RAPLEY AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

Reclamanții, dl Anthony Richard Rapley, dl John Stephen Lyon și dl Bruce Bradley sunt resortisanți britanici născuți în 1958, 1963 și 1954 și trăiesc respectiv în Surrey, North Somerset și Buckinghamshire. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna J. Starling, un avocat practicant la Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl C. Whowersley, din Biroul Extern și Commonwealth. Soția reclamantului a murit la 31 mai 2000, lăsând doi copii născuți în 1987 și 1990. Solicitarea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 6 septembrie 2000 și a fost respinsă la 28 septembrie 2000 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. Reclamantul a depus un recurs la 6 octombrie 2000, care a fost hotărât și respinsă la 21 decembrie 2000. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să nu fie în curs de eșuare, deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială în temeiul legislației Regatului Unit. Soția reclamantului a murit la 20 februarie 1998, lăsând doi copii născuți în 1994 și 1997. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 10 decembrie 2000 și a fost respinsă la 3 ianuarie 2001 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu există astfel de beneficii de securitate socială pentru văduvi în temeiul legii Regatului Unit. Soția reclamantului a murit la 3 septembrie 1995, lăsând un copil născut în 1992. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 5 aprilie 2001 și a fost respinsă la 26 aprilie 2001 din cauza faptului că el nu a avut dreptul la beneficiile văduvelor deoarece el nu a fost o femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială în temeiul dreptului Regatului Unit. Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§§ 14-26, CEDO 2002-IV.

The applicants, Mr Anthony Richard Rapley, Mr John Stephen Lyon and Mr Bruce Bradley are British nationals who were born in 1958, 1963, and 1954 and live respectively in Surrey, North Somerset and Buckinghamshire. They were represented before the Court by Ms J. Starling, a lawyer practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley, of the Foreign and Commonwealth Office. The applicant’s wife died on 31 May 2000, leaving two children born in 1987 and 1990. His claim for widows’ benefits was made on 6 September 2000 and was rejected on 28 September 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant lodged an appeal on 6 October 2000, which was decided and rejected on 21 December 2000. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. The applicant’s wife died on 20 February 1998, leaving two children born in 1994 and 1997. His claim for widows’ benefits was made on 10 December 2000 and was rejected on 3 January 2001 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. The applicant’s wife died on 3 September 1995, leaving one child born in 1992. His claim for widows’ benefits was made on 5 April 2001 and was rejected on 26 April 2001 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.