ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4603/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 767/30.10.2019 pronunțată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018, act prin care reclamantul Corp profesional a fost sancționat cu avertisment în urma petiției formulate de A..

Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 249 din 4 martie 2021, a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat

Hotărârea nr. 767/30.10.2019, emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material.

Totodată, a arătat că prima instanță a apreciat în mod greșit că "pretinsul tratament diferențiat nu este generat de organizatorul examenului", cu atât mai mult cu cât, anterior a concluzionat că "potrivit actualului cadru legal există posibilitatea ca examenul respectiv să fie organizat în oricare zi din săptămână ", considerând recurentul că cele menționate anterior reprezintă o contradicție.

Astfel, dacă legea permite ca respectivul examen să fie organizat în oricare din zilele săptămânii, rămâne la latitudinea organizatorului examenului să aleagă ziua în care se susține, anual, examenul pentru accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat, sens în care a arătat că în anul 2003 instituția reclamantă a soluționat favorabil cererile cursanților membri ai cultului Adventist.

În continuare, recurentul a făcut trimitere la dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) și 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000; art. 9 par. 1 si 2 și art. 14 din Convenție; art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin,(1), art. 29 și art. 53 alin. (2) din Constituție și a susținut că, față de faptul că petenta a invocat în fața Consiliului faptul că persoanele de cult adventist sunt obligate să susțină examenul pentru accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat în cursul zilei de sâmbătă, fapt ce contravine credinței lor religioase, a apreciat că refuzul reclamantului de a crea posibilitatea susținerii examenului anterior menționat, pentru persoanele de cult adventist, în altă zi decât cea de sâmbătă, este discriminatoriu.

De asemenea, citând prevederile 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, a arătat că, în esență, că nu ne aflăm în prezența unei excepții absolute a inversării sarcinii probei în condițiile în care însăși textul de lege fixează obligații ale tuturor părților sub aspect probator,împărțind sarcina probei între petent și reclamat.

Astfel, a apreciat că nu era necesar ca petenta să facă dovada integrală a discriminării în fața Consiliului, ci doar să dovedească existența unor fapte care permit a presupune existența discriminării, probatoriu care a fost realizat.

Or, prin planificarea examenelor în aceeași zi cu un eveniment religios care presupune abținerea de la orice tip de activitate se aduce atingere drepturilor protejate de lege, ceea ce se impută reclamantul este faptul că nu a luat măsuri speciale, adecvate situației particulare pe care o reprezentau persoanele adventiste, persoane care au fost puse în imposibilitate de a se putea prezenta la examenul pentru accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

În esență, a arătat că nu suntem in situația premisă stabilita de O.G. nr. 137/2000, în care sa existe discriminare pe baza unui criteriu, dar mai ales fără justificare rezonabila și obiectiva, dovedită.

Astfel, a susținut că a acționat potrivit Regulamentului prevăzut de H.G. nr. 227/2008 in vigoare, precizând, totodată, că Consiliul nu a sancționat fapta reclamată de Asociație în baza art. 11 din O.G. nr. 137/2000, ci s-a pronunțat asupra faptei prevăzute de art. art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 767/30.10.2019, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care a fost sancționat cu avertisment, ca urmare a petiției formulate de A..

Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea actului administrativ atacat.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin Hotărârea nr. 767/30.10.2019, emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018, s-a hotărât la pct. 1: "Se întrunesc elementele constitutive ale faptei de discriminare (stabilirea datelor de examinare în zilele de sâmbătă încalcă dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000).".

Reclamantul a fost sancționat cu avertisment, potrivit art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, iar la pct. 3 din Hotărârea nr. 767/30.10.2019 se menționează: "Colegiul director, recomandă părții reclamante să stabilească o perioadă de examinare pentru obținerea calificării de expert contabil și consultant fiscal și în alte zile decât sâmbăta, astfel încât să fie asigurat dreptul persoanelor ce aparțin cultului adventist de a participa la susținerea examenului organizat de reclamant în condiții de egalitate cu ceilalți candidați.".

