CASE OF SHAPKINA v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

13.11.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF SHAPKINA v. UKRAINE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU SHAPKINA v. UKRAINE (Declarația nr. 20028/04) JUDGMENT STRASBOURG 13 noiembrie 2008 FINAL 13/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Shapkina v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Rait Maruste, Președinte, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 14 octombrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDIU Cazul a apărut într-o cerere (n. 20028/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național kazakh, dna Valentina Grigorievna Shapkina („reclamantul”), la 20 mai 2004. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 13 noiembrie 2007, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a hotărât să comunice plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la neexecuția hotărârii din favoarea reclamantului împotriva Serviciului de Bailiff. 3 din Convenție, a hotărât să examineze restul cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul, dna Valentina Grigorievna Shapkina, este un național kazakh născut în 1937 și locuiește în orașul Berdyansk, Ucraina. La 7 august 1998, Curtea Berdyansk a condamnat dna K. și dna L. de fraudă și a atribuit reclamantului 19.357 hryvnas ucraineană (UAH) [1] în compensație pentru prejudiciu material și moral cauzate reclamantului de către aceste persoane. Întrucât hotărârea din 7 august 1998 nu a fost executată de Serviciul Berdyansk Bailiffs ( La 19 decembrie 19 decembrie, reclamantul a solicitat o compensare pentru prejudiciu material și moral cauzate de neexecuția hotărârii. 2002 instanța a constatat în parte pentru reclamant. Prin hotărârea sa, instanța a ordonat ca Serviciul Berdyansk Bailiffs să plătească UAH 5.635.90 [2] în compensație pentru prejudiciu material și moral cauzate acesteia din urmă ca urmare a eșecului de a lua toate acțiunile necesare de executare în timpul perioadei respective. 8. Numând nemulțumit cu suma compensației acordate ei, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de mai sus. La 24 noiembrie 2003, Curtea Regională de Apel Zaporizhzhya a susținut hotărârea instanței de primă instanță. În aceeași dată hotărârea din 19 decembrie 2002 a devenit finală. Reclamantul a transferat autoritatea de aplicare în ceea ce privește hotărârea din 19 decembrie 2002 la Serviciul Berdyansk Bailiffs. La 27 februarie 2004, autoritatea de executare a fost transferată în vederea executării la Serviciul Primorsky Bailiffs 10. La 5 aprilie 2004, aceasta a instituit o procedură de executare în ceea ce privește hotărârea din 19 decembrie 2002. 11. La 1 noiembrie 2005, Serviciul Primorsky Bailiffs a suspendat procedurile de executare, deoarece Serviciul Berdyansk Bailiffs nu are bunuri care ar putea fi atașate. 12. Hotărârea din 19 decembrie 2002 rămâne neexecută. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 13. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârea Romashov v. Ucraina (nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004). În răspunsul ei la observațiile guvernului, reclamantul a invocat art. 13 din Convenția referindu-se la aceleași fapte. 15. În opinia Curții, noua plângere nu este o elaborare a plângerii inițiale ale reclamantului la Curte, care au fost comunicate guvernului contestat. Novitskiy c. Ucraina (dec.), nr. 20324/03, 16 octombrie 2007; Piryanik c. Ucraina , nr. 75788/01, § 20, 19 aprilie 2005). II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 16. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii din 19 decembrie 2002. Ea a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” 17. Guvernul a contestat acest argument. Admisibilitate 18. Guvernul a formulat obiecții cu privire la epuizarea recourslor interne similare celor pe care Curtea le-a făcut deja În mai multe cazuri similare referitoare la neexecuția hotărârilor judecătorești (a se vedea Romashov c. Ucraina, nr. 67534/01, § 28, 27 iulie 2004). Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse din aceleași motive. 19. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului susține probleme de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare în fond, nu constată niciun motiv de declarare inadmisibilă. Prin urmare, Curtea trebuie să o declare admisibilă. Meriti 20. Guvernul a susținut că nu s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1. 21. Reclamantul nu este de acord. 22. Curtea remarcă că hotărârea din 19 decembrie 2002, care a devenit finală în noiembrie 2003, rămâne neexecutată timp de mai mult de patru ani și nouă luni. 23. Curtea reamintește că a constatat frecvent încălcări ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cazurile care pun probleme similare la prezenta cerere (a se vedea, de exemplu, Zubko și alții c. Ucraina, nr. 3955/04, 5622/04, 8538/04 și 11418/04, §§ 65-70, 26 aprilie 2006). 24. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 26. Reclamantul a solicitat 5.000 USD în ceea ce privește prejudiciile materiale care i-au fost cauzate ca urmare a neexecuției hotărârii din 7 august 1998. Ea nu a formulat reclamații în ceea ce privește prejudiciile materiale care i-au fost cauzate ca urmare a neexecuției hotărârii din 19 decembrie 2002. Ea a solicitat 10 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile materiale. 27. Guvernul a remarcat că subiectul examinării acestei Curte a fost neexecuția hotărârii din 19 decembrie 2002 și, prin urmare, ar trebui respinsă cererile sale de prejudiciu material și, în continuare, au luat în considerare cererea reclamantului pentru prejudiciu moral nefondate și exorbitante. 28. Curtea remarcă că reclamantul nu a prezentat nici o cerere pentru prejudiciu material care i-a fost cauzată ca urmare a neexecuției hotărârii din 19 decembrie 2002. Prin urmare, Curtea nu a pronunțat nicio atribuire în acest sens. În ceea ce privește cererea reclamantului pentru prejudiciu moral, Curtea face evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului o sumă globală de 1.400 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 29. Reclamantul a solicitat 3000 de UAH [3] pentru costuri și cheltuieli. 30. Guvernul a fost de acord să plătească reclamantului UAH 170.52 [4] 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. 32. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 30 EUR pentru costuri și cheltuieli.Datele implicite 33. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea declara în mod neobișnuit restul cererii admisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontarii: (i) 1.400 EUR (1 mie patru sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) EUR 30 (trei mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Rait Maruste Președintele Registrului [1] Aproximativ 8.133,74 EUR [2] Aproximativ 1.064,18 EUR [3] Aproximativ 400 EUR [4] Aproximativ 25 EUR