ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3801/2021

Ședința publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 15.05.2018 sub nr. x/2018 reclamanții A. S.R.L. reprezentată legal prin administrator B., și Consiliul Local Mătăsari prin primar C. și D. - secretar au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 20/P/15.03.2015 privind soluționarea plângerii prealabile nr. 66 din 21.01.2018 formulată de societatea A. S.R.L. și înaintată Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova cu adresa nr. x/15.01.2018 împotriva Măsurii nr. 6 din Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF-3822/28.12.2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, solicitând instanței de judecată anularea Deciziei nr. 20/P/15.03.2018 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de societatea reclamantă.

Prin sentința nr. 1637/2018/04.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei Curții de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 11.01.2019 sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 121/2019/22.03.2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Mătăsari și a respins cererea formulată de societatea A. S.R.L. așa cum a fost prcizată ca fiind nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 121/2019/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Societatea A. S.R.L. reprezentată legal prin administrator B. și Consiliul Local Mătăsari prin primar C. și secretar D., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței nr. 121/22.03.2019 și, rejudecând cauza pe fond, admiterea contestației în sensul anulării Deciziei nr. 20/P/15.03.2018 privind soluționarea plângerii prealabile și implicit Măsura nr. 6 din Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF-3822/28.12.2017 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova - Compartiment Gorj. În temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică sentința pe considerentul că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor contractuale prin raportare la dispozițiile art. 1560 din vechiul C. civ. întrucât, susține recurenta, aceste dispoziții nu reprezintă o condiție esențială pentru a interpreta un contract de închiriere ca fiind contract de comodat cu titlu gratuit, obligațiile părților fiind clar stipulate în cuprinsul respectivului contract îndeplinind astfel condițiile de fond pentru valabilitatea contractului, astfel că interpretarea contractului trebuie să se facă prin raportare la dispozițiile art. 1166 din Noul C. civ. conform cărora contractul este definit ca fiind acordul între două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau restrânge un raport juridic.

Arată recurenta că A. S.R.L. este o societatea autofinanțată care realizează diverse activități ce au ca scop atragerea de venituri, iar utilajele predate nu sunt folosite numai pentru activitățile din contractele de delegare nr. x/31.05.2012 și nr. y/29.05.2012, fapt pentru care au fost percepute sume modice ce nu asigură nici măcar amortizarea acestora, iar plata respectivelor sume presupune rezoluțiunea celor două contracte de închiriere potrivit art. 1817 din Noul C. civ., motiv pentru care consideră sentința atacată ca fiind nelegală.

În ce privește aplicarea în cauză a dispozițților art. 25 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, arată faptul că bunurile ce fac obiectul contractului de închiriere nr. x/15.05.2008 prelungit prin contractul de închiriere nr. x/23.05.2013 nu sunt bunuri care fac parte din sistemul de alimentare cu apă și de salubrizare al localității Mătăsari, nefiind folosite numai pentru prestarea serviciilor de utilități publice pentru a putea intra sub incidența articolului respectiv prin a constrânge Primăria Comunei Mătăsari să le dea în administrare, concesionare sau trecute în proprietatea operatorilor. Susține că aceste bunuri (utilaje/mașini) au fost cumpărate de Primăria Mătăsari pentru a putea fi folosite la toate lucrările desfășurate în Comuna Mătăsari, închiriate ulterior societății A. S.R.L. cu scopul folosirii acestora la toate activitățile desfășurate de către societate pentru aducerea de venituri.

În concluzie, susține recurenta că Primăria Comunei Mătăsari nu avea obligația ca odată cu delegarea serviciilor de utilități publice către recurentă să predea aceste utilaje cu titlu gratuit, această obligație aparținându-i societății recurente care trebuie să dețină licență eliberată de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și dotare tehnică cu aceste utilaje deținute sub orice formă necesare pentru desfășurarea acestor servicii de utilități publice

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, nulitatea recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În esență, prin întâmpinare, se susține că Măsura nr. 6 din Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF-3822/28.12.2017 este corectă și legală, instanța de judecată interpretând și aplicând în mod corect normele juridice incidente cauzei.

Se arată de către intimată împrejurarea că prin încheierea contractului de închiriere nr. x/2008 prelungit prin contractul nr. x/2013 au fost majorate cheltuielile prin administrarea și gestiunea incorectă a intereselor societății fiind astfel încălcate dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999 republicată privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv.