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esență, sunt centrate pe faptul că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material, având în vedere că prin planificarea examenelor de către reclamant în aceeași zi cu un eveniment religios care presupune abținerea de la orice tip de activitate se aduce atingere drepturilor protejate de lege, apreciind că în cauză s-a făcut dovada existenței unei discriminări în sensul O.G. nr. 137/2000 de către petentă.

Contrar susținerilor recurentului, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența unei fapte de discriminare, având în vedere cadrul normativ care privește organizarea examenului pentru accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 1 alin. (1) din Regulamentul privind accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat, aprobat prin H.G. nr. 227/2008, potrivit cărora "Examenul de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil și de contabil autorizat se organizează de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, denumit în continuare Corpul, potrivit prezentului regulament."

Totodată, art. 1 alin. (2) din Regulamentul privind accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat prevede expres că: "Examenul de admitere se organizează în centrele de examen stabilite de Corp, de regulă, o dată pe an. În cazuri excepționale, Corpul poate organiza examenul de admitere și de două ori pe an.".

Analizând prevederile Regulamentului privind accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat, aprobat prin H.G. nr. 227/2008, rezultă că nu există nicio dispoziție care să prevadă că examenul se organizează doar în anumite zile, cum ar fi, spre exemplu, ziua de sâmbătă, cum corect a sesizat și prima instanță.

Așa fiind, nu se poate reține că organizatorul examenului, respectiv Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, și-ar fi creat în mod discreționar un cadru normativ propriu, constituit din reglementări și instrucțiuni prin care să decidă în mod arbitrar cu privire organizarea examenului privind accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat.

De altfel, potrivit art. 29 din Regulament: "Examenul de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil sau contabil autorizat este nul de drept, dacă este organizat în alte condiții decât cele prevăzute în prezentul regulament.".

Prin urmare, se observă că, în cauză, intimata-reclamantă a respectat condițiile de organizare și desfășurare a examenului de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil sau de contabil autorizat, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității de drept a examenului, indiferent care ar fi ziua în care se organizează examenul, ceea ce nu poate fi considerat discriminare.

Așa fiind, se constată că fapta reproșată intimatului-reclamant nu întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 pentru a fi considerată discriminare.

Astfel, la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, se arată: "Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.".

Totodată, la art. 2 alin. (3(din O.G. nr. 137/2000 se prevede că: "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.".

De asemenea, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și actualizată, o faptă poate fi calificată ca fiind faptă de discriminare dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

- existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile);

- existența unui criteriu de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1), criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea cu virusul HIV, apartenența la o categorie defavorizată precum și orice alt criteriu;

- tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege;

- tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop, să nu fie adecvate și necesare.

Prin urmare, în raport cu toate prevederile legale menționate, judecătorul fondului a apreciat în mod corect că nu se poate reține că "stabilirea datelor de examinare în zilele de sâmbătă încalcă dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000", cum în mod greșit s-a reținut în hotărârea emisă de recurentul-pârât.

Or, nu se poate reține un eventual tratament diferențiat care este cauzat de discriminarea bazată pe religie și care ar avea drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, câtă vreme există posibilitatea ca examenul respectiv să fie organizat în oricare zi din săptămână, faptul că în situația în care un astfel de examen ar fi organizat în ziua de sâmbătă, iar anumite persoane, din considerente care privesc libertatea de conștiință și religioasă, nu se pot prezenta în sesiunea respectivă, nu poate conduce la concluzia că ar exista un tratament diferențiat.

Organizarea unui astfel de examen este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop sunt adecvate și necesare, în condițiile în care este vorba de un examen organizat la nivel național, cu subiecte unice pe țară, care se elaborează în cel puțin 30 de variante care să acopere tematica și bibliografia obligatorii, valabile pentru sesiunea respectivă, în raport cu prevederile art. 25-27 din Regulament.

Așadar, procedura organizării unui astfel de examen este una complexă, cu un calendar stabilit și aprobat în conformitate cu prevederile legale, iar sarcina organizatorului într-o astfel de situație, aceea de reprogramare a unui asemenea examen, apare ca disproporționată în raport cu resursele și logistica care implică organizarea acestuia.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 249 din 4 martie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.