ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4737/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2016 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a veche contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 14253/26.04.2018, emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a solicitat anularea acesteia și admiterea cererii sale de plată, pentru suma de 28.818,06 RON.

Prin sentința civilă nr. 412 din data de 29 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care, invocând prevederile art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În susținerea căii de atac promovate, recurenta a învederat, în esență, că prima instanță a interpretat excesiv prevederile cuprinse în condițiile particulare de asigurare, în dezacord cu litera și spiritul lor. Subliniind că spargerea pernei de aer în timpul deplasării a fost generată de denivelări mari ale șoselei pe care rula autoutilitara, fără a reprezenta un eveniment spontan, recurenta a argumentat în sensul că nu poate fi reținută incidența cauzei de excludere reglementată de art. 5.2 din condițiile particulare de asigurare ale poliței CASCO, întrucât, din interpretarea unor astfel de prevederi contractuale, rezultă o distincție clară între explozia pneurilor "din senin", în timpul rulării autovehiculului, și explozia pneurilor din cauza unor factori precum gropile din carosabil sau denivelări mari ale căilor de rulaj ori contactul cu anumite "obiecte" care se puteau afla pe carosabil. În opinia recurentei, o interpretare precum cea dată de prima instanță nu a făcut altceva decât să confere caracter abuziv clauzelor contractuale de asigurare, întrucât s-a acreditat ideea că asigurătorul ar putea respinge solicitările de plată a despăgubirilor, invocând defecte de fabricație sau uzură excesivă în toate cazurile similare, context în care asigurarea CASCO nu și-ar mai atinge scopul pentru care a fost încheiată, acordarea despăgubirii fiind lăsată la libera apreciere a asigurătorului.

Printr-un alt set de critici, reamintind faptul că în accidentul rutier a fost implicat un ansamblu TIR format din autoutilitara marca x și semiremorca marca x, deschizându-se două dosare de daună la asigurătorul B. (unul pentru autoutilitară și unul pentru semiremorcă), recurenta a susținut că, în condițiile în care reprezentanții asigurătorului B. au negociat cu service-ul și au acceptat devizele și sumele de plată, dând accept de plată scris pentru acestea, au acceptat că accidentul rutier s-a petrecut în condițiile descrise de către conducătorul auto și că riscul asigurat s-a produs în ambele dosare de daună.

A mai susținut recurenta și că, atâta vreme cât atât autoutilitara marca x, cât și semiremorca marca x au fost avariate în același accident rutier și în aceleași condiții, plata unui dosar de daună efectuată de F.G.A a generat obligație de plată și pentru cel de-al doilea dosar de daună, o atare plată având natura juridică a unei recunoașteri a obligației.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul – pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a invocat, în principal, excepția nulității recursului, apreciind că aspectele învederate în memoriul de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate încadrabile în ipotezele limitativ reglementate de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Din perspectiva aspectelor de fond incidente cauzei, intimatul – pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, drept temeinică și legală, a sentinței primei instanțe, învederând, în esență, că prima instanță a interpretat corect prevederile normative ce reglementează materia contractelor de asigurare de tip poliță Casco. Intimatul a argumentat în sensul că, în virtutea clauzei 9.2.2 din contractul de asigurare, nu s-a putut dovedi o cauză externă ce ar fi determinat spargerea pernei pneumatice, motiv pentru care un astfel de eveniment reprezintă o cauză de excludere, conform art. 5.2 din condițiile particulare de asigurare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, în evenimentul rutier ce a avut loc la data de 04.06.2015, a fost avariat un ansamblu Tir format din autoutilitara -cap tractor- marca x cu numărul de înmatriculare x și semiremorca marca x cu numărul de înmatriculare x.

La data unui atare eveniment rutier, reclamanta avea încheiate cu societatea de asigurări B. S.A. 2 polițe de asigurare: (i) polița de asigurare facultativă CASCO seria x BM nr. x/0 pentru autoutilitara cu numărul de înmatriculare x și (ii) polița de asigurare facultativă Casco seria x BM nr. x/0, pentru semiremorca marca x cu numărul de înmatriculare x.

