ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3605/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3605/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 iunie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.06.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție, să dispună:
a) recunoașterea dreptului pretins, respectiv dreptul ofițerului de poliție judiciară numit în funcția de șef de birou în cadrul Direcției Naționale Anticorupție de a beneficia de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, așa cum este prevăzut la art. 22 alin. (3) teza a II-a și teza a II-a din Anexa 5 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională" la Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare,
b) anularea în parte a prevederilor Ordinului nr. 326/02.04.2018 al Procurorului șef al D.N.A. (mai precis a prevederilor art. 2 alin. (1) al actului administrativ contestat) și, pe cale de consecință, anularea/desființarea Ordinului nr. 462/08.05.2018 al Procurorului sef al D.N.A.;
c) obligarea Direcției Naționale Anticorupție să stabilească în mod corect cuantumul salariului de bază pentru funcția de șef de birou în care reclamanta a fost numită prin Ordinul nr. 326/02.04.2018, ținându-se seama de toate prevederile legale anterior invocate, precum și obligarea acestei instituții la recalcularea și efectuarea plăților retroactiv, de la data de 04.04.2018, respectiv a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4676 din data de 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anaulat în parte Ordinul nr. 326/02.04.2018, respectiv în ceea ce privește art. 2 paragraful 1, și în totalitate Ordinul nr. 462/08.05.2018, acte emise de procurorul-șef al DNA și a obligat pârâta DNA să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrare a reclamantei la nivelul indemnizației de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, conform art. 22 alin. (3) din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.
De asemenea, a obligat pârâta DNA să plătească reclamantei eventualele diferențe salariale dintre indemnizația efectiv încasată, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul nr. 326/02.04.2018, și indemnizația stabilită potrivit art. 22 alin. (3) din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, începând cu data de 04.04.2018 și până la data emiterii noului ordin.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 4676 din data de 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac execitate, recurentul -pârât a artătat că din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017 rezultă că legiuitorul a dorit ca stabilirea salariului unui ofițer de poliție judiciară DNA/DICOT să fie făcută numai în funcție de vechimea în muncă(pe orizontală), respectiv cel prvăzut în rubrica "0-3 ani".
Faptul că legiuitorul a ținut să precizeze ce se înțelege prin "vechime în funcție" trebuie interpretată în senul limitării la la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol, interpretare care nu poate fi extinsă.
Recurentul a arătat că și legea anterioră de salarizare(Anexa VI, Cap. VIII, Secțiunea a 6-a din Legea cadru nr. 284/2010) prevede aceleași dispoziții referitoare la echivalarea salarizării ofițerilor de poliție judiciară DNA/DICOT cu cea a procurorilor cu grad de judecătorie, tot cu trimitere generică, fără precizarea exactă în cadrul nr. crt. 4, iar ofițerii de poliție judiciară nu au contestat încadrarea numai pe orizontală(baza 0-3 ani).
Recurentul a susținut că ofițerii de poliție judiciară numiți în cadrul DNA nu sunt asimilați procurorilor sau judecătorilor, personalul asimilat magistraților este expres prevăzut în legile justiției. Ofițerii de poliție judiciară numiți în DNA nu au drepturile și obligațiile prevăzute pentru magistrați ci au drepturi și obligații prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, conform dispozițiilor art. 10 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002.
Trimiterea făcută de legiuitor la salarizarea unui procuror cu grad de judecătorie(pentru stabilirea salriului de bază al ofițerilor de poliție judiciară) este făcută pentru a nu crea o anexă distinctă de salarizare pentru o categorie de personal relativ mică numeric.
Față de crtiticile invocate de intimata - reclamantă referitoare la faptul că legea nu distinge, în sensul că nu precizează coloana în funcție de care vor fi stabilite drepturile salariale, recurentul susține că legea distinge prin definirea precisă, clară, fără echivoc, a "vechimii în funcție". "Prin vechime în funcție în înțelesul prezentului articol se înțelege vechimea în funcția de judecător, personal asimilat acestora, magistrat - asistent sau auditor de justiție."
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de 04 iunie 2021, recurentul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a depus la dosar precizări prin care a solicitat ca, la soluționarea recursului, să fie avută în vedere Decizia nr. 31 din data de 17 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.
