ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4743/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial, la data de 03.01.2020, pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, iar, ulterior declinării de competență, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., în nume propriu și în calitate de primar al comunei Albeni, județul Gorj și Instituția Primarului Comunei Albeni, prin primar au solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Instituția Prefectului Județului Gorj, anularea articolului "2" din Hotărârea nr. 841/20.11.2019, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a amenzii contravenționale de 2000 RON, stabilită prin aceeași decizie. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 862 din data de 22 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., reclamantul A. în calitate de Primar al Comunei Albeni și reclamanta Instituția Primarului Comunei Albeni în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019, numai în ce privește pct. 2 și 3 din dispozitivul acesteia și considerentele aferente. Totodată, prima instanță a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a solicitat casarea sentinței atacate și în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Argumentele invocate prin calea de atac promovată au fost subsumate de recurent motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul a criticat, în esență, raționamentul primei instanțe, ce a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019 prin reținerea viciului formal al nemotivării, apreciind că argumentele instanței de fond sunt contrazise de mențiunile din partea a V-a a unei astfel de hotărâri, intitulată "Motivele de fapt și de drept", care, deși cuprind o expunere concisă a faptelor, permit atât persoanei reclamante să cunoască rațiunile pentru care s-a reținut săvârșirea, de către aceasta, a faptei de discriminare și motivele pentru care a fost dispusă sancționarea cu amendă contravențională, precum și instanței de judecată să realizeze controlul de legalitate. Din această perspectivă, recurentul a învederat că, în hotărârea contestată, CNCD a arătat că fapta de care s-a făcut vinovat reclamatul, în calitate de primar al comunei Albeni, județul Gorj, a constat în comportamentul acestuia care a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil și degradant față de un grup de angajați ai aparatului administrativ al Instituției Primarului comunei Albeni, județul Gorj, ce, pentru neconformarea cu toate solicitările formulate de reclamant, au fost supuși unor măsurile punitive și de constrângere, precum, printre altele, mutarea acestora pe holurile instituției pentru a-și desfășura activitatea sau întârzieri deliberate în efectuarea plății salariilor ori alte acte de hărțuire. De asemenea, recurentul a subliniat că în punctul 11 din hotărârea CNCD a fost precizat, în mod concret, criteriul care a fost avut în vedere la încadrarea faptelor, și anume neîndeplinirea, de către angajați, a unor solicitări provenind de la reclamant și sancționarea acestora, ca o formă de coerciție, criteriu ce se încadrează în sintagma "orice alt criteriu" din cuprinsul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000. În opinia recurentului, în prezenta speță a existat o situație de încălcare a unor principii ce țin de nerespectarea legislației muncii și de comitere a unor acte de natură abuzivă, ce au dus la creare unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. A mai arătat recurentul că atât partea reclamată, cât și petentul au fost citați la data de 26.03.2019, pentru a-și prezent punctul de vedere și a propune probatoriul pe care-l consideră necesar, iar "extrasele din presă" la care face referire instanța de fond au fost confirmate chiar pe parcursul derulării procedurii administrativ jurisdicționale, de Corpul de control al Prefectului Județului Gorj. Nu în ultimul rând, făcând trimitere la jurisprudența Curții EDO, recurentul a evocat faptul că împărțirea sarcinii probei este un principiu aplicat ferm în domeniul discriminării, iar anumite aspecte ale aplicării acestui principiu, precum faptul că probele pot decurge din coexistența unor indicii ori prezumții suficient de puternice, precise și concordante, au fost omise de prima instanță.