Prin decizia nr. 14253/26.04.2018, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA"), a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamantă cu privire la plata sumei de 28.818,06 RON, reprezentând contravaloarea reparației autoutilitarei (cap tractor) cu numărul de înmatriculare x.

În raport de astfel de aspecte, instanța de control judiciar observă că limitele verificărilor ce se impun a fi realizate în cauza pendinte sunt circumscrise doar prevederilor poliței de asigurare facultativă Casco seria x BM nr. x/0 pentru autoutilitara cu numărul de înmatriculare x (autoutilitara -cap tractor- marca x).

De asemenea, tot în vederea stabilirii limitelor verificărilor pe care instanța de control judiciar este chemată să le realizeze, Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 412 din 29 octombrie 2020, Curtea de Apel București, exercitând controlul de legalitate asupra deciziei nr. 14253/26.04.2018 a FGA, a reținut că parte din argumentele evocate de FGA în justificarea soluției de respingere a cererii de plată nu aveau suport legal și faptic, însă o atare soluție (de respingere a cererii de plată) își găsea temei legal în aspectul incidenței cazului de excludere (reglementat de art. 5.2 lit. b) din Condițiile particulare de asigurare) asupra pagubelor provocate de circumstanțe precum cele ce au generat evenimentul rutier în urma căruia autoutilitara cu numărul de înmatriculare x a fost avariată.

Examinând criticile formulate de recurentă prin calea de atac exercitată, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, soluția primei instanțe fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile materie.

Din cuprinsul prevederilor art. 5.2 lit. b) al Condițiilor particulare de Asigurare rezultă că: Nu se acordă despăgubiri pentru pagube provocate de: b) întrebuințare, funcționare sau uzare (ex ruperea fuzetelor, a amortizoarelor, a arcurilor, a supapelor, a pinioanelor, spargerea pistoanelor, deschiderea capotei în timpul mersului, tăierea/înțeparea/explozia pneurilor în timpul mersului, etc.).

Observând argumentele expuse în memoriului de recurs, Înalta Curte constată că, în fapt, recurenta nu contestă plasarea spargerii pernei de aer stânga față în categoria tăierii/înțepării/exploziei pneurilor în timpul mersului, ci doar argumentează că o atare explozie nu a fost una spontană ("din senin" potrivit expresiei utilizate de recurentă), ci a fost cauzată de denivelări mari ale șoselei pe care rula autoutilitara. Or, contrar celor afirmat de recurentă, prevederile art. 5.2 lit. b) din cuprinsul Condițiilor particulare de Asigurare ale poliței de asigurare facultativă CASCO seria x BM nr. x/0 nu disting între cauzele generatoare ale exploziei pneurilor în timpul mersului, neexistând o diferențiere, în textul contractual, precum cea clamată de societatea A. S.R.L.

Întrucât contractul reprezintă legea părților, fiind incident principiul că acolo unde legea nu distinge nici interpretului nu îi este permis să o facă, nu se poate da eficiență interpretării prevederilor contractuale propuse de recurentă.

Pe cale de consecință, întrucât tăierea/înțeparea/explozia pneurilor în timpul mersului reprezintă, indiferent de factorul care a provocat un astfel de incident, cauză de exonerare de la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile generate în evenimente produse în atare condiții, în mod corect prima instanță a reținut că în patrimoniul recurentei nu s-a născut, în virtutea contractului de asigurare, un drept al recurentei de a solicita FGA plata contravalorii pagubelor produse autoutilitarei -cap tractor- marca x (cu numărul de înmatriculare x), cu ocazia evenimentului rutier din data de 04.06.2015.

De asemenea, Înalta Curte reține că, într-un cadru procesual precum cel din cauza pendinte, în care este verificată legalitatea unui act administrativ emis în vederea soluționării unei cereri de plată formulate în temeiul Legii nr. 213/2015, în mod corect prima instanță nu a dat eficiența propusă de recurentă acceptului la plată emis de asigurătorul B..

