CtEDO 22.01.2007 Auto

ZAICHENKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
22.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ZAICHENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CINTIMEA SECȚIUNE PARTICIPALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 29875/02 de Vladimir Georgiyevich ZAICHENKO împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cincimea Secțiune), ședința la 22 ianuarie 2006 ca Cameră compusă din: Președintele Lorenzen, dna Botoucharova Jungwiert Butkevych, dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Villiger, judecători și dna C. Westerdiek Având în vedere cererea depusă la 16 iulie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vladimir Georgiyevich Zaichenko, este un național ucrainean care s-a născut în 1956 și trăiește în Dnipropetrovsk. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 septembrie 1998, procedurile penale, instituite împotriva reclamantului cu suspiciune de evaziune fiscală, au fost întrerupte din motive exonerative. În decembrie 1998, reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea de district Krasnogvardiysky de Dnipropetrovsk („Tribuna Krasnogvardiysky”, denumită în continuare „Tribuna Krasnogvardiysk”, denumită în continuare „Tribuna Krasnogvardisky”, denumită în continuare расносакий районий суд м. ) cererea de compensare din bugetul de stat pentru daune morale infligete de acțiunile presupuse ilegale ale autorităților de investigare. La 10 septembrie 1999, Curtea Krasnogvardiysky a respins afirmațiile reclamantului ca fiind nesubstanțiate. La 1 noiembrie 1999 Curtea Regională Dnipropetrovsk („Tribunalul Regional”) La 2 februarie 2000, Curtea Krasnogvardiysky a acordat reclamantului 3000 [2] daune morale fără a specifica plătitorul. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Regională la 21 februarie 2000 și a devenit final. Reclamantul a încercat fără succes să obțină o revizuire de supraveghere a celor două hotărâri, în căutarea unei compensații mai mari. La 16 martie 2000, Dnipropetrovsk Trezoreria Regională de Dnipropetrovsk ( ) pentru executare. Trezorul de Stat nu a plătit datoria și a solicitat Procurorilor să depună o cerere de supraveghere ( un protest ) împotriva hotărârilor instanței din 2 și 21 februarie 2000. La 14 septembrie 2000, Procurorul Regional Adjunct Dnipropetrovsk ( La 18 octombrie 2000, Presidiumul Curții Regionale a respins protestul și a susținut cele două hotărâri anterioare. Procurorul general adjunct a depus un protest la Curtea Supremă împotriva celor trei hotărâri ale Curții. În decizia sa finală din 16 mai În 2001, Curtea Supremă a susținut hotărârile în cauză și a modificat hotărârea din 2 februarie 2000 pentru a specifica că datoria urma să fie plătită de Trezorul districtului Zhovtnevy din Dnipropetrovsk („Trăsarea Zhovtnevy”, ). Reclamantul a încercat, fără succes, să depună un recurs de cassare împotriva acestei decizii finale, cerând o compensare mai mare. La 12 iulie 2001, Serviciul de Bailiff din districtul Zhovtnevy (“Bailiffs” („The Bailiffs”) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Octombrie 2001 Bailiff-ul a impus o amendă doamnei G., șef al Trezoreriei Zhovtnevy, pentru faptul că nu a asigurat executarea hotărârii în timp util. Dna G. a apelat la Curtea de district Zhovtnevy din Dnipropetrovsk („Tribuna Zhovtnevy”, 2001 Curtea Zhovtnevy a permis recursul dnei G., după ce a constatat că hotărârea nu a fost executată din cauza unui eșec în cadrul mecanismului statutar și a lipsei alocațiilor bugetare. Avocatul reclamantului împotriva acestei hotărâri a fost remis ca „nedepus” având în vedere faptul că nu și-a redresat deficiențele procedurale. 2002 Bailificii au întrerupt procedura de executare din cauza faptului că colectarea datoriei nu a fost posibilă. Reclamantul a încercat fără succes să invoce ancheta penală asupra neexecuției. Hotărârea din 2 februarie 2000 rămâne neexecută până în prezent. Alte proceduri de procedură împotriva Oficiului Procurorilor În martie 2000, reclamantul a solicitat Biroului Procurorilor să inițieze proceduri penale împotriva oficialilor inspectorilor de impozitare din districtul Krasnogvardiysky pentru acțiunile lor presupuse ilegale. Insatisfăcute cu presupusul inacțiune al Oficiului Procurorilor, reclamantul a depus o plângere administrativă împotriva acestuia. 