LEADBETTER v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, dl Robert Leadbetter, este un național britanic care s-a născut în 1940 și locuiește în Manchester. A fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 4 februarie 1987. La 27 februarie 2002, reclamantul a formulat o cerere pentru beneficiile văduvelor. În aceeași zi, reclamantul a fost informat că afirmația sa a fost dezactivată deoarece nu avea dreptul la beneficiile în cauză, deoarece soția sa a murit înainte de 9 aprilie 2001. La o dată neespecificată, reclamantul a formulat o altă cerere pentru beneficiile văduvelor. La 4 martie 2002, reclamația reclamantului a fost neautorizată. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu este plătită nici o astfel de prestație de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Reclamantul nu a primit beneficiile pentru copii la momentul cererii sale. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV; și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Robert Leadbetter, is a British national who was born in 1940 and lives in Manchester. He was represented before the Court by Royds Rdw, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 4 February 1987. On 27 February 2002, the applicant made a claim for widows’ benefits. On the same day the applicant was informed that his claim had been disallowed as he was not entitled to the benefits at issue because his wife had died before 9 April 2001. On an unspecified date the applicant made another claim for widows’ benefits. On 4 March 2002 the applicant’s claim was disallowed. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law. The applicant was not in receipt of child benefit at the time of his claim. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV; and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.