MIKHAYLENKO v. UKRAINE

CINTIMEA SECȚIUNE PARTICIPALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 18389/03 de Vladimir Antonovich MIKHAYLENKO împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cincimea Secțiune), care a stat la 9 mai 2006 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Lorenzen, dna S. B otoucharova Jungwiert Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Judecători ai Secțiunii Borrego și dna C. Westerdiek Având în vedere cererea depusă la 25 martie 2003, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Vladimir Antonovich Mikhaylenko este un național ucrainean care s-a născut în 1927 și trăiește în Simferopil. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 martie 1998, reclamantul a instituit o procedură civilă în Curtea de District din Kiivskiy a Simferopil („Tribuna districtivă”; „Tribuna districtivă”; „Tribuna districtivă”; „Tribuna districtivă”; „Tribuna districtivă”; „Tribuna de stat”; „Asociația”; „Tribunația privată” („Asociația”) pentru o încălcare a contractului care îl intenționează să ia parte din profiturile angajatorului în schimbarea muncii sale dedicate. La 16 septembrie 1999, Curtea de District a respins afirmațiile reclamantului, după ce a constatat că contractul în cauză a fost nul și nul. La 6 decembrie 1999, Curtea Supremă a Crimeei („Cortea Crimeei”;” A anulat hotărârea din 16 septembrie 1999 privind recursul în casă și a remis cazul pentru o nouă examinare. Acesta a ordonat Curții de District să analizeze mai îndeaproape faptele și legea aplicabile. La 18 mai 2000, Curtea de District a respins din nou cererile reclamantului, având în vedere că contractul în cauză a fost nul și nul. La 14 iunie 2000, Curtea Crimeei a anulat hotărârea din 18 mai 2000 privind recursul în casă. Curtea de district a constatat că nu a respectat instrucțiunile sale de analiză a faptelor și legii aplicabile. La 5 noiembrie 2001, Curtea de district a respins cererile reclamantului, după ce a confirmat concluzia anterioară că contractul în cauză a fost nul și nul. La 16 ianuarie 2002, Curtea Crimeei a susținut hotărârea din 5 noiembrie 2001 privind recursul. La 27 decembrie 2002, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în casă. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge, în fond, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, despre o lungime necorespunzătoare a procedurii în cazul său și rezultatul lor neloială. Reclamantul se plânge, în esență, că durata procedurii civile în cadrul litigiului său cu fostul angajator a fost incompatibilă cu cerința de „tempo rațional” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere publică echitabilă într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial ... " Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul se plânge în continuare, în fond, în conformitate cu același articol, despre un rezultat necorespunzător al procedurii în cazul său. În acest sens, Curtea observă că nu este solicitat să examineze presupusele erori ale faptelor și legii comise de autoritățile judiciare interne, în măsura în care nu se poate detecta nelegiuire a procedurii și că deciziile luate nu pot fi considerate arbitrare. Pe baza documentelor deținute de Curte, se observă că reclamantul a beneficiat de dreptul la o procedură contradictorie cu participarea părților interesate. În cadrul procedurii, reclamantul a introdus toate argumentele necesare pentru a-și apăra interesele și deciziile finale luate de instanța internă nu prezintă semne de arbitrare manifestă. Prin urmare, Curtea respinge această parte a cererii, în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție, ca fiind întemeiat în mod manifest bolnav. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului în temeiul art. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile împotriva acestuia; Declarații Președintele grefierului Peer Lorenzen [1] În urma reformei judiciare din 2001, Curtea a devenit Curtea de Apel a Republicii Autonome a Crimeei (<///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

FIFTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 18389/03

by Vladimir Antonovich MIKHAYLENKO

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9

May

2006 as a Chamber composed of:

Mr

P.

Lorenzen

,

President

,

Mrs

S. B

otoucharova

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

J.

Borrego Borrego

,

judges

,

and Mrs C.

Westerdiek

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 25 March 2003,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Vladimir Antonovich Mikhaylenko, is a Ukrainian national who was born in 1927 and lives in Simferopil.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 14 March 1998 the applicant instituted civil proceedings in the Kyivskiy District Court of Simferopil (the “District Court;”

Київський районний суд м. Сімферополя

) against his former employer, the private company “Grig” (the “Company;”

підприємство „Гріг”

) for a breach of contract entitling him to a share of the employer’s profits in return for his dedicated labour.

On 16 September 1999 the District Court dismissed the applicant’s claims, having found that the contract in question was null and void.

On 6 December 1999 the Supreme Court of the Crimea (the “Court of the Crimea;”

Верховний суд Автономної Республіки Крим

)

[1]

quashed the judgment of 16 September 1999 on appeal in cassation and remitted the case for a fresh consideration. It instructed the District Court to analyse the applicable facts and law more thoroughly.

On 18 May 2000 the District Court again dismissed the applicant’s claims, having found that the contract in question was null and void.

On 14 June 2000 the Court of the Crimea quashed the decision of 18

May

2000 on appeal in cassation. It found that the District Court had failed to comply with its instructions to analyse the applicable facts and law thoroughly.

On 5 November 2001 the District Court dismissed the applicant’s claims, having confirmed its prior finding that the contract in issue was null and void.

On 16 January 2002 the Court of the Crimea upheld the judgment of 5

November

2001 on appeal.

On 27 December 2002 the Supreme Court rejected the applicant’s request for leave to appeal in cassation.

COMPLAINTS

The applicant complains, in substance, under Article 6 § 1 of the Convention, about unreasonable length of the proceedings in his case and their unfair outcome.

THE LAW

1.

The applicant complains, in substance, that the length of the civil proceedings in his dispute with his former employer was incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair an public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal...”

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2.

The applicant further complains, in substance, under the same Article, about an unfair outcome of the proceedings in his case.

In this regard, the Court observes that it is not called upon to examine the alleged errors of facts and law committed by the domestic judicial authorities, insofar as no unfairness of the proceedings can be detected and the decisions reached cannot be considered arbitrary. On the basis of the materials in the Court’s possession, it is noted that the applicant enjoyed the right to adversarial proceedings with the participation of interested parties. Within the framework of the proceedings, the applicant introduced all necessary arguments defending his interests and the final decisions taken by the domestic courts bear no signs of manifest arbitrariness.

The Court, therefore, rejects this part of the application, in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention, as being manifestly ill

‑

founded.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicant’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings against him;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Claudia

Westerdiek

Peer

Lorenzen

Registrar

President

[1]

Following the judicial reform of 2001, the court became the Court of Appeal of the Autonomous Republic of the Crimea (

Апеляційний суд Автономної Республіки Крим)