ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2021, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a formulat contestație împotriva rezoluției nr. lucrare C21-1430 din 9.09.2021 dată de către inspectorul șef al Inspecției judiciare, d-nul B. prin care s-a respins plângerea depusă de către asociație împotriva rezoluției de clasare nr. 2091/A/6.07.2021 emisă în dos. nr. 21-1991, solicitând ca în urma administrării probelor să se dispună admiterea ă contestației și să se constate abaterile grave ale magistratului C. pentru părtinire și încălcarea drepturilor asociației prin pronunțarea unei sentințe ilegală și neîntemeiată pe actele din dosar, neținând cont de dispozitivul deciziei Tribunalului Maramureș 581/A/30.10.2020.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 517 din data de 16.03.2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 517 din data de 16.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A.. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, Inspecția Judiciară nu a cercetat toate aspectele pe care le-a invocat în plângere dând o rezoluție de clasare care este nelegală și neîntemeiată pe probele depuse de către asociație odată cu plângerea făcută împotriva abaterilor grave de la regulile și statutul magistraților de către judecătoarea C. care a instrumentat și soluționat dosar civ. x/2016 de la judecătoria Sighetu Marmației, pronunțând sentința nr. 558/30.03.2020, ignorând cu bună știință sentința civ. nr. 2214/22.08.2019 pronunțată de către judecătorul D. în același dosar și dispozițiile dec. Civ. nr. 581/A/2020 a Tribunalului Maramureș. Pârâta avea obligația să efectueze verificări privind aspectele pe care le-a sesizat în legătură cu activitatea necorespunzătoare a magistratului C. care a manifestat o conduita neconformă cu statutul magistraților, nu a ținut cont de actele doveditoare existente în dosarul pe care l-a instrumentat, a fost subiectivă și consideră că o mare influență a avut-o miliardarul E. care deține peste 4000 ha teren din suprafața F., urmărind zăcămintele valoroase existente în subsolul acestor suprafețe de teren. Învederează că prin pronunțarea acestei sentințe nelegale, A. a fost lezată în drepturile sale conferite de reglementările legale și magistratul C. nu a respectat obligațiile profesionale în raporturile cu justițiabili, săvârșind astfel abateri grave de la disciplina muncii sale.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat în principal excepția nulității pentru neindicarea cazurilor de casare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 28 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Analizând excepția nulității recursului prin prisma dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte o constată ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, dimpotrivă, se reiau aspecte referitoare la fondul cauzei, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Deoarece reclamanta nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluției. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară și va constata nul recursul declarat de reclamanta A..