SOUTHWORTH v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, dl Ralph Southworth, este un național britanic care s-a născut în 1936 și locuiește în Lancashire. A fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 7 octombrie 1994. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 9 noiembrie 2000 și a fost respinsă la 13 noiembrie 2000 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie. El a apelat și a reconsiderat la 24 noiembrie 2000, prin urmare, decizia anterioară a fost susținută. Această decizie a fost confirmată de un tribunal de apel la 9 februarie 2001. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Reclamantul nu a primit beneficiile pentru copii la momentul cererii sale. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Ralph Southworth, is a British national who was born in 1936 and lives in Lancashire. He was represented before the Court by Royds Rdw, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 7 October 1994. His claim for widows’ benefits was made on 9 November 2000 and was rejected on 13 November 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. He appealed and reconsideration took place on 24 November 2000 whereby the previous decision was upheld. This decision was confirmed by an appeal tribunal on 9 February 2001. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. The applicant was not in receipt of child benefit at the time of his claim. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.