ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4529/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată la data de 31.12.2019, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L., reprezentată legal prin dl. B., în calitate de Administrator, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată ("Legea concurenței"), a solicitat: anularea Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 1035/09.12.2019 de dispunere a efectuării unei inspecții inopinate la sediul A. ca nelegal, anularea tuturor actelor subsecvente emise în temeiul acestuia și restituirea tuturor elementelor de probă preluate, precum și anularea Procesului-verbal de constatare și inventariere nr. R.G. x din data de 12.12.2019, ca nelegal și restituirea elementelor de probă preluate in mod nelegal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 655 din 20 iulie 2020 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea procesului-verbal de constatare și inventariere nr. R.G. x/2019. Respinge acest capăt de cerere, ca inadmisibil. S-a respins în rest acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. - București, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurentei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate, criticând modalitatea in care prima instanță a soluționat excepția inadmisibilități, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. S-a arătat că Ordinul nr. 1035/2019 a fost emis cu depășirea limitelor autorizării judecătorești acordate prin hotărârea Curții de Apel București.

Apărările formulate în cauză Intimatul pârât Consiliul Concurenței a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte va analiza cu prioritate cerința respectării termenului de formulare a recursului, termen legal, imperativ și absolut. Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la dosarul de fond, sentința atacată a fost comunicată recurentei - reclamante la data de 24 noiembrie 2020, iar recursul a fost declarat la data de 14 decembrie 2020, conform dovezii de înregistrare la curtea de apel, ultima zi de declarare a recursului fiind 10.12.2020. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut. Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ. În speță, recurenta – reclamantă nu a indicat un astfel de motiv prin care să justifice împiedicarea sa în a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege. Termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor. Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurenta - reclamantă a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat. Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea excepției tardivității exclude analizarea criticilor susținute de recurenta - reclamantă prin cererea de recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca tardiv formulat.