ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 910/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 iunie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Primarul Comunei Dănești, a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 321 din 01.04.2020 și obligarea CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice cu privire la faptele sesizate prin petiția nr. 2599/15.05.2019 a B. și obligarea CNCD la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 1100 din 6 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Primarul Comunei Dănești; a fost anulată Hotărârea nr. 321/01.04.2020 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a fost obligat pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să emită o hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 și totodată s-a dispus obligarea acestuia la plata către reclamant a sumei de 60,7 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1100 din 6 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Primarul Comunei Dănești a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate, și în rejudecare, respingerea cererii reclamantei.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut că sentința primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, respectiv a prevederilor Legii nr. 544/2001 și a art. 5 lit. c) din Legea nr. 500/2004.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod legal curtea de apel a admis cererea și a obligat CNCD să emită o hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/200.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 februarie 2022, petenta C. a formulat cerere de intervenție accesorie.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, care face de prisos cercetarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Primarul Comunei Dănești, a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 321 din 01.04.2020.

Prin sentința atacată, acțiunea reclamantei a fost admisă, pârâtul Primarul Comunei Dănești formulând recurs împotriva acestei hotărâri, calea de atac fiind însă exercitată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea acesteia.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Totodată, conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut.

În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la dosarul de fond, sentința atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 12 iulie 2021, iar calea de atac a fost formulată la data de 17 august 2021, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul aflat la dosarul de recurs, prin urmare, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora, însă în speță recurentul-pârât nu a formulat o astfel de cerere.

Cum în speță recurentul-pârât nu a formulat cerere de repunere în termen, pentru a opera această instituția, se constată că recursul este tardiv, fiind depus în afara termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Primarul Comunei Dănești împotriva sentinței nr. 1100 din 6 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.