În plus, susține intimata că atâta timp cât bunurile ce au făcut obiectul celor două contracte de închiriere au fost predate prin contractele de delegare ele nu puteau face și obiectul contractelor de închiriere nr. x/2008 prelungit prin contractul nr. x/2013.

II. Soluția instanței de recurs

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Instanța de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în vederea casării hotărârii deoarece prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport cu materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de față nu combate punctual argumentele instanței de fond, ci dimpotrivă prin cererea de recurs se reiau susținerile formulate în fața instanței de fond.

În esență, chestiunea litigioasă pe care a avut-o de dezlegat prima instanță a fost cea referitoare, la legalitatea Măsurii 6 cuprinsă în Dispoziția obligatorie nr. CRR-AIF-3822/28.12.2017.

Prin Măsura nr. 6 din Dispoziția obligatorie nr. 3822/28.12.2017 s-a dispus în sarcina conducerii societății A. S.R.L. obligația de a lua măsurile necesare pentru recuperarea sumelor achitate necuvenit Comunei Mătăsari în sumă de 116.000 RON, reprezentând plata nelegală a cheltuielilor cu închirierea unor bunuri în baza contractelor de închiriere nr x/14.05.2008 și numărul 4153/23.05.2013, precum și a dobânzilor în sumă de 35.022 RON, și penalități de întârziere în sumă de 14.828 RON calculate până la 30.11.2017, dobânzi și penalități de întârziere care vor fi actualizate până la data restituirii integrale.

Pentru a lua o astfel de măsură, în urma verificărilor efectuate, organele de control au stabilit faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999 republicată privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv în conformitate cu care "(1) Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public".

Încălcarea acestor dispoziții legale de către societatea recurentă a rezultat din faptul că, pe de o parte, temeiul juridic al încheierii acestui contract și menționat în cuprinsul acestuia a fost art. 1560 din vechiul C. civ., iar pe de altă parte, prin contractul de închiriere nr. x/14.05.2008 încheiat între Societatea A. S.R.L. și Comuna Mătăsari au fost închiriate o serie de bunuri, dar în ceea ce privește valoarea chiriei nu a transmis ca anexă la contract valoarea de inventar din evidența contabilă a acestor utilaje, valoarea amortizată, valoarea rămasă de amortizat, data achiziționării, gradul de uzură fizică sau morală, caracteristici tehnice, etc.

Sub acest aspect s-a reținut de către organele fiscale că prin lipsa fundamentării valorii chiriei (amortizare, impozite, taxe, valoarea de piață) au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991.

Un alt motiv ce a stat la baza luării Măsurii cu nr. 6 din Dispoziția obligatorie atacată a vizat faptul că bunurile ce au făcut obiectul contractelor de închiriere au fost cuprinse în inventarul bunurilor mobile predate cu proces-verbal de predare-primire în data de 28.05.2012 în baza contractului de delegare încheiat între Primăria Comunei Mătăsari, în calitate de delegatar și recurentă, în calitate de delegat, contract de delegare nr. x/29.05.2012 privind activitatea de curățare și transport al zăpezii de pe căile publice și menținerea în funcțiune a acestora pe timp de polei sau de îngheț.

De asemenea, conform Inventarului bunurilor mobile predate cu proces-verbal de predare-primire întocmit la data de 28.05.2012 în baza contractului de delegare a gestiunii nr. x/29.05.2012 au fost predate următoarele bunuri mobile: utilaj multifuncțional - 1 buc, tractor x - 2 buc, Remorca tractor- 2 buc, sărăriță - 1 buc, plug tractor -1 buc.

Tot în urma verificărilor efectuate au constatat organele de control că aceleași bunuri ce au făcut obiectul contractelor de închiriere au fost predate societății recurente în baza contractului de delegare nr. x/29.02.2012 încheiat între Primăria Comunei Mătăsari, în calitate de delegatar și societatea recurentă, sens în care fost încheiat la data de 28.05.2012 procesul-verbal de predare-primire în care apar menționate următoarele bunuri mobile: utilaj multifuncțional -1 buc, tractor x - 2 buc, Remorca tractor - 2 buc, autocompactor -1 buc, autogunoiera -1 buc.

Totodată, controlul a constatat că bunurile ce au făcut obiectul contractelor de închiriere menționate, au fost cuprinse în inventarul bunurilor mobile și imobile privind serviciul de apă și canalizare, predate cu proces-verbal de predare-primire în data de 28.05.2012 în baza contractului de delegare încheiat între Primăria Comunei Mătăsari, în calitate de delegatar și societatea recurentă, în calitate de delegat, contract de delegare nr. x/31.05.2012 a gestiunii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.

Conform Inventarului bunurilor mobile, predate cu proces-verbal de predare-primire întocmit în data de 28.05.2012 în baza contractului de delegare a gestiunii nr. x/31.05.2012 au fost predate următoarele bunuri mobile: utilaj multifuncțional -1 buc, tractor x - 2 buc, Remorca tractor - 2 buc, vidanje -1 buc.

Sub acest aspect concluzionează organul de control că în baza contractului de delegare a gestiunii nr. 3712/31.05.2012 și respectiv a contractului de delegare nr. x/29.05.2012, aceleași bunuri publice care au fost transmise cu titlu gratuit au făcut și obiectul contractelor de închiriere nr. x/14.05.2008 și nr. y/23.05.2013 cu titlu oneros, ceea ce a condus la majorarea cheltuielilor prin administrarea și gestiunea incorectă a intereselor societății, fiind încălcate astfel prevederile art. 5, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 republicată, privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, care precizează:

"Buna gestiune financiară (1) Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public".

În raport de această situație de fapt reținută atât de organele de control al intimatei cât și de instanța de judecată, Înalta Curte constată că s-a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale.

Criticile aduse sentintei atacate ce vizează împrejurarea că dispozițiile art. 1560 din vechiul C. civ. nu constitue o condiție esențială pentriu a interpreta un contract de inchiriere ca fiind un contract de comodat cu titlu gratuit, întrucât obligațiile părților au fost clar stipulate în cuprinsul respectivului contract nu pot fi primite.

În deplin acord cu soluția instanței de fond, constată Înalta Curte că analizarea legalității Măsurii 6 trebuie raportată la dispozițiile legale invocate în cuprinsul Dispoziției obligatorii nr. 3822/28.12.2017 și nu la interpretarea contractului de închiriere ca fiind de comodat.

În acest sens, constată Înalta Curte că dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/1999 impun în sarcina operatorilor economici care gestionează fonduri publice obligația de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.

Înalta Curte obsevă că nu s-a contestat de către recurentă împrejurarea că nu ar face parte din categoria acelor operatori economici care gestionează fonduri publice, situație în care îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999.

Pe de altă parte, constată Înalta Curte că în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice:

"Bunurile proprietate privată a unităților administrativ- teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice pot fi date în administrare, concesionate sau trecute în proprietatea operatorilor, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare", bunurile proprietate privată a Comunei Mătăsari utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice conform contractelor:

- nr. 2053/14.03.2008 de delegare a gestiunii serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, de salubrizare, de alimentare cu apă și canalizare, de administrare a fondului locativ;

- nr. 3650/29.05.2012 de delegare a gestiunii activității de curățare și transport al zăpezii de pe căile publice și menținerea în funcțiune a acestora pe timp de polei sau de îngheț (utilaj multifuncțional - 1 buc, tractor x - 2 buc, Remorca tractor - 2 buc, sărăriță -1 buc, plug tractor -1 buc);

- nr. 3651/29.05.2012 de delegare a gestiunii activității de precolectare, colectare și transport al deșeurilor municipale, inclusiv al deșeurilor toxice periculoase din deșeurile menajere, cu excepția celor cu regim special (utilaj multifuncțional - 1 buc, tractor x - 2 buc, Remorca tractor - 2 buc, autocompactor - 1 buc, autogunoiera - 1 buc);

- nr. 3712/31.05.2012 de delegare ă gestiunii serviciului de alimentare cu apă și canalizare (utilaj multifuncțional - 1 buc, tractor x - 2 buc, Remorca tractor - 2 buc, vidanje -1 buc.);

Nu pot fi închiriate, doar pot fi date în administrare, concesionate sau trecute în proprietatea societății.

În raport de această situație afirmațiile recurentei cu referire la interpretarea contractului și la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1166 din Noul C. civ. nu au nicio relevanță atâta vreme cât la luarea măsurii intimata a avut în vedere împrejurarea că bunurile ce au făcut obiectul contractelor de închiriere nu pot fi închiriate în raport de dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 51/2006.

