ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4528/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.12.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipului Sfântul Gheorghe - B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat, în temeiul art. 20, alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, coroborat cu prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: 1. anularea Hotărârii CNCD nr. 768 din 30.10.2019, comunicată la data de 27.11.2019; 2. obligarea CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice cu privire la faptele sesizate prin petiția nr. 7464/06.12.2018 a ADEC; 3. obligarea CNCD la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. În motivare, reclamanta a reclamat în fața C.N.C.D. tratamentul diferențiat, discriminatoriu la adresa cetățenilor români din mun. Sfântul Gheorghe aplicat acestora de către Primarul mun. Sfântul Gheorghe prin modul în care a fost arborat drapelul României în municipiul Sfântul Gheorghe cu ocazia Zilei Naționale a României din 1 decembrie 2018. La data de 30.10.2019, C.N.C.D. a emis Hotărârea nr. 768/2019 în dosarul nr. x/2018, prin care a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru existența unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 466 din 24 iunie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipului Sfântul Gheorghe - B., și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta A. criticând-o pentru următoarele motive: - instanța de fond a nesocotit faptul că, în cauză, partea reclamată este primarul municipiului Sfântu Gheorghe, demnitar public, și nu un reprezentant al comunității maghiare din Sfântu Gheorghe. Astfel, deși constată faptul că primarul mun. Sfântu Gheorghe este cel vizat de acuzația de discriminare a comunității românești, în motivarea sentinței instanța de fond îl asimilează pe acesta unui simplu reprezentant al comunității maghiare, nu unui demnitar public astfel cum prevăd dispozițiile art. art. 154 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ; - este de notorietate faptul că primarul mun. Sfântu Gheorghe, B., participă activ la manifestările dedicate zilei de 15 martie, Ziua maghiarilor de pretutindeni, este prezent în centrul orașului și rostește discursuri prin care propagă idei retrograde, șovine, ostile României și românilor. Prin comparație, același demnitar public ales local nu participă la manifestările publice dedicate Zilei Naționale a României, ceea ce reprezintă în sine o discriminare pe criterii etnice a românilor. - este de notorietate faptul că primarul a fost obligat de instanță să amplaseze Stema României pe primărie, a fost amendat penal pentru îndepărtarea drapelului României de pe o clădire publică din Sfântu Gheorghe și refuză în mod ostentativ să poarte eșarfa tricoloră potrivit legii; - potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, contrar celor susținute de instanța de fond, obligația legală pentru arborarea drapelului României cu ocazia Zilei Naționale nu aparține Prefecturii Covasna ci aparține autorităților administrației publice locale, respectiv obligația cade în sarcina primarului mun. Sfântu Gheorghe, cel acuzat de comiterea unei fapte de discriminare pe criterii etnice a românilor din mun. Sfântu Gheorghe; - contrar celor susținute de instanța de fond, în România nu există nicio prevedere legală care să-l oblige primarul mun. Sfântu Gheorghe să arboreze drapelul Ungariei cu ocazia zilei de 15 martie; - caracterul discriminatoriu al conduitei primarului mun. Sfântu Gheorghe rezultă din modul diferit în care se raportează la cele două sărbători și implicit la cele două comunități din oraș: dacă cu ocazia zilei de 15 martie se implică activ și are grijă să respecte ziua și sensibilitatea comunității maghiare arborând zeci de drapele de mari dimensiuni, fiind un participant activ, în piață, cu ocazia Zilei Naționale a României același primar este absent din piață și tolerează doar arborarea drapelului României pe care a lăsat-o în sarcina Prefecturii Covasna. În cauză tratamentul diferit este mai mult decât evident și dovedit de reclamantă. - fapta de discriminare a cetățenilor români din mun. Sfântu Gheorghe nu a existat pentru că primarul mun. Sfântu Gheorghe, B., a arborat zeci de drapele ale Ungariei de mari dimensiuni, ci pentru că același primar nu a procedat în mod asemănător cu ocazia Zilei Naționale a României din 1 decembrie 2018 atunci când nu a arborat drapelul României de aceleași dimensiuni și în aceleași locuri cu drapelul Ungariei arborat cu ocazia zilei de 15 martie 2018; - prin pavoazarea în mod diferit a străzilor din mun. Sfântu Gheorghe cu drapelul Ungariei cu ocazia zilei de 15 martie 2018 și cu drapelul României cu ocazia zilei de 1 decembrie 2018, Ziua Națională a României, cetățenii români au fost tratați diferit de către primarul mun. Sfântu Gheorghe, B., iar criteriul care a stat la baza acestui tratament diferit a fost etnia și limba vorbită a locuitorilor din Sfântu Gheorghe. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul – pârât Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind întrunite condițiile pentru existența unei fapte de discriminare potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante La data de 4 decembrie 2018 reclamanta A. a adresat pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), prin intermediul poștei electronice, o petiție, înregistrată la CNCD sub nr. x/06.12.2018 (dosar nr. x/2018) prin care a reclamat tratamentul diferențiat, discriminatoriu la adresa cetățenilor români din municipiul Sfântul Gheorghe aplicat acestora de către Primarul municipiului Sfântul Gheorghe prin modul în care a fost arborat drapelul României cu ocazia Zilei Naționale a României din 1 decembrie 2018. La data de 30.10.2019 pârâtul CNCD a emis Hotărârea nr. 768/2019, prin care a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru existența unei fapte de discriminare, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, reținând că nu există un drept încălcat al petentei ADEC prin acțiunea persoanei reclamate. Fapta de discriminare care a făcut obiectul sesizării soluționate de pârâtul CNCD prin Hotărârea nr. 768/2019, contestată de reclamantă sub aspectul legalității, vizează tratamentul pretins discriminator al cetățenilor români din municipiul Sfântul Gheorghe, aplicat de către primarul municipiului, prin modul în care a fost arborat drapelul României în municipiul Sfântul Gheorghe cu ocazia Zilei Naționale a României din 1 decembrie 2018, raportat la modul în care a fost arborat drapelul Ungariei pe stâlpii de iluminat de pe străzile principale ale orașului pentru a sărbători 15 martie - Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. În acest sens, s-a susținut că, la data de 15 martie 2018, Primăria municipiului Sfântul Gheorghe a arborat zeci de drapele ale Ungariei, de mari dimensiuni, pe stâlpii de iluminat de pe străzile principale ale orașului, însă cu ocazia Zilei Naționale a României, nu a arborat drapelul României în aceleași locuri și la aceleași dimensiuni cu drapelul Ungariei. Învestită cu recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte amintește că, potrivit art. 483 din C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele, întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt. Prin urmare acestea sunt limitele în care, în cele ce urmează, Înalta Curte va analiza criticile formulate de recurentă, respectiv modalitatea în care prima instanță a analizat cauza prin prisma condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, raportat la faptele invocate prin petiția analizată de C.N.C.D. În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că art. 3.2 și la art. 5.1 următoarele din Convenția-Cadru pentru protecția minorităților naționale, precum și prevederile 231 din H.G. nr. 1157/2001 reglementează dreptul minorităților naționale de a folosi simbolurile națiunii maghiare (culorile roșu, alb, verde golite de orice conținut statal), cu prilejul unor evenimente de importantă majoră pentru toată națiunea maghiară, ceea ce nu este în măsură să aducă atingere sentimentelor naționale ale populației majoritare și nu poate fi considerată discriminare la adresa cetățenilor români din municipiul Sfântul Gheorghe. O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că tratamentul diferit pentru definirea discriminării, trebuie să aibă la bază o serie de criterii prevăzute la alin. (2), referitoare la rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, handicap, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și trebuie să se refere la persoane aflate în situația comparabile dar care sunt tratate în mod diferit. Deși formal, raportat la fapta reclamantă, criteriul cerut de textul de lege este întrunit, Înalta Curte constată că nu s-a făcut în speță dovada tratamentului diferit, aplicat pe criteriul naționalității, în situații asemănătoare. Astfel, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că analiza, atât cea proprie cât și cea a C.N.C.D., se rezumă la a verifica dacă s-a aplicat un tratament inegal persoanelor aflate în situații comparabile. Amintește Înalta Curte că pe calea prezentei acțiuni nu se analizează modul de aplicare a prevederilor H.G. nr. 1157/2001, cu privire la obligația abordării drapelului României, care, astfel cum s-a reținut în decizia C.N.C.D., face obiectul unei sesizări contravenționale, ci împrejurarea că autoritatea locală ar fi redus numărul drapelelor, dimensiunea acestora sau a intervenit asupra locurilor în care să fie arborate. Cum instanța de fond a analizat materialul probator, concluzionând în raport de planșele foto de la dosar, că, pentru organizarea festivităților zilei de 1 decembrie – Ziua Națională a României în Municipiul Sf. Gheorghe, drapelul României a fost arborat pe străzile Municipiului, unele de mărimea unor clădiri, Înalta Curte constată că nu se poate constata din partea autorității locale vreo faptă sau atitudine în sensul aplicării unui tratament discriminator cetățenilor români din Sfântul Gheorghe, pe criteriul apartenenței la o etnie sau alta ori pe criteriul limbii vorbite. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurateă este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.