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimații - reclamanți A., personal și în calitate de primar al Comunei Albeni și Instituția Primarului Comunei Albeni au solicitat respingerea recursului formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și menținerea, drept legală și temeinică a sentinței pronunțate de Curtea de Apel București. Printr-un prim set de argumente, intimații- reclamanți au arătat că C.N.C.D. a fost sesizat de către petentul Instituția Prefectului Județului Gorj, iar o atare parte litigantă nu a declarat recurs împotriva sentinței primei instanțe civile, astfel încât, în opinia acestora, nu ar mai subzista fondul reclamației, din moment ce "petentul" nu a mai susținut sesizarea prin promovarea căii de atac a recursului. Prin alte argumente, intimații - reclamanți au învederat că, la alegerile locale ce au avut loc ulterior pronunțării sentinței recurate, locuitorii comunei Albeni l-au reales pe reclamantul A., în calitate de primar al comunei Albeni, județul Gorj, cu un avans apreciabil de voturi față de următorul contracandidat, iar acest fapt demonstrează că majoritatea cetățenilor comunei Albeni nu s-au lăsat induși în eroare de speculațiile altor persoane dornice să provoace tensiune cu scopul de a oculta faptul că nu-și fac datoria, ca angajați ai aparatului Primarului U.A.T. Albeni, față de cetățenii în slujba cărora sunt. De asemenea, intimații - reclamanți au argumentat în sensul că, deși recurentul a arătat că recursul s-ar întemeia pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din conținutul motivelor de recurs nu rezultă care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau, eventual, greșit aplicate de către instanța de fond. Au mai arătat intimații că în dispozitivul hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019 se face trimitere doar la o presupusă faptă de "discriminare", fără nicio concretizare privind persoana împotriva căreia s-ar fi comis pretinsa "discriminare", care este "fapta", în sine, ori când și în ce împrejurări s-ar fi comis o astfel de "discriminare", iar lipsa unei astfel de descrieri concrete, reprezintă un viciu al hotărârii CNCD. În opinia intimaților, în motivele de recurs a fost utilizată aceeași tehnică, pur speculativă, a menționării, cu titlu general, a unor presupuse fapte de discriminare, preluată doar ca simple susțineri din presa "on-line", omițându-se a se observa că, în cazul presupusei fapte de "neplată a salariilor unor anumiți angajați", primarul nu este contabilul șef al Primăriei comunei Albeni și nu întocmește fișa de salarizare. Referitor la unele posibile întârzieri la plata salariilor, intimații au menționat că astfel de întârzieri au vizat toți salariații, fără discriminări, iar plata s-a efectuat în funcție de numărul de ore lucrate, corespunzător atribuțiilor din fișa postului (și în funcție de alte evenimente, cum ar fi concediul de odihnă, concediul pentru creșterea copilului, concediul medical, învoiri, întârzieri, lipsă nejustificată sau plecarea nejustificată din timpul programului de lucru). De asemenea, intimații au afirmat că "mutarea" pe holurile instituției este o afirmație absurdă, fără nici o acoperire faptică, iar a sta de vorbă cu cetățenii, în mod întâmplător și pe holurile primăriei, nu este ceva neobișnuit unei activități care servește cetățeanul. Au mai arătat intimații că cele 13 criterii enunțate în O.G. nr. 137/2000 ca putând reprezenta o pretinsă "discriminare" sunt exprese, iar prin motivele de recurs C.N.C.D. adaugă sintagma "orice alt criteriu", încercând să susțină faptul că legiuitorul i-ar fi lăsat posibilitatea de a inova în afara prevederilor legale. Totodată, intimații au argumentat și în sensul că nu este acceptabil ca fiecare angajat să poată să facă doar ce-i convine, când îi convine, cum îi convine, iar atenționarea, admonestarea sau sancționarea (în astfel de împrejurări) să reprezinte o formă de discriminare, întrucât legea bunului plac ar face imposibilă funcționarea societății. În opinia intimaților – reclamanți o admitere a recursului, în sensul celor expuse de C.N.C.D, ar legitima abuzurile, bunul-plac și ar crea un precedent periculos, întrucât ar paraliza funcționarea oricărei entități și s-ar cenzura nepermis actele și dispozițiile primarului, iar cetățenii ar avea de suferit. 4.2. În cuprinsul notelor depuse la data de 31.08.2022, intimații – reclamanți A., personal și în calitate de primar al Comunei Albeni și Instituția Primarului Comunei Albeni au explicitat voința exprimată prin aspectele învederate în întâmpinare, în sensul că prin argumentele expuse au înțeles să invoce excepția nulității recursului. 