2001 Curtea Regională Dnipropetrovsk a luat o decizie finală de a nu iniția procedurile administrative. În urma reformei judiciare din 2001 de introducere a unei noi proceduri de casaturare, reclamantul a încercat, fără succes, să obțină concediu de recurs în cazarea în fața Curții Supreme. În ianuarie 1999, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva Inspectorării fiscale din districtul Krasnogvardiysky, care caută daune morale pentru acțiunile sale presupuse ilegale. La 29 aprilie 1999, Curtea de district Zhovtnevy și-a respins cererile. La 19 iulie 1999, Curtea Regională Dnipropetrovsk a susținut această hotărâre și a devenit finală. La 18 februarie 2002, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în casă. Procedura împotriva Trezorului de Stat și a Oficiului Procurorilor În octombrie 2000, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva Trezoreriei de Stat și a Oficiului Procurorilor Regionali Dnipropetrovsk, susținând că acestea au interferat cu dreptul său de a obține datoria în temeiul hotărârii din 2 februarie 2000 și de a solicita compensare. Instanțele interne au respins cererile reclamantei ca fiind nefondate, hotărârea finală fiind dată de Curtea Supremă la 1 Octombrie 2001. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 despre o lungime necorespunzătoare a procedurii privind cererea de compensare pentru anchetă ilegală și neexecuție a hotărârii din 2 februarie 2000. În plus, se referă la art. 13 din Convenția în ceea ce privește durata procedurii și la art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește reclamația sa de neexecuție, reclamantul se plânge în continuare că fiecare instanță internă, care a examinat afirmațiile sale în fiecare serie a procedurii, a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 6 1 din Convenție, ignorând interesele, argumentele și cererile sale, ignorând normele procedurale interne și neapărând să-i acorde compensații adecvate pentru suferințele sale. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 1 din Convenție cu privire la refuzul autorităților de a iniția ancheta penală în ceea ce privește comportamentul presupus ilegal al funcționarilor de stat în ceea ce privește acest lucru. În cele din urmă, reclamantul se plâng în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut niciun remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 1 cu privire la comportamentul instanțelor interne și incapacitatea sa de a inaugura proceduri penale. HOTĂRÂREA plânge cu privire la lungimea procedurii și la neexecutarea hotărârii Reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile în ceea ce privește cererea sa de compensare a daunelor morale pe care le-a infligit-o prin acțiunile ilegale ale autorităților de investigare era incompatibilă cu cerința de „tempo rațional” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție și că el nu dispune de căi de recurs interne eficace pentru această plângere, în conformitate cu art. 13 din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 6 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, hotărârea finală din 2 februarie 2000 acordată în favoarea sa a rămas neexecută, dispozițiile Convenției în cauză prevăd, în măsura în care este cazul, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul statului de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul s-a plâns în continuare în legătură cu audierile necorespunzătoare, comportamentul ilegal și erorile autorităților judiciare și cu incapacitatea sa de a iniția proceduri penale în ceea ce privește presupusele încălcări ale drepturilor sale de către agenții de stat. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. Prin urmare, această parte a cererii trebuie să fie declarată inadmisibilă, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantului în temeiul articolelor 6 1 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind lungimea excesivă a procedurii civile și neexecuția hotărârii finale a instanței; declara restul cererii inadmisibil. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen [1] Din iulie 2001 – Curtea Regională de Apel a Dnipropetrovsk ([...>................................................................................................................................................................................................

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă