ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 400/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție:

a) recunoașterea dreptului pretins, respectiv dreptul ofițerului de poliție judiciară numit în funcția de șef de birou în cadrul Direcției Naționale Anticorupție de a beneficia de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, așa cum este prevăzut la art. 22 alin. (3) teza a II-a și teza a II-a din Anexa 5 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională" la Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare,

b) anularea în parte a prevederilor Ordinului nr. 326/02.04.2018 al Procurorului șef al D.N.A. (mai precis a prevederilor art. 2 alin. (1) al actului administrativ contestat) și, pe cale de consecință, anularea/desființarea Ordinului nr. 462/08.05.2018 al Procurorului sef al D.N.A.;

c) obligarea Direcției Naționale Anticorupție să stabilească în mod corect cuantumul salariului de bază pentru funcția de șef de birou în care reclamanta a fost numită prin Ordinul nr. 326/02.04.2018, ținându-se seama de toate prevederile legale anterior invocate, precum și obligarea acestei instituții la recalcularea și efectuarea plăților retroactiv, de la data de 04.04.2018, respectiv a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite.

Prin sentința civilă nr. 4676 din data de 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anaulat în parte Ordinul nr. 326/02.04.2018, respectiv în ceea ce privește art. 2 paragraful 1, și în totalitate Ordinul nr. 462/08.05.2018, acte emise de procurorul-șef al DNA și a obligat pârâta DNA să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrare a reclamantei la nivelul indemnizației de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, conform art. 22 alin. (3) din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017. De asemenea, a obligat pârâta DNA să plătească reclamantei eventualele diferențe salariale dintre indemnizația efectiv încasată, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul nr. 326/02.04.2018, și indemnizația stabilită potrivit art. 22 alin. (3) din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, începând cu data de 04.04.2018 și până la data emiterii noului ordin.

Prin decizia nr. 3605 din 10 iunie 2021 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr. 4676 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, la data de 9.06.2022, a formulat contestație în anulare A., aceasta limitându-se la a invoca dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. și la a preciza că motivarea hotărârii instanței de recurs nu i-a fost comunicată.

La data de 25.01.2023, contestatoarea a transmis prin email memoriul de motivare a căii extraordinare de atac, solicitând, în esență, anularea deciziei atacate și, rejudecarea recursului în sensul menținerii soluției primei instanțe de admitere a acțiunii formulate.

Deși a fost legal citat, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac pentru nemotivare în termenul legal, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (1) C. proc. civ. "contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.", iar în conformitate cu dispozițiile art. 506 din același cod "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă. (2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia."

Rezultă, așadar, că motivarea contestației în anulare trebuie făcută în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În prezenta cauză, decizia nr. 3605 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost comunicată contestatoarei la data de 19.09.2022, astfel cum rezultă din dovada de înmânare a actului de procedură de la dosar recurs.

Contestatoarea A. și-a exercitat dreptul de a promova calea extraordinară de atac la data de 9.06.2022, depunând cererea indicată la punctul 3 din prezenta decizie.

Deși promovată în termenul prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. anterior menționat, contestația în anulare a fost motivată după expirarea termenului legal, absolut și imperativ în care contestatoarea trebuia să îndeplinească această obligație procesuală, respectiv la data de 25.01.2023 (email fila x).

Înalta Curte apreciază că motivarea contestației în anulare este obligatorie, instanța neputând prezuma cauzele de anulare pe care se întemeiază cererea și nici dispune o analiză generală a deciziei, în raport de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocate în mod formal de către contestatoare, fără a fi fără a fi indicate argumente care să se circumscrie ipotezei prevăzute de acest text legal.

Pentru considerentele expuse, constatând că termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanței de recurs s-a împlinit la data de 5 octombrie 2022, aceasta fiind data până la care contestatoarea avea posibilitatea depunerii motivelor contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 506 alin. (2) din același cod, anulând contestația în anulare ca nemotivată în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității căii extraordinare de atac, invocată din oficiu.

Anulează contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3605 din 10 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nemotivată în termenul legal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 26 ianuarie 2023.