4.3. În cauză a formulat întâmpinare și intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului Gorj, prin care a învederat, în esență, că recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este întemeiat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, în rejudecarea cauzei în fond, respingerea acțiunii formulate împotriva Hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, ca neîntemeiată, cu menținerea acestei hotărâri, ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de normele legale incidente și de aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este fondat, pentru următoarele considerente: Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanții A., personal și în calitate de primar al Comunei Albeni și Instituția Primarului Comunei Albeni au învestit instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității pct. 2 și 3 din hotărârea nr. 841/20.11.2019, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), prin care pârâtul a constatat întrunirea elementelor constitutive ale unei fapte de discriminare, conform art. 2 alin. (5) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 și a sancționat partea reclamată (A. - primar și Instituția Primarului Comunei Albeni, județul Gorj) cu amendă în cuantum de 2000 RON. Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a infirmat, în parte, legalitatea hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, anulând pct. 2 și 3 din dispozitivul acesteia și considerentele aferente, ca urmare a reținerii viciului nemotivării hotărârii. Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar apreciază ca fiind neîntemeiate apărările intimaților - reclamanți A., personal și în calitate de primar al comunei Albeni și Instituția Primarului Comunei Albeni, din întâmpinare, prin care aceștia susțin că nu ar mai subzista fondul reclamației, întrucât Instituția Prefectului Județului Gorj nu a promovat calea de atac a recursului. Din această perspectivă, instanța de control judiciar reține că, atât în cadrul unei proceduri administrativ – jurisdicționale declanșate în mod mijlocit (urmare sesizării CNCD de către un terț), cât și în cadrul unei proceduri declanșate nemijlocit (prin sesizare ex-officio a CNCD), rolul membrilor colegiului director al CNCD este cel de garanți ai interesului public și de agenți constatatori, fiind materializat prin atribuțiile acestora de investigare, constatare și sancționare contravențională a tuturor faptelor de discriminare săvârșite pe teritoriul României și finalizat prin emiterea hotărârilor Colegiul director al CNCD. Înalta Curte observă că obiectul prezentei cauze constă în verificarea legalității unui act emis de pârâtul CNCD în procedura administrativ – jurisdicțională reglementată de O.G. nr. 137/2000. Indiferent de conduita procesuală a celui ce a formulat sesizarea adresată CNCD, infirmarea, prin sentința pronunțată de instanța de fond, a legalității actului emis de CNCD este suficientă pentru a conferi recursului exercitat de emitentul actului a cărui anulare s-a dispus toți parametrii necesari pentru a învesti instanța de recurs cu soluționarea căii de atac, motiv pentru care nu se poate reține teza unei rămâneri fără obiect a cauzei, în sensul evocat de intimații – reclamanți. Pe de altă parte, examinând criticile aduse de pârâtul CNCD sentinței primei instanțe (subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), Înalta Curte le consideră fondate, apreciind că, în circumstanțele particulare ale cauzei pendinte, este excesivă interpretarea dată de prima instanță prevederilor art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 (ce reglementează obligația de indicare, în cuprinsul hotărârii Colegiului director de soluționare a unei sesizări, a obiectului sesizării, susținerilor părților, descrierii faptei de discriminare și motivelor de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director). Din cuprinsul Hotărârii nr. 841/20.11.2019 ("Hotărârea"), rezultă că CNCD a reținut săvârșirea unei fapte în formă continuă, în sensul existenței unui comportament care a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv ce a durat în timp. În acest sens sunt aspectele învederate în pct. II al hotărârii (Obiectul și descrierea presupusei fapte de discriminare) în care se arată că "petentul reclamă faptul că partea reclamată manifestă un