ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4195/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Compania Națională "Aeroporturi București" a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Dispoziției Obligatorii nr. MC IEF-603 din 22.08.2019 emise de DGAMC, Serviciul de Inspecție Economico-Financiară (SIEF), înregistrată la CNAB sub nr. x/28.08.2019, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 539 din 3 iulie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta Compania Națională "Aeroporturi București", în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

A anulat în parte dispoziția obligatorie nr. MC_IEF-603/22.08.2019 în ceea ce privește:

- dobânzile penalizatoare stabilite în sarcina reclamantei pentru depunerea cu întârziere a situațiilor financiare aferente anului 2013

- dividendele stabilite prin raportare la suma de 344.592 RON și dobânzile penalizatoare aferente(deficiența nr. 5)

- dividendele stabilite prin raportare la suma de 511.076 și dobânzile penalizatoare aferente și a dobânzilor penalizatoare aferente(deficiența nr. 11)

- dividendele stabilite prin raportare la suma 85.402 RON și dobânzile penalizatoare aferente (deficiența nr. 6)

- dividendele stabilite prin raportare la suma de 24.683 RON și dobânzile penalizatoare aferente(deficiența nr. 7)

- dividendele stabilite prin raportare la suma de 100.518 RON și dobânzile penalizatoare aferente(deficiența nr. 13)

A obligat la reevaluarea situației financiare a societății reclamante în privința deficienței nr. 6 în lumina considerentelor prezentei sentințe.

A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta Compania Națională Aeroporturi București, cât și pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

3.1. Prin recursul său, recurenta – reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, anularea în tot a Dispoziției Obligatorii nr. MCJEF-603/22.08.2019 (DO 603), pentru necompetența autorității administrative cu privire la actul administrativ emis; în subsidiar, casarea în parte a sentinței atacate, și, în rejudecarea pe fond a cauzei, anularea în parte a DO 603 în ce privește Măsurile nr. 1 - 5 din dispoziție; anularea în parte a DO 603 în ce privește dividendele stabilite prin raportare la suma de 119.351 iei (deficiența nr. 4 sancționată prin DO 603, Măsura nr. 7) și dobânzile penalizatoare aferente; înlăturarea obligației la reevaluarea situației financiare a societății reclamante în privința deficienței nr. 6 consemnate în DO 603, așa cum a fost dispusă prin Sentința atacată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susținut recurenta că sentința atacată este lovită de nulitate, având în vedere încălcarea de către instanța de fond a unor norme de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv a art. 397 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, fără a putea acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut. Ori, nicăieri în cererea introductivă de instanță nu se regăsește vreo solicitare a CNAB/un capăt de cerere în sensul obligării DGAMC la a reevalua situația financiară a CNAB cu privire la deficiența nr. 6 din DO 603.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut, în esență, că sentința atacată cuprinde numai motive străine de natura cauzei, instanța de fond reținând că reclamanta nu ar fi contestat legalitatea măsurilor nr. 1, 3, 4, 5 și 7 din DO 603.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că sentința recurată a fost dată cu:

- încălcarea sau aplicarea greșită (după caz) a normelor de drept material ce reglementează competența autorității administrative fiscale (DGAMC) de a emite dispoziția obligatorie ce face obiectul litigiului (DO 603), anume art. 3 indice 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 59 indice 1 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2460/2016 (OMFP 2460);

- încălcarea sau aplicarea greșită (după caz) a normelor de drept material ce reglementează funcționarea adunării generale a acționarilor societăților (art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990), a O.U.G. nr. 109/2011, precum și a normelor care reglementează modificarea actului constitutiv al CNAB, stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 1208/2009 (H.G. 1208) – măsura nr. 2;

- încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute în art. 38 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. 109 – măsura nr. 4;

- încălcarea/ignorarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011 – măsura nr. 5;

- încălcarea/ignorarea dispozițiilor art. II din Legea nr. 111/2016 – măsura nr. 7.

3.2. Prin recursul său, recurenta – pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată, pe de o parte, ca rămasă fără obiect, iar pe de altă parte, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta – pârâtă a susținut că instanța în mod greșit a obligat pârâta DGAMC la reevaluarea situației financiare a societății reclamante în privința deficienței nr. 6, fără a avea în vedere că prin Decizia nr. 10/P/10.03.2020 emisă de Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, s-au desființat măsurile nr. 6 și 7 din Dispoziția obligatorie nr. MC JEF 300/07.05.2020.

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra rămânerii fără obiect a acțiunii, astfel cum s-a solicitat prin Cererea nr. SJ 1896 - S 2633/22.06.2020.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut, în esență, că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Astfel, referitor la deficiența nr. 5, deși prima instanță, raportându-se la dispozițiile art. 35 alin. (2), (4), (8) din O.U.G. nr. 109/2011, a reținut temeinic și legal că măsura este legală, întrucât la momentul controlului numirea directorilor nu era realizată cu respectarea, dispozițiilor legale, totuși a anulat în parte dispoziția obligatorie nr. MC_IEF-603/22.08.2019 în ceea ce privește dividendele stabilite prin raportare la suma de 344.592 RON și dobânzile penalizatoare aferente.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că sentința recurată a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 și art. 35 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr: 1208/2009, art. 18 alin. (2) din Actul constitutiv al CNAB, Anexa 1 la H.G. nr. 1208/2009 cu dispozițiile art. 28 alin. (5) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 1208/2009 și art. 18 alin. (1) din Actul constitutiv al CNAB, Anexa 1 la H.G. nr. 1208/2009 cu dispozițiile art. 35 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 20 alin. (1) din actul constitutiv al CNAB, Anexa 1 la H.G. nr. 1208/2009 cu dispozițiile art. 35 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 14 alin. (2) din Actul constitutiv al CNAB, Anexa 1 la H.G. nr. 1208/2009 cu dispozițiile art. 64

3

alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011.

Recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului recurentei-reclamante și, respectiv, excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare la recursul recurentei-pârâte, solicitând respingerea excepției lipsei de interes, arătând că măsurile 1-5 din Dispoziția 603 sunt în vigoare și produc efecte juridice; de asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Ambele recurente au depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este fondat, iar în privința recursului reclamantei Compania Națională Aeroporturi București urmează a fi admisă excepția lipsei de interes, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta Compania Națională Aeroporturi București a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Dispoziției Obligatorii nr. MC IEF-603 din 22.08.2019 emisă de pârâtă.

Prima instanță a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Dispoziția Obligatorie nr. MC IEF-603 din 22.08.2019, în ceea ce privește dobânzile penalizatoare stabilite în sarcina reclamantei pentru depunerea cu întârziere a situațiilor financiare aferente anului 2013, dividendele stabilite prin raportare la suma de 344.592 RON și dobânzile penalizatoare aferente (deficiența nr. 5), dividendele stabilite prin raportare la suma de 511.076 și dobânzile penalizatoare aferente și a dobânzilor penalizatoare aferente (deficiența nr. 11), dividendele stabilite prin raportare la suma 85.402 RON și dobânzile penalizatoare aferente (deficiența nr. 6), dividendele stabilite prin raportare la suma de 24.683 RON și dobânzile penalizatoare aferente(deficiența nr. 7), dividendele stabilite prin raportare la suma de 100.518 RON și dobânzile penalizatoare aferente (deficiența nr. 13), a obligat la reevaluarea situației financiare a societății reclamante în privința deficienței nr. 6 în lumina considerentelor prezentei sentințe și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că împotriva Dispoziției obligatorii nr. MCJEF-603/22.08.2019, reclamanta a formulat plângerea prealabilă nr. AM 577/24.09.2020 înregistrată la DGAMC cu nr. x/24.09.2019 și la SIEF cu nr. MC_IEF-691/24.09.2019, prin care a solicitat reexaminarea și revocarea în întregime a DO nr. MCJEF-603/22.08.2019 și, punctual a fiecăreia dintre Măsurile nr. 1-7 cuprinse în aceasta.

Prin art. 1 din Decizia Serviciului de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor din cadrul MFP nr. 10/P/10.03.2020 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de Compania Națională "Aeroporturi București" S.A. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată împotriva Măsurilor nr. 1, nr. 2, nr. 3, nr. 4 și nr. 5 din DO nr. MCJEF-603/22.08.2019.

De asemenea, prin art. 2 din Decizia SSPPC nr. 10/P/10.03.2020 au fost desființate Măsurile nr. 6 și nr. 7 din DO nr. MCJEF-603/22.08.2019, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (3) și alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, situație în care echipa de inspecție economico-financiară a emis o nouă dispoziție obligatorie, respectiv Dispoziția obligatorie nr. MCJEF-300/07.05.2020, care a avut în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.

Măsurile nr. 1, nr. 2, nr. 3, nr. 4 și nr. 5 din DO nr. MCJEF-603/22.08.2019 au fost preluate în noua DO nr. MCJEF-300/07.05.2020.

Împotriva DO nr. MCJEF-300/07.05.2020, reclamanta CNAB S.A. a formulat plângerea prealabilă nr. x/10.06.2020, înregistrată la DGAMC cu nr. x/11.06.2020 și la SIEF cu nr. MCJEF-348/16.06.2020, prin care a solicitat reexaminarea și revocarea Măsurilor nr. 1-5 cuprinse în această dispoziție obligatorie.

Prin Decizia nr. 33/P/06.08.2020 emisă Serviciului de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice s-a admis plângerea prealabilă formulată de reclamanta de Compania Națională "Aeroporturi București" S.A. împotriva Dispoziției obligatorii nr. MCJEF-300/07.05.2020 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, dispoziția obligatorie de măsuri fiind anulată.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, în condițiile în care obiectul acțiunii constă în anularea măsurilor dispuse prin DO 603/22.08.2019, măsuri ce au fost preluate prin DO nr. MCJEF-300/07.05.2020, aceasta din urmă fiind anulată prin Decizia nr. 33/P/06.08.2020.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Prin urmare, întrucât măsurile stabilite în sarcina recurentei-reclamante și care au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, au fost anulate de către autoritatea pârâtă prin decizia nr. 33/P/06.08.2020, acțiunea de față a rămas fără obiect.

Totodată, în raport de aceeași împrejurare care a condus la rămânerea fără obiect, determină admiterea excepției lipsei de interes a recursului reclamantei formulat de recurenta – reclamantă Compania Națională Aeroporturi București și la respingerea, ca atare, a acestui recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 539 din 3 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Aeroporturi București, ca rămasă fără obiect.

Admite excepția lipsei de interes a recursului formulat de recurenta – reclamantă Compania Națională Aeroporturi București.

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă Compania Națională Aeroporturi București împotriva sentinței civile nr. 539 din 3 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 septembrie 2022.