ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4560/2021

Ședința publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Garda Națională de Mediu solicitând suspendarea executării rezultatului și anularea concursului din 22.05.2019 organizat de pârâtă pentru ocuparea postului de comisar, clasa I, grad profesional debutant la Biroul control transfer deșeuri – Serviciul controlul gestiunii deșeurilor și amestecurilor periculoase – Direcția Controlul Poluării, precum și obligarea autorității pârâte să organizeze un nou concurs cu respectarea dispozițiilor legale.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, precum și obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 2000 de euro, conform art. 18 alin. (3) din Legea 554/2004.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 124 din 5 iulie 2019, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a respins, în totalitate, acțiunea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu instituția pârâtă Garda Națională de Mediu, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 124 din 5 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ.

1.3.1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant arată că instanța de fond a respins acțiunea, ca nefondată, fără a analiza, în concret, cererea reclamantului și fără a răspunde tuturor apărărilor formulate de acesta, rezumându-se doar la a lua în considerare apărările autorității pârâte, pe motiv că nu s-a invocat o excepție de nelegalitate, deși judecătorul are dreptul să analizeze cauza sub toate aspectele, ținând cont de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. și de cele ale art. 4 din Legea 554/2004, care prevăd obligația judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, precum și a se sesiza din oficiu cu privire la nelegalitatea unor acte administrative normative.

Consideră recurentul că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a făcut nici o trimitere la argumentele sale, rezumându-se la a reda fragmente din H.G. nr. 611/2008, nefăcând nici un fel de referire la faptul ca pârâta nu a postat contestația reclamantului pe pagina de Internet a Gărzii Naționale de Mediu și nu a comunicat nici un răspuns subsemnatului până la introducarea acțiunii în instanță, când a început să încerce să salveze aparența dreptului.

1.3.2. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.: hotărârea dată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material

În cadrul acestei critici de nelegalitate, recurentul a înțeles să expună rezumativ situația de fapt și argumentele pe care le-a învederat în cadrul contestației formulate împotriva rezultatului concursului, menționând, în esență, următoarele aspecte:

Primul motiv de nelegalitate a constat în faptul că, în timpul concursului, toți candidații au avut probleme cu cunoașterea bibliografiei, deoarece nu a fost afișată pe Internet, aspect recunoscut de toți angajații pârâtei care au participat în calitate de supraveghetori Ia susținerea probei scrise a concursului.

Deși am formulat contestație, comunicată prin e-mail pârâtei la data de 25.05.2019, ora 12:36 a.m. (0:36), precum și prin poștă, în aceeași zi, 25.05.2019, care a fost înregistrată la sediul pârâtei la 27.05.2019, pârâta nu a înregistrat în nici un mod contestația subsemnatului, care să apară în documentele postate pe Internet, situație pe care a considerat-o un alt motiv de anulare a concursului, pentru ca s-a refuzat menționarea contestației pe pagina Gărzii Naționale de Mediu, chiar dacă era tardiv introdusă, în opinia pârâtei.

De asemenea, am apreciat ca un alt motiv al contestației faptul că bibliografia nu a fost corect postată pe pagina de Internet, situație dovedită și prin înscrisurile comunicate prin întâmpinare de către pârâtă, în sensul că pagina cu bibliografia era nesemnată și nedatată, situație singulară față de celelalte înscrisuri postate online de către autoritate, înscrisuri care poartă dată și semnătură, fiind menționat și numele persoanei care semnează celelalte documente.

Mai susține recurentul că prin răspunsurile la întâmpinare formulate în cauză, a arătat că, prin dispozițiile art. 63 din H.G. nr. 611/2008, termenul de contestare era de 24 de ore de la data afișării rezultatului selecției dosarelor, respectiv data afișării rezultatului probei scrise ori interviului, fără a se face mențiunea că termenele pe ore se calculează începând de la ora afișării, aspect care este în contradicție cu dispozițiile art. 156 din același act normativ.