Intimata - reclamntă a depus concluzii scrise prin care a solicitat să se constate că Decizia nr. 31/17.05.2021 se referă la modul de stabilire a indemnizațiilor pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA/DIICOT cu funcție de execuție și nu are legătură cu prezenta cauză.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Procurorului sef al D.N.A. nr. 326/02.04.2018, intimata - reclamantă a fost numită în funcția de șef al Biroului telecomunicații din cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A., începând cu data de 04.04.2018, fiindu-i stabilit un salariu al funcției de bază de 14.817 RON, la care se adaugă un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și un spor pentru păstrarea confidențialității de 15%, precum și un spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, calculate la salariul de bază și, de asemenea, salariul pentru gradul profesional deținut, în cuantum de 360 RON.
În temeiul prevederilor art. 7 Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a contestat modalitatea în care i-a fost stabilit și calculat salariul cuvenit pentru funcția în care a fost numită și a solicitat reexaminarea Ordinului nr. 326/2018 și modificarea prevederilor art. 2 alin. (1) al actului administrativ.
Prin Ordinul nr. 462/08.05.2018 al Procurorului sef al D.N.A. contestația formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a admis acțiunea, reținând indemnizația de bază corespunzătoare funcției pe care a fost numită reclamanta - șef al Biroului telecomunicații din cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A - trebuie stabilită la nivelul indemnizației de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, norma legală fiind clară, concisă, univocă și nesusceptibilă de o altă interpretare.
Trecând la analiza criticilor din recurs, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt întemeiate.
Înalta Curte reține că salarizarea specialiștilor din cadrul parchetelor este reglementată de art. art. 22 alin. (3) din Secțiunea 6, Capitolul VIII, Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, text potrivit căruia "(3) Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A) nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B) nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă"
La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 este reglementată indemnizația de încadrare pentru funcția de "procuror cu grad de judecătorie", ce variază, pe de o parte, raportat la vechimea în funcție, începând de la o vechime în funcție de "0-3 ani", și, pe de altă parte, raportat la vexchimea în muncă(gradație).
Totodată, în Notele nr. 1 și nr. 3 de la Capitolul I lit. B) se prevede că "prin «vechime în funcție», în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.", respectiv că "Indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației".
Având în vedere dispozițiile mai sus citate, Înalta Curte reține că ordinele contestate în speță sunt legale, emitentul acestora făcând o corectă aplicare a art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.
Problema de drept în discuție a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată.
Potrivit Deciziei nr. 31/202, în interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.
Decizia se întemeiază pe următoarele considerente:
" 90. Salarizarea diferențiată în funcție de vechimea în funcție se regăsește doar în cazul magistraților și al persoanelor asimilate acestora, potrivit legii, astfel cum este reglementată în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, categorii din care nu fac parte persoanele vizate prin întrebarea instanței de trimitere.
Salarizarea agenților și ofițerilor de poliție judiciară din cadrul celor două structuri speciale de parchet este reglementată prin trimiterile făcute de legiuitor la drepturile salariale cuvenite unui procuror cu grad de judecătorie.
Această categorie a polițiștilor, al cărei salariu a fost determinat prin trimitere la salariul de bază corespunzător celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu beneficiază decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru vechimea de 0 - 3 ani, întrucât nu există nicio normă care să dea relevanță vechimii în funcția de ofițer ori agent de poliție, acumulată în cele două structuri de parchet.
Prin exercitarea activității în cadrul Direcției Naționale Anticorupție ori Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, agenții și ofițerii de poliție detașați la acestea nu pot acumula vechime în funcția vizată de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, rămânând din perspectiva textului legal cu o vechime de "0" ani, ci acumulează o vechime relevantă pentru funcția de poliție deținută, calculată potrivit timpului servit în această calitate, adică cele 7 gradații prevăzute în anexa nr. VI la aceeași lege.
Faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în cap. I lit. B) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.
Mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată.
Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege.
Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcție", se aplică și acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."
Contrar celor invocate de intimata - reclamantă, instanța de recurs constată că decizia nr. 31/2021 a ÎCCJ este aplicabilă în speță, înttucât din considerentele acesteia nu rezultă că interpretarea dată normei legale se aplică doar funcțiilor de execuție, ci se aplică tuturor categoriilor de funcționari aflați în situație juridică similară celei asupra căreia a statuat, inclusiv funcțiilor de conducere.
Întrucât Deciziile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt obligatorii pentru instanțe în ce privește problema de drept dezlegată, conform prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., instanța de recurs constată că hotărârea atacată este legală, fiind pronunțată în conformitate cu dezlegarea dată de ÎCCJ.
Pentru aceste motive, instanța de recurs, constatând că este întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul - pârât, va casa sentința nr. 4676 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția VIII - a contencios administrativ și fiscal și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr. 4676 din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția VIII - a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și rejudecând cauza:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.