ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4441/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.12.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, desființarea parțială a Deciziei nr. 59/13.10.2020 emise de pârât, în sensul anularii dispozițiilor privind sancționarea sa în baza art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991 cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 1432 din 15 octombrie 2021 Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI și a anulat în parte Decizia nr. 59/13.10.2020 emisă de Consiliul Concurenței, respectiv art. 1, în ceea ce privește constatarea încălcării de către reclamant a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 și art. 4 privind sancționarea reclamantului cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs Consiliul Concurenței, considerând că instanța de fond a încălcat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin interpretarea eronata de către instanță a normelor incidente, după cum urmează:

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991, constituie o faptă de concurență neloială "deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecției acestora și a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi".

Autoritatea de concurență, în cadrul Deciziei de sancționare a făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare pentru a se reține în sarcina reclamantului A. fapta contravențională de concurență neloială de deturnare a clientelei.

În primul rând, în ceea ce privește condiția privind existența unei acțiuni de deturnare a clientelei, astfel cum se menționează în cuprinsul Deciziei de sancționare (paragraful 15) situația privind ponderea vânzărilor de produse de pe piața de rulmenți și game similare realizate atât de către B., cât și de către C. a fost analizată în cadrul cercetării aprofundate, fiind detaliate vânzările pe fiecare dintre clienții posibil deturnați în perioada ianuarie 2014 - ianuarie 20194.

Din analiza întreprinsă a rezultat că per ansamblu, în perioada ianuarie 2014 - ianuarie 2019, ponderea vânzărilor întreprinderii B. către clienții posibil deturnați a fost de 73,39%, iar ponderea vânzărilor întreprinderii C. către aceeași clienți a fost de 26,60%.

Prin urmare, transferul clienților B. către C., astfel cum s-a demonstrat mai sus, a condus la afectarea activității economice a întreprinderii reclamante, constituind o faptă de concurență neloială în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991.

În al doilea rând, în ceea ce privește analiza condiției de realizare a acțiunii de către o persoană fizică ce are calitatea de fost sau actual salariat/reprezentant al acesteia, astfel cum se precizează în mod expres și în cadrul Sentinței atacate, autoritatea de concurență a făcut dovada incontestabilă că în perioada de referință, intimatul reclamant a fost salariat al B. și a devenit, ulterior, salariat ai C.. Așadar, conform Contractului individual de muncă existent la dosarul administrativ al Deciziei de sancționare, dl. A. a fost angajat al întreprinderii B. timp de 8 ani (15.01.2010 -05.07.2018), ocupând funcția de agent vânzări, iar în prezent este salariat al întreprinderii C..

Cu privire la cea de-a treia condiție necesar a fi îndeplinită pentru săvârșirea faptei de deturnare a clientelei unei întreprinderi, respectiv aceea ca fapta de deturnare sa fi fost realizată prin folosirea de secrete comerciale pentru care deținătorul legitim să fi luat măsuri rezonabile de protecție a acelor informații, precizăm următoarele:

Potrivit definiției prevăzute la art. 11 lit. d) din Legea nr. 11/1991, constituie secret comercial orice informație care, total sau parțial, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, pentru care deținătorul legitim a luat măsuri rezonabile, ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în regim de secret. Este vorba de acele informații, date și/sau documente care fie separat, fie împreună, sunt strategice din punct de vedere concurențial pentru acțiunea unei întreprinderi pe piață, respectiv influențează decisiv alegerea consumatorului pe piață.

Prețul/tariful împreună cu datele și informațiile relaționate acestuia (de exemplu, structura tarifelor/prețurilor, respectiv structura costurilor produselor/serviciilor, discount-urile, politica de prețuri etc.) sau cu alte date și informații privind produsul/serviciul în cauză sunt informații strategice din punct de vedere concurențial pentru acțiunea unei întreprinderi pe piață și conferă un avantaj concurențial deținătorului.

După cum reiese din paragraful 17 al Deciziei de sancționare, întreprinderea B. a precizat faptul că informațiile identificate ca fiind secret comercial (politica de prețuri, termene de plată etc) sunt informații la care concurența nu are acces deoarece fiecare firmă își construiește propria politică de dezvoltare (mărirea segmentului de piață cu atragerea mai multor clienți, prin îmbinarea prețului ofertat cu termenul de plată) și își calculează marja de profit pe care și-o propune în vederea investițiilor (ex. mărirea și diversificarea stocului).

Prin urmare, în condițiile în care, pe piața de comercializare a rulmenților și game similare, prețul practicat de furnizorii/distribuitorii de rulmenți precum și discount-urile aplicate reprezintă un criteriu de selecție important pentru client, alături de termenul de livrare/plată, calitatea serviciilor auxiliare/de consultanță în alegerea tipurilor de piese ce urmează a fi comandate, informațiile cu privire la prețuri, împreună cu datele și informațiile relaționate acestuia, pot fi considerate greu accesibile persoanelor ce desfășoară activitate în acest domeniu.

În acest context, informațiile întreprinderii B. privind politica de preț (prețurile pentru produse), împreună cu datele și informațiile relaționate acestuia, au fost apreciate a constitui secret comercial la care au acces persoane din interiorul întreprinderii, respectiv salariații B..