comportament abuziv din anul 2016 împotriva unor funcționari publici din cadrul Primăriei Albeni". Totodată, în raport de data petiției formulate de intimata Instituția Prefectului Județului Gorj (05.03.2019), coroborată cu soluția de admitere a excepției de tardivitate a acesteia pentru faptele săvârșite până la data de 05.03.2018 (reținută în pct. 1 al hotărârii), rezultă, contrar celor reținute de instanța de fond, că fapta vizată de hotărâre a fost cea a comportamentului părților reclamate în perioada 05.03.2018-05.03.2019. În raport de astfel de aspecte, instanța de control judiciar apreciază că nu există impedimentele evocate de judecătorul fondului în identificarea legii aplicabile. De asemenea, în cuprinsul hotărârii recurentul - pârât a indicat, cu suficientă claritate, că fapta constă în comportamentul primarului comunei Albeni, județul Gorj care a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant și ofensiv față de un grup de angajați ai aparatului administrativ al Instituției Primarului Comunei Albeni, ce au fost supuși unor măsurile coercitive, precum, printre altele, mutarea acestora pe holurile instituției pentru a-și desfășura activitatea sau întârzieri deliberate în efectuarea plății salariilor ori alte acte de hărțuire. Deși în cuprinsul hotărârii numele angajaților vizați de o atare conduită sunt menționate doar prin utilizarea inițialelor acestora, din coroborarea cererii de chemare în judecată cu punctul de vedere al Primăriei Comunei Albeni, prin Primar, exprimat în procedura administrativ – jurisdicțională, rezultă că indicarea doar a unor astfel de inițiale prezintă un grad de transparență suficient pentru a permite reclamanților să verifice dacă hotărârea este întemeiată și să conteste aspectele pe care le-au apreciat ca fiind nelegale. Totodată, Înalta Curte apreciază că în cuprinsul hotărârii este indicat, cu suficientă claritate, criteriul de discriminare reținut pentru calificarea comportamentului primarului comunei Albeni drept faptă de hărțuire, iar acesta este cel al "neîndeplinirii unor solicitări din partea angajaților la solicitarea reclamantului și sancționarea acestora ca o formă de coercițiune". În esență, CNCD a invocat criteriul "obedienței profesionale", învederând că aplicarea tratamentului intimidant și degradant a avut drept reper conduita angajaților aparatului administrativ al Instituției Primarului comunei Albeni, județul Gorj vizați de a nu se conforma deplin tuturor solicitărilor formulate de reclamant. Se mai reține că, în cuprinsul hotărârii sunt indicate mijloacele de probă ce au condus la soluția adoptată, iar acestea nu se rezumă la extrasele din presă, fiind indicate și sesizările depuse la Instituția Prefectului Județului Gorj de funcționarii publici vizați de un astfel de comportament, ce au fost analizate și în raportul Corpului de control al Prefectului Județului Gorj. În raport de astfel de aspecte, Înalta Curte reține că, deși motivarea reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea actului administrativ - jurisdicțional, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească depind de circumstanțele fiecărui caz. Așadar îndeplinirea obligației de motivare face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura actului și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea, într-un mod clar și neechivoc, a raționamentului instituției emitente a actului. În cazul de față, în hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019, emitentul actului administrativ a indicat care este situația de fapt și a precizat temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acesteia, motivarea pe care recurentul - pârât a dat-o în cuprinsul actului în discuție permițând atingerea dublei finalități pe care aceasta o are. Hotărârea antereferită îndeplinește funcția de transparență, de natură a permite reclamanților (drept părți vizate) să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale. În acest sens, instanța de control judiciar observă că, deși reclamanții susțin teza unei dificultăți în înțelegerea argumentelor avute în vedere la emiterea hotărârii, din analiza globală a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată rezultă caracterul pur formal al unor astfel de alegații. În fapt, prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanții au învederat argumente în combaterea faptelor reținute prin hotărârea CNCD, aspect de natură a confirma îndeplinirea antereferitei funcții de transparență. Totodată, Înalta Curte apreciază, în mod contrar celor reținute de prima instanță, că aspectele învederate de autoritate în justificarea actului administrativ - jurisdicțional permit și instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, respectiv reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. În concluzie, nu se poate reține o neîndeplinire, de către autoritatea emitentă, a obligației sale de a motiva actul administrativ - jurisdicțional, fiind, astfel, eronat modul în care prima instanță a interpretat și aplicat, în cauza pendinte, prevederile art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000. În raport de astfel de aspecte, sunt fondate criticile recurentului - pârât subsumate cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând un viciu al nemotivării care să afecteze legalitatea hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, motiv pentru care se impune admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 862 din data de 22 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Rejudecând cauza, în raport de parametrii specifici materiei contenciosului administrativ (trasați prin prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004), Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de Primar al Comunei Albeni și reclamanta Instituția Primarului Comunei Albeni, câtă vreme pct. 2 și 3 din dispozitivul hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019 și considerentele aferente acestora sunt, în raport de situația de fapt reținută prin actul administrativ-jurisdicțional antereferit, conforme prevederilor legale în aplicarea cărora au fost emise. Pentru a dispune astfel, Înalta Curte reține, contrar celor afirmate de reclamanți, că lipsa unei sesizări formulate de chiar persoanele vizate de actele de hărțuire nu reprezintă un element care să genereze nelegalitatea hotărârii emise de CNCD. Din această perspectivă, Înalta Curte consideră că, atâta vreme cât, prin prevederile art. 20 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 21, art. 23 alin. (1) și art. 25 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, legiuitorul a reglementat rolul activ al organului cu atribuții administrativ – jurisdicționale în materializarea dezideratului prevenirii și combaterii formelor de discriminare reglementate de antereferitul act normativ, sesizarea CNCD nu se impune a fi realizată exclusiv de victima conduitei discriminatorii, membrii Colegiului director având, după cum s-a arătat și anterior, inclusiv atribuții de agenți constatatori, ce pot acționa inclusiv ex- officio sau la orice sesizare privind o potențială faptă de discriminare. În cauza de față, sesizarea a fost formulată de Instituția Prefectului Județului Gorj, căruia o serie de persoane vizate de comportamentul primarului UAT Albeni i-au adresat petiții. De asemenea, instanța de control judiciar observă că fapta de discriminare reținută în sarcina intimaților – reclamanți prin hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019 a fost cea de hărțuire, în sensul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000. Înalta Curte reține că hărțuirea reprezintă o formă particulară de faptă de discriminare, cu o structură proprie, ce rezultă din prevederile antereferitului text normativ, prin care legiuitorul a dispus astfel: constituie hărțuire orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Din prevederile art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, rezultă că fapta de hărțuire presupune manifestarea unui comportament apt a crea un cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, nefiind, contrar celor afirmate de reclamanți, necesară emiterea unor dispoziții sau înscrisuri oficiale ale Instituției Primarului UAT Albeni. În cauza pendinte, comportamentul reținut prin Hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019 a fost cel al sancționării angajaților ce nu se conformau în mod deplin solicitărilor primarului comunei Albeni, prin forme coercitive precum mutarea angajaților pe holul instituției pentru a-și desfășura activitatea, ori întârzieri deliberate în achitarea drepturilor salariale. Conduita mutării angajaților pe holul instituției rezultă atât din reclamațiile adresate de angajați (precum cea a numitei B. – filele x din Vol. I al dosarului Curții de Apel Craiova), cât și din articolele publicate în presa on-line (http:/www.x.ro – filele x din Vol. II al dosarului Curții de Apel Craiova). Faptele reclamante de numita B. au fost confirmate prin constatările Corpului de control al Prefectului Județului Gorj expuse în Raportul nr. x/24.07.2019, iar un atare raport se bucură de forța probantă specifică, nereprezentând simple afirmații ale intimatei – pârâte (cum susțin reclamanții). De asemenea, Înalta Curte reține că sus indicatele aspecte se coroborează și cu cele publicate în presa on-line ce evidențiază o conduită similară exercitată de primarul UAT Albeni față de doamna C. . Din aceleași înscrisuri rezultă că între ambele sus indicate angajate din cadrul aparatului administrativ al UAT Albeni (ce, conform chiar afirmațiilor reclamanților își desfășurau activitatea în compartimentul având atribuții în emiterea certificatelor fiscale) și primarul comunei Albeni au existat conflicte generate de refuzul primelor de a îndeplini unele sarcini dispuse de primarul comunei Albeni, pe care le-au apreciat ca nefiind conforme legii (precum emiterea unor certificate fiscale conținând anumite informații). Susținerile reclamanților privind motivele ce au determinat desfășurarea activității doamnei B. pe holul instituției nu pot fi primite, câtă vreme, din Raportul nr. x/24.07.2019 al Corpului de control al Prefectului Județului Gorj rezultă că, în urma verificărilor realizate de acesta, a fost posibilă remedierea situației unei astfel de angajate (prin punerea la dispoziție a unui birou corespunzător). De asemenea susținerile reclamanților, conform cărora doamna C. a fost cea care a ales să își desfășoare activitatea pe holul instituției, iar nu la casieria instituției, nu au suport faptic. Existența unei locații stabile, desemnate de angajator drept loc de desfășurare a activității unei astfel de angajate, nu reprezintă o probă suficientă spre a răsturna prezumția de comportament intimidant și degradant aplicat ocazional de primarul UAT Albeni, cu titlu sancționator, angajaților care nu se conformau tuturor solicitărilor sale, de a-i muta, în fapt, pe holul instituției, sancțiune ce a fost aplicată și numitei C., conform celor învederate de aceasta cu ocazia intervievării sale de către publicațiile on-line. Înalta Curte reamintește că, potrivit art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 "Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituțional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice", iar conform art. 327 C. proc. civ. "Prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut". Cu alte cuvinte, în cazul prezumțiilor ne aflăm în prezența unor "consecințe" sau concluzii ce presupun, eo ipso, probarea anterioară a unui fapt vecin și conex cu faptul necunoscut ce este relevat prin mijlocirea prezumției. În cadrul sarcinii probei partajate între petent și părțile reclamate (astfel cum rezultă din Directivele nr. 2000/43/CE, Directiva 2000/78 și ampla jurisprudență în materia atât a CJUE, a instanțelor naționale în materie și a CEDO), odată ce petentul care a invocat discriminarea pe baza apartenenței la un criteriu a stabilit o prezumție de discriminare (discriminare prima facie), sarcina revine celui împotriva căruia s-a formulat sesizarea să demonstreze că diferența de tratament nu este discriminatorie. Pornind de la prezumția dovedită prin raportare la elementele expuse în paragrafele anterioare, Înalta Curte apreciază că niciunul dintre aspectele evocate prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinarea depusă în recurs nu are aptitudinea de a răsturna, în vreo modalitate, o astfel de prezumție. De asemenea, deși nemenționate în cuprinsul hotărârii CNCD, nu pot fi ignorate, în analiza faptei de hărțuire, susținerile angajaților aparatului administrativ al UAT Albeni, din cuprinsul plângerilor adresate Instituției Prefectului Județului Gorj – filele x din Vol. II al dosarului Curții de Apel Craiova- în care sunt învederate elementele ale comportamentului primarului UAT Albeni apte a sublinia cadrul intimidant creat de acesta, precum și caracterul repetitiv al comportamentului său. În acest sens se rețin susținerile numitului D. privind solicitările repetate de prezentare a demisiilor adresate angajaților, în măsura în care aceștia nu se conformează solicitărilor primarului, ori cele ale numitei B., privind amenințărie cu concedierea, confirmate și de susținerile numitei E., referitoare la amenințările repetate că îi vor fi