Nu trebuie uitat faptul că raportul dintre intimatul - pârât FGA și recurenta - reclamantă este unul de drept administrativ, ivit ca urmare a falimentului asigurătorului, în temeiul căruia Fondului îi revenea obligația de a primi cererea de plată depusă în temeiul Legii nr. 213/2015 și de a o soluționa în raport de dispozițiile legale în vigoare și de actele depuse în probațiune de solicitant.

Raportul legal de garantare are o existență de sine stătătoare și nu este accesoriu al raportului juridic din contractul de asigurare, deoarece dreptul la plată se naște numai în situația în care are loc falimentul asigurătorului și creditorul de asigurări solicită plata despăgubirii din fondurile FGA, conform Legii nr. 213/2015, iar nu din fondurile asigurătorului falit, intimatul – pârât nepreluând drepturile și obligațiile asigurătorului din contractul de asigurare (după cum s-a statuat și prin Decizia nr. 26/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii).

Conform prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și art. 21 alin. (2) din Normele ASF nr. 16/2015, în vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență.

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, în categoria creanțelor de asigurări sunt incluse "creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare".

Dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 stabilesc rolul Fondului, respectiv: "(3) Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5. (...)"

Pe cale de consecință, în soluționarea cererii de plată relevante sunt prevederile contractului de asigurare. Un accept de plată emis în circumstanțele faptice descrise în sentința atacată (ce nu au fost contestate de recurentă) de asigurătorul B. către service-ul care a efectuat reparațiile, în sensul acceptării devizelor de lucrări și a sumelor aferente, nu poate fi calificat drept act de modificare sau completare a prevederilor poliței de asigurare.

Or, câtă vreme, astfel cum s-a arătat și în paragrafele anterioare, situația de fapt ce a generat producerea evenimentului rutier în urma căruia a fost avariată autoutilitara -cap tractor- marca x reprezintă, conform prevederilor art. 5.2 lit. b) din cuprinsul Condițiilor particulare de Asigurare ale poliței de asigurare facultativă CASCO seria x BM nr. x/0, caz de exonerare de la plata despăgubirilor, în mod legal intimatul – pârât, în soluționarea cererii de plată formulate în temeiul Legii nr. 213/2015 a dat prevalență prevederilor contractului de asigurare, iar nu acceptului de plată, motiv pentru care argumentele recurentei, ce vizează o astfel de chestiune, sunt nefondate.

Totodată, plata realizată de FGA urmare admiterii cererii de plată ce a vizat contravaloarea pagubelor produse semiremorcii marca x (cu numărul de înmatriculare x) nu poate fi calificată drept recunoaștere a unei obligații de plată ce ar viza contravaloarea daunelor produse autoutilitarei -cap tractor- marca x (cu numărul de înmatriculare x) în evenimentul rutier. Din această perspectivă, Înalta Curte reiterează faptul că recurenta – reclamantă a avut încheiate cu societatea de asigurări B. S.A. 2 polițe de asigurare: (i) una pentru autoutilitara sus indicată și (ii) cea de-a doua, pentru semiremorca marca x.

De asemenea se reține că inclusiv recurenta confirmă faptul că evenimentul rutier s-a produs ca urmare a spargerii pernei de aer stânga față, din declarația dată de C. rezultând că pneul avariat era cel al autoutilitarei (iar nu al semiremorcii). Pe cale de consecință, tăierea/înțeparea/explozia pneului aferent autoutilitarei a reprezentat cauză de exonerare din perspectiva contractului de asigurare ce viza autoutilitara -cap tractor- marca x.

Astfel, plățile realizate de FGA în considerarea unei alte polițe de asigurare facultativă CASCO (încheiate pentru semiremorca marca x) nu pot fi calificate drept act de recunoaștere al unei obligații de plată derivând din contractul de asigurare ce viza autoutilitara -cap tractor- marca x. De altfel, simpla realizare a unei astfel de plăți (care poate fi datorată sau nedatorată) nu naște, în patrimoniul recurentei, un drept, al cărui izvor nu poate fi, în ipoteza particulară incidentă în cauză, decât o prevedere legală sau contractuală.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului pendinte de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, hotărârea recurată fiind apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 412 din data de 29 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2022.