Din analiza facturilor de vânzare ale celor două întreprinderi, B. și C., către clienții posibil deturnați, s-a constatat existența unui număr mare de livrări realizate de cele două întreprinderi către același client, în aceeași zi calendaristică. Acest fapt sugerează o cunoaștere a informațiilor privind livrările realizate de B. de către concurentul său C..

Referitor la măsurile care au fost luate de către B. pentru menținerea în regim de secret a informațiilor considerate secret comercial, conform informațiilor ce au stat Ia baza emiterii Deciziei de sancționare, B. a precizat faptul că au fost luate măsuri pentru protecția acestora, respectiv crearea unui "mail de serviciu" pe care circulau informații ce țineau de politica de prețuri, de termenele de livrare, termenele de plată, discount-uri etc.

Aceste măsuri, sunt măsuri destinate păstrării confidențialității informațiilor din cadrul companiei, la modul general, aplicabile tuturor angajaților, și pot fi considerate măsuri care, în mod rezonabil, sunt specifice păstrării în regim secret a unor informații din sfera secretului comercial.

În ceea ce privește condiția potrivit căreia dezvăluirea informațiilor apreciate ca fiind "secret comercial" să aibă aptitudinea de a dăuna intereselor acelei întreprinderi, așa cum reiese din cadrul paragrafului 18 al Deciziei de sancționare, informațiile B. sunt informații care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acestora, nu sunt în general cunoscute sau nu sunt ușor accesibile persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândesc o valoare comercială prin faptul că sunt secrete iar deținătorul a luat măsuri rezonabile.

În acest domeniu specific, întreprinderile interesate în achiziționarea de rulmenți și game similare, prin angajații lor, se interesează de potențiali furnizori, contactarea facându-se prin email, fax sau direct - telefonic - cu persoana care răspunde de livrarea produselor. Contactarea este absolut necesară pentru a se afla date concrete despre preț, discount-uri, modalitatea de plată, termene de livrare etc. După obținerea acestor date, întreprinderile interesate în achiziționarea de produse tip rulmenți și game similare se orientează în funcție de necesitățile de Ia momentul respectiv, luând în calcul termenul de livrare cel mai scurt sau prețul cel mai mic, acestea fiind criteriile primordiale. Ofertele pot fi făcute și din partea întreprinderilor care livrează rulmenți, fiecare dintre ele oferind un preț, iar întreprinderea care dorește să achiziționeze un anumit tip de produse din categoria rulmenților sau gamelor similare hotărăște singură cu cine va începe colaborarea.

Cunoașterea și dezvăluirea unor informații ale unei întreprinderi concurente privind portofoliul de clienți (datele de identificare ale acestora), politicile de prețuri (prețurile pentru produse), discount-urile atât cele obținute de la furnizori, cât și cele acordate clienților, în funcție de rulaj, termen de plată etc pot dăuna intereselor acelei întreprinderi concurente. Din analiza informațiilor cu privire la prețuri, condiții comerciale oferite clienților, termene de plată și de livrare, furnizate de către clienții comuni ai B. și C. a rezultat faptul că fiecare client în parte are anumite criterii în vedere în alegerea unuia sau a altuia dintre cei doi furnizori.

Ca atare, totalitatea informațiilor identificate de către B. întrunesc elementele caracteristice ale secretului comercial, așa cum acesta este definit la art. 1

1

lit. d) din Legea nr. 11/1991.

Prin urmare, analiza datelor și informațiilor conform celor precizate în cadrul Deciziei de sancționare evidențiază îndeplinirea condițiilor cumulative referitoare la deturnarea clientelei și utilizarea informațiilor secret comercial, necesare pentru constatarea săvârșirii de către dl. A. a practicii de concurență neloială interzise de art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia Consiliului Concurenței nr. 59/13.10.2020, a fost sancționat reclamantul A. cu amendă în cuantum de 5.000 RON, potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, constatându-se încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din lege de către întreprinderea C. și de persoanele fizice D. și A., foști salariați ai B., prin săvârșirea, în intervalul ianuarie 2014 – ianuarie 2019, a faptei de concurență neloială constând în deturnarea clientelei B. către C..

S-a arătat în acest sens că, la sesizarea S.C. B. S.R.L., Consiliul Concurenței a declanșat o cercetare aprofundată pe piața comercializării de rulmenți și game similare, pe care activează cele două întreprinderi concurente, B. și C., piața geografică vizată fiind una regională, reprezentată de județele Argeș, Vâlcea, Dâmbovița și municipiul București. Perioada analizată a fost ianuarie 2014 – ianuarie 2019, în contextul în care numitul D. este administrator al C. din data de 07.11.2013, la data de 28.02.2018 acesta și-a dat demisia de la B., reclamantul A. a fost angajat al B. până în iunie 2018, iar în ianuarie 2019 acesta din urmă s-a angajat la C..

