar, în rejudecarea cauzei, va respinge cererea formulată de reclamanții Primarul Comunei Stănești - A. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Stănești, ca neîntemeiată.