Recurentul-reclamant invocă faptul că termenul de contestație de 24 de ore, începe să curgă de la ora 0:00 a datei de 24.05.2019, ținând cont de faptul că rezultatul a fost afișat la data de 23.05.2019, având în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilește că termenul calculat pe ore începe să curgă de la ora 0:00 a zilei următoare afișării și că, în situația în care termenul expiră într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungește până la prima zi lucrătoare, care era data de 27.05.2019.

Susține acest lucru deoarece rezultatul concursului la proba scrisă a fost afișat în zi de joi, iar termenul de contestare de 24 de ore începea să curgă de la ora 0:00 a zilei de 24.05.2019, care era zi de vineri, iar expirarea termenului era în zi de sâmbătă, în zi nelucrătoare, art. 181 prevăzând sintagma "dacă legea nu dispune altfel".

Arată recurentul că prin apărările formulate, pârâta face trimitere doar la art. 63 din H.G. nr. 611/2008, care, reprezintă normele metodologice pentru aplicarea Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Ținând cont că Legea nr. 188/1999 nu conține o dispoziție expresă referitoare la anumite termene de contestare, iar art. 117 din același act normativ prevede că dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu dispozițiile din dreptul civil, apreciază recurentul că pentru calcularea unor termene trebuia să se țină cont de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) din C. proc. civ.

Mai susține recurentul că dacă s-ar lua în calcul alte termene, H.G. nr. 611/2008 ar încălca dispozițiile art. 77-78 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, în sensul că actele administrative normative, date în executarea unor legi, nu trebuie să depășească sfera de reglementare a legilor și nu pot să excedeze dispozițiilor acestora, limitându-se strict la dispozițiile legii.

Mai invocă recurentul și dispozițiile Deciziei CCR 819/2008, care stabilește că, atunci când în legislația aplicabilă litigiilor există dispoziții discriminatorii, instanțele judecătorești au dreptul, ca pe cale judiciară, să elimine dispozițiile discriminatorii, ținând cont de dispozițiile O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, recurentul menționează incidența art. 7 din C. proc. civ., referitor la legalitate, precum și a art. 8 din același cod referitor la egalitatea părților în exercitarea drepturilor procesuale.

În final arată recurentul-reclamant că, în mod greșit, instanța de fond nu a acceptat spre administrare proba cu înregistrarea video a discuțiilor purtate în sala de concurs cu supraveghetorii, acceptând, fără temei, apărarea pârâtei, în sensul că proba cu înregistrare video este utilizată doar în cadrul interviului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant vizează doar soluția pronunțată asupra fondului cauzei, nu și pe cea de respingere a cererii de suspendare a rezultatului concursului.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Înalta Curte constată însă, că în conținutul cererii de recurs nu se identifică susțineri referitoare la faptul că hotărârea pronunțată nu ar corespunde cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. sau la existența unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Verificând conținutul sentinței atacate se reține că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Contrar celor afirmate de recurent, instanța de fond a analizat toate susținerile acestuia referitoare la nelegalitatea concursului organizat de autoritatea pârâtă, răspunzând prin argumente de fapt și de drept, fundamentate concret pe înscrisurile depuse la dosar.

Faptul că recurentul este nemulțumit de modalitatea în care instanța de fond a interpretat probatoriul administrat în cauză și și-a conceput raționamentul juridic, nu se poate subsuma ipotezei de nemotivare a hotărârii, motivul de casare invocat în acest sens, fiind nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, instanța de fond, în mod temeinic și legal, a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că reclamantul a avut acces în mod neîngrădit la bibliografia de concurs organizat de către instituția pârâtă, site-ul subscrisei putând fi accesat începând cu data publicării anunțului, respectiv 19.04.2019, așa cum reiese și din adresa nr. 3423/GM 31.05.2019 emisă de responsabilul din cadrul IT, motiv pentru care nu a putut reține afirmația reclamantului, conform căreia nu ar fi avut acces la bibliografia de concurs, datorită disfuncționalității paginii de internet a autorității.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că anunțul concursului, bibliografia precum și condițiile de participare au fost publicate pe site-ul Gărzii Naționale de Mediu, la sediul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, în Monitorul Oficial al României nr. 416/19.04.2019, în ziarul BURSA, pe site-ul posturi.gov.ro, în condițiile în care recurentul avea posibilitatea de a solicita această bibliografie în momentul înregistrării dosarului de concurs.

