BALYUK v. UKRAINE

Reclamantul, dl Leonid Ivanovich Balyuk, este un național ucrainean care s-a născut în 1957 și locuiește în orașul Mukachevo, regiunea Zakarpattya, Ucraina. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna V. Lutkovska și dl Y. Zaytsev. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În aprilie 2001, reclamantul a inițiat o procedură în Tribunalul Mukachevo împotriva dlui S., o persoană privată, care a solicitat recuperarea unei datorii. La 3 mai 2001, instanța a restricționat dreptul dlui S. de a dispune de proprietatea sa pentru a asigura cererea reclamantului. Cu toate acestea, la 17 mai 2001, unele dintre proprietățile dlui S. (parte a unui apartament) au fost vândute dnei B. La 13 iunie 2001, Curtea a constatat pentru reclamant și i-a acordat 7.027 hryvnas ucraineană (UAH) împotriva dlui S. La 23 octombrie 2001, Curtea Regională de Apel din Zakarpattya a susținut această hotărâre și a devenit finală. Hotărârea din 13 iunie 2001 nu a fost executată din cauza lipsei de fonduri a dlui S... La 11 februarie 2002, Curtea a constatat că acordul de vânzare a apartamentului a fost valabil. În special, Curtea a constatat că injuncția de vânzare a apartamentului contestat a fost transmisă doar la notarul din 17 mai 2001 și, prin urmare, în momentul material, notarul a acționat cu bună credință. La 27 mai 2002, Curtea Supremă a Ucraina a susținut această hotărâre. Prin scrisorile din 24 mai și 10 decembrie 2002, Oficiul Procurorului Regional din Zakarpattya a informat reclamantul că, din cauza neglijenței instanței, decizia din 3 mai 2001 nu a fost primită decât de Serviciul Bailiffs și de notarul din 24 mai 2001. În martie 2002, reclamantul a inițiat o procedură în Tribunalul Mukachevo împotriva Serviciului Bailiff pentru o aplicare presupusă necorespunzătoare a hotărârii din 13 iunie 2001. La 3 iunie 2002, instanța a respins plângerea reclamantului pentru că a fost depusă din timp. La 3 septembrie 2002, Curtea de apel a anulat această decizie și a remis cazul pentru o nouă examinare. La 3 decembrie 2002, Curtea a respins plângerea reclamantului fără a fi luată în considerare deoarece nu a respectat cerințele procedurale prevăzute de lege. Reclamantul nu a invocat această decizie, nici nu a depus încă o plângere. La 17 aprilie 2002, reclamantul a revocat scrisoarea executării, iar procedurile de executare au fost închise. Reclamantul afirmă că nu a avut sens să continue procedura de executare, deoarece Serviciul Bailiff a fost inactiv și dl S. nu a avut nici un bun de confiscat. În timp util, art. 156 din Codul prevede că decizia de a asigura o cerere ar trebui să fie aplicată imediat, în conformitate cu procedura de executare a hotărârilor.

The applicant, Mr Leonid Ivanovich Balyuk, is a Ukrainian national who was born in 1957 and resides in the town of Mukachevo, Zakarpattya Region, Ukraine. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mrs V. Lutkovska and Mr Y. Zaytsev. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In April 2001 the applicant instituted proceedings in the Mukachevo Town Court against Mr S., a private person, seeking recovery of a debt. On 3 May 2001 the court restricted Mr S.’s right to dispose of his property in order to secure the applicant’s claim. However, on 17 May 2001 some of Mr S.’s property (part of an apartment) was sold to Mrs B. On 13 June 2001 the court found for the applicant and awarded him 7,027 Ukrainian hryvnas (UAH) against Mr S. On 23 October 2001 the Zakarpattya Regional Court of Appeal upheld this judgment and it became final. The judgment of 13 June 2001 was not enforced allegedly due to Mr S.’s lack of funds. In December 2001 the applicant instituted proceedings in the same court against Mr S., Mrs B. and the Mukachevo Notary Office No. 1, seeking to invalidate the apartment sales agreement. On 11 February 2002 the court found that the agreement was valid. In particular, the court found that the injunction on the sale of the disputed apartment had only been forwarded to the notary on 17 May 2001 and therefore, at the material time, the notary had acted in good faith. On 27 May 2002 the Supreme Court of Ukraine upheld this judgment. By letters of 24 May and 10 December 2002, the Zakarpattya Regional Prosecutor’s Office informed the applicant that, because of the court’s negligence, the decision of 3 May 2001 had only been received by the Bailiffs’ Service and the notary on 24 May 2001. In March 2002 the applicant instituted proceedings in the Mukachevo Town Court against the Bailiffs’ Service for an allegedly improper enforcement of the judgment of 13 June 2001. On 3 June 2002 the court rejected the applicant’s complaint for having been submitted out of time. On 3 September 2002 the Zakarpattya Appellate Court quashed this decision and remitted the case for a fresh consideration. On 3 December 2002 the court returned the applicant’s complaint without consideration because it did not comply with the procedural requirements prescribed by law. The applicant neither appealed against this decision, nor lodged his complaint anew. On 17 April 2002 the applicant revoked the writ of enforcement and the enforcement proceedings were closed. The applicant states that there was no sense in continuing the enforcement proceedings because the Bailiffs’ Service was inactive and Mr S. had no assets to seize. At the material time Article 156 of the Code provided that a decision to secure a claim should be enforced immediately in accordance with the procedure for the enforcement of judgments.