Cu alte cuvinte, nu are nicio importanță cum a fost denumit contractul - de comodat sau de închiriere - sau dacă normele juridice menționate în cuprinsul acestora sunt cele specifice contractului de comodat (art. 1560 din vechiul C. civ.) sau cele specifice contractului de închirirere, ceea ce are relevanță este faptul că în baza acestor contracte au fost achitate către Comuna Mătăsari sume de bani cu titlu de chirie, cu încălcarea normelor juridice anterior menționate.

Societatea avea dreptul și obligația de a administra și exploata sistemul de utilități publice (din care fac parte bunurile mobile închiriate) în vederea furnizării/prestării serviciilor concesionate.

O altă critică adusă hotărârii atacate vizează susținerea că bunurile obiect al contractelor de închiriere au fost utilizate nu numai pentru activitățile din contractele de delegare nr. x/31.05.2012 și nr. y/29.05.2012 situație care a determinat perceperea unor sume modice ce nu au asigurat nici măcar amortizarea acestora, de asemenea, nu poate fi primită.

În actuala reglementare procesuală, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă ci o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care legiuitorul urmărește să asigure conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile așa cum dispune art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Constată Înalta Curte că prin această critică se reia de către recurentă aceleași susțineri formulate și prin cererea de chemare în judecată, susțineri analizate de instanța de fond, sens în care se reține în cuprinsul hotărârii atacate "Împrejurarea învederată de reclamantă că sumele stabilite drept chirie ar fi modice și că bunurile ar fi fost folosite și pentru alte activități, nedovedită de altfel, nu sunt de natură să înlăture constatarea organelor de control conform căreia aceleași bunuri care au făcut obiectul unor contracte cu titlu gratuit și de a căror folosință beneficia deja reclamanta au făcut ulterior obiectul unor contracte cu titlu oneros"

În raport de această situație, critica nu poate fi primită. Totodată, deși s-a reținut de către instanța de fond că nu a fost dovedită susținerea mai sus arătată, observă Înalta Curte că nici prin recurs aceste susțineri, deși invocate, nu au fost dovedite.

O ultimă critică vizează împrejurarea că bunurile ce fac obiectul contractului de închiriere nr. x/14.05.2008 prelungit prin contractul de închiriere nr. x/23.05.2013 "nu sunt bunuri care fac parte din sistemul de alimentare cu apă și de salubrizare al localității Mătăsari" situație în care, susține recurenta, că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 51/2006.

Și această susținere va fi înlăturată ca nefondată.

Pe de o parte, analizând dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 51/2006 în conformitate cu care "Bunurile proprietate privată a unităților administrativ- teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice pot fi date în administrare, concesionate sau trecute în proprietatea operatorilor, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare", reiese că legiuitoul nu face distincție în ceea ce privește categoria de bunuri aflate în proprietatea privată a unităților administrative-teritoriale ce pot fi date în administrare, concesionare sau trecute în proprietatea operatorilor.

Pe de altă parte, analizând Dispoziția obligatorie atacată se observă că obiectul contractului de închiriere nr. x/2008 prelungit prin contractul nr. x/2013 a constatat în închirierea următoarelor bunuri:

- Tractor x cu remorcă nr. înmat. x

- Tractor x cu remorcă nr. înmat x

- Autogunoieră cu nr. x

- x cvu nr. înmat x

- Multifuncțional (buldoexcavator) x,

Iar analizând contractele de delegare se observă că aceastea au ca obiect:

- delegarea gestiunii serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, de salubrizare, de alimentare cu apă și canalizare, de administrare a fondului locativ;

- delegarea gestiunii activității de curățare și transport al zăpezii de pe căile publice și menținerea în funcțiune a acestora pe timp de polei sau de îngheț

- delegarea gestiunii activității de precolectare, colectare și transport al deșeurilor municipale, inclusiv al deșeurilor toxice periculoase din deșeurile menajere, cu excepția celor cu regim special

- delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apă și canalizare

Analizând obiectul contractelor de închiriere precum și obiectul contractelor de delegare rezultă că susținerea este nefondată. Atfel, contractele de delegare nr. x/29.05.2012 și nr. y/31.05.2012 au ca obiect o activitate ce necesită utilizarea bunurilor - obiect al contractelor de închiriere nr. x/2008 prelungit prin contractul nr. x/2013.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de proceduri civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți S.C. A. S.R.L. și Consiliul Local Mătăsari prin Primar împotriva sentinței nr. 121/2019 din 22 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2021.