În conținutul cererii, reclamantul afirmă că motivul pentru care a fost notat cu 26 de puncte a fost imposibilitatea accesării paginii de internet, însă față de cele menționate anterior rezultă că odată cu afișarea anunțului privind concursul a fost afișată și bibliografia de concurs, la data de 19.04.2019, iar în cazul în care nu ar fi fost posibilă vizualizarea bibliografiei, nu ar fi fost posibilă nici luarea la cunoștință de către reclamant a anunțului cu privire la data organizării concursului cât și cu privire la condițiile de participare, aceste două elemente făcând parte integrantă din fișierul privind organizarea concursului.

Dacă reclamantul nu ar fi avut acces la bibliografie, nu ar fi avut posibilitatea vizualizării anunțului și a condițiilor de înscriere și participare, ținând cont și de faptul că dosarul acestuia a fost admis în urma selecției.

În ceea ce privește critica vizând termenul de exercitare a dreptului la contestarea rezultatului obținut la proba scrisă, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile generale ale art. 181 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., deoarece în speță sunt aplicabile normele speciale prevăzute de art. 63 coroborate cu art. 156 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici, potrivit cărora termenul de 24 de ore se calculează începând de la ora afișării rezultatelor concursului, respectiv 23.05.2019 ora 11:45.

Contrar afirmațiilor recurentului, în cauză este aplicabilă sintagma din art. 181 alin. (1) C. proc. civ. "dacă legea nu dispune altfel", având în vedere că H.G. nr. 611/2008 este emisă în aplicarea Legii nr. 188/1999, care stabilește în competența Guvernului abilitatea de a emite norme metodologice, inclusiv sub aspectul reglementării unor termene speciale, cum este și cel în discuție, având în vedere chiar și situația în care termenul se sfârșește într-o zi nelucrătoare, situație care nu este aplicabilă, având în vedere că data de 24.05.2019 a fost zi lucrătoare (vineri).

Chiar și în aplicarea art. 181 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ., termenul de 24 de ore începea să curgă în data de 24.05.2019 ora 00:00 adică ziua următoare celei de 23.05.2019) și se sfârșea în data de 24.05.2019 ora 24:00, astfel încât data de 25.05.2019, ora 12:36 depășea termenul de 24 de ore prevăzut de H.G. nr. 611/2008.

Considerăm că trebuie avută în vedere și motivarea pertinentă a instanței de fond de la pagina 7 alin. (4)-(10) din hotărârea atacată, în care se arată în mod judicios că: "Termenele stabilite pe ore prefigurează un principiu de bază al desfășurării concursurilor și anume operativitatea" .

Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că, reclamantului i s-a răspuns contestației formulate, motivat, învederându-se tardivitatea depunerii acesteia, fiind informată inclusiv ANFP despre situația menționată de recurent în contestația depusă.

În acest context, neafișarea pe site-ul instituției a contestației formulate de reclamant, în condițiile în care, din cauza tardivității, aceasta nu mai putea produce consecințe juridice, nu are cum să conducă la anularea concursului, nefiind prevăzută vreo normă expresă de sancționare cu nulitatea a unei astfel de situații.

În ceea ce privește solicitarea recurentului de a se administra proba cu înregistrarea video a examenului scris, Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 53 alin. (10) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici: "Candidatul are obligația de a preda secretarului comisiei de concurs, respectiv persoanelor care asigură supravegherea, lucrarea scrisă, respectiv testul-grilă, la finalizarea lucrării ori la expirarea timpului alocat probei scrise, semnând borderoul special întocmit în acest sens potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2C.

Borderoul de predare a lucrărilor se păstrează de către secretarul comisiei de concurs până la finalizarea concursului"

Prin urmare nu există nicio dispoziție legală care să prevadă înregistrarea video a probei scrise, ci doar întocmirea unui borderou de predare a lucrărilor.

Obligativitatea înregistrării video, astfel cum în mod corect, a reținut și instanța de fond, este prevăzută doar în cazul probei interviului, conform art. 57 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței nr. 124 din 5 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2021.