încetate raporturile de muncă Din perspectiva criteriilor care duc la crearea unui cadrul intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, Înalta Curte observă că în textul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 se regăsește sintagma "orice alt criteriu", ceea ce indică un caracter exemplificativ al celor 13 criterii expres enunțate, cu posibilitatea calificării, drept criteriu de discriminare/hărțuire a oricărui alt element ce ar putea genera un tratament diferențiat. Înalta Curte apreciază că aplicarea unui tratament de tipul celui descris în paragrafele anterioare în raport de conduita angajaților de a se conforma sau nu necondiționat și deplin solicitărilor formulate de primarul comunei Albeni (criteriul obedienței profesionale), reprezintă un criteriu în sensul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000. Inclusiv din susținerile intimaților – reclamanți (exprimate atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în notele scrise depuse în cauză, cât și în apărările formulate în recurs) rezultă că vizat de conduita descrisă în hotărârea CNCD nr. 841/20.11.2019 a fost un grup de funcționari publici din cadrul aparatului administrativ al UAT Albeni având o "trăsătură" comună, mai precis acei angajați care, în opinia reclamanților, fac doar ce le convine, când le convine, cum le convine. Se mai reține și faptul că plasarea, cu caracter sancționator, a angajaților pe holul instituției ori amenințările repetate cu concedierea au aptitudinea de a genera un mediu de lucru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, întrucât determină o atitudine negativă, agresivă, represivă față de persoanele vizate, ce au fost împiedicate să-și exercite activitățile în condiții similare celorlalți angajați și cărora le-a fost creată o temere justificată față de cel care, pe linie ierarhică, are o poziție supraordonată. Astfel, din perspectiva situațiilor comparabile/analoage, contrar susținerilor reclamanților, Înalta Curte apreciază că elementul de comparabilitate constă în condițiile de desfășurare a activității profesionale, neexistând o justificare pentru care, pe criteriul obedienței profesionale, unor angajați să le fie create condiții de desfășurare a activității improprii ori degradante. Fără a analiza dacă solicitările formulate de primar au fost sau nu legale ori dacă refuzul de a îndeplini astfel de atribuții a fost unul justificat sau nu, Înalta Curte reține că orice potențială abatere disciplinară poate fi cercetată și, eventual, sancționată, exclusiv în modalitățile prevăzute de legislația muncii, nefiind permise forme de sancționare discreționare, cu rol intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Un comportament precum cel descris anterior, aplicat pe criteriul "obedienței profesionale", este apt să conducă la crearea unui mediu de lucru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv și generează un stres considerabil persoanelor hărțuite, ce sunt împiedicate să-și desfășoare, în mod normal, activitatea la locul de muncă, astfel încât instanța de control judiciar apreciază că legătura de cauzalitate dintre criteriu și tratament este evidentă. De asemenea, se reține că existența faptelor descrise în paragrafele anterioare este suficientă spre a se reține faptă de hărțuire și a se verifica legalitatea hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, nemaifiind necesară analiza chestiunii întârzierii deliberate în efectuarea plăților drepturilor salariale. Reținând că o faptă precum cea în discuție constituie contravenție, potrivit art. 15 din O.G. nr. 137/2000, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, legalitatea hotărârii CNCD nr. 841/20.11.2019, în ceea ce privește măsurile dispuse în punctele 2 și 3 ale dispozitivului acesteia, este confirmată, fiind întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare reglementate de art. 2 alin. (5) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, motiv pentru care sunt neîntemeiate criticile aduse de reclamanți unui astfel de act administrativ - jurisdicțional. În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și va casa sentința civilă nr. 862 din data de 22 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, iar, în rejudecarea cauzei, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în nume propriu și în calitate de Primar al Comunei Albeni și reclamanta Instituția Primarului Comunei Albeni.