Coroborând datele analizate, Consiliul Concurenței a arătat că în perioada ianuarie 2014 – ianuarie 2019 ponderea vânzărilor B. către clienții posibil deturnați a fost de 73,39%, iar ponderea vânzărilor C. către aceiași clienți a fost de 26,60%, concluzionându-se astfel că transferul clienților B. către C., a condus la afectarea activității economice a B., constituind o faptă de concurență neloială în sensul legii.

S-a reținut că reclamantul a fost salariat al B. circa 8 ani, în perioada 15.01.2010 – 05.07.2018, ocupând funcția de agent de vânzări, iar la data cercetării este salariat al C..

Concluzionând, Consiliul a reținut că informațiile privind portofoliul de clienți ai B. (datele de identificare ale acestora), politicile de prețuri, discount-urile, termenele de plată etc. pot fi considerate, în general, informații secrete.

În concluzie, datele rezultate în urma investigației derulate de Consiliul Concurenței, arată faptul că, în perioada de referință, o parte dintre clienții B. au achiziționat rulmenți și game similare și de la C., respectiv că s-a produs o deplasare a clientelei între cele două societăți, mai exact de la B. către C., s-a probat, de asemenea, în mod incontestabil, că în perioada de referință reclamantul a fost salariat al B. și a devenit salariat al C., că reclamantul, în calitatea sa de salariat al B., a avut acces la informații ale acestei societăți ce îndeplinesc condițiile spre a fi catalogate drept secrete comerciale, precum politica de preț, discount-uri, condiții comerciale, portofoliul de clienți, comenzi recepționate etc., și cu privire la care B. a luat măsuri rezonabile de protecție, precum crearea unor mail-uri de serviciu și inserarea în contractul de muncă a obligației de a păstra secretul de serviciu, respectiv că dezvăluirea unor atare informații are aptitudinea de a dăuna intereselor B..

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. alin. (2) lit. b) din Legea nr. 11/1991, constituie o practică de concurență neloială, interzisă de lege, "deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecției acestora și a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi".

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că recurentul din prezenta cauza nu a probat legătura de cauzalitate dintre presupusa folosire de informații având caracter de secret comercial si presupusa deturnare a clienților de către reclamant și cealaltă persoana cercetată de către recurent.

Mai mult decât atât nu a indicat și nici dovedit un act concret de folosire de către reclamant a unor informații presupus a avea caracter de secret comercial aparținând S.C. B. S.R.L. care sa fi avut consecința directa deturnarea unui client in beneficiul S.C. C. S.R.L..

De altfel recurentul în decizia contestată s-a limitat la a enunța faptul că reclamantul ar fi avut acces la informații cu presupus caracter de secret comercial care ar fi fost protejate de către B. S.R.L. cu mijloace potrivite.

Un alt aspect esențial reținut în mod corect de către instanța de fond îl reprezintă faptul ca recurentul Consiliul Concurenței nu a reușit, să probeze că reclamantul ar fi folosit informațiile cu presupus caracter de secret comercial pentru a deturna clientela S.C. B. S.R.L. către S.C. C. S.R.L. pentru a achiziționa de la aceasta din urma rulmenți sau produse din gama acestora.

Din întreg probatoriul administrat în cauza nu a reieșit, legătura de cauzalitate dintre folosirea de către reclamant a unor secrete comerciale si deturnarea clientelei S.C. B. S.R.L..

În mod corect instanța de fond a reținut ca nu există elemente care să susțină ipoteza ca reorientarea unora dintre clienții B. S.R.L. către S.C. C. S.R.L. ar fi avut loc ca urmare a unor presupuse acțiuni de deturnare ale reclamantului prin folosirea de secrete comerciale.

De altfel din motivele de recurs formulate de către recurentul Consiliul Concurentei se poate observa o simpla reiterare a argumentației din conținutul Deciziei nr. 59/13.10.2020 fără a aduce argumente care sa contrazică în mod efectiv aspectele reținute de către instanța de fond în sentința pronunțată.

În concluzie, Consiliul Concurenței se concentrează pe a demonstra că informațiile avute în vedere sunt secrete comerciale în sensul legii, că reclamantul a avut acces la ele și că s-au luat măsuri rezonabile de protecție a lor, dar omite să demonstreze ceea ce era esențial, respectiv că reclamantul a folosit efectiv respectivele secrete comerciale și că în acest mod a fost deturnată clientela B., mai precis că deplasarea clienților de la B. către C. în ce privește achiziționarea de rulmenți și game similare este consecința utilizării de către reclamant a unor secrete comerciale.

În cauza de față, contrar celor susținute de către recurent și raportat la cele reținute prin Decizia contestată, nu s-a dovedit de către recurentul-pârât ceea ce era esențial, respectiv nu s-a demonstrat, în concret, folosirea de către reclamant a unor secrete comerciale și eventuala legătură de cauzalitate dintre aceasta și deturnarea clientelei.

În concluzie nu există elemente care să susțină concluzia că reorientarea unora dintre clienții B. către C. pentru a achiziționa de la aceasta rulmenți și game similare în perioada de referință este consecința faptului că reclamantul a folosit secrete comerciale.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenței împotriva sentinței nr. 1432 din 15 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.