ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3485/2023

Ședința publică din data de 23 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 22.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. of Bucharest a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), anularea hotărârii CNCD nr. 799/11.11.2020, ca fiind netemeinică, și exonerarea reclamantei de la plata amenzii contravenționale aplicate.

Prin sentința civilă nr. 1583 pronunțată la data de 5 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. of Bucharest, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și petentul Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, reprezentant al d-nei B., în calitate de ocrotitor legal al minorei C., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate cu nr. 1583/2021, a formulat cerere de recurs reclamanta A. of Bucharest, solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac, casarea soluției primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A reluat recurenta - reclamantă, în cadrul motivelor de recurs, o serie de considerații subsumatei situației de fapt expuse și la fondul cauzei. Totodată, a precizat recurenta – reclamantă că sentința civilă atacată este nelegală din perspectiva manierei de apreciere a probelor de către prima instanță de judecată.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a indicat, dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pct. 8 al acestuia articol, cu precizarea că sentința civilă recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Părțile intimate din prezenta cauză, respectiv Consiliul National pentru Combaterea Discriminării și petentul Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs din perspectiva excepției de nemotivare a acesteia, invocate din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, Înalta Curte apreciază incident în cauză art. 248 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură (...) care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 C. proc. civ.

Având în vedere norma de drept anterior expusă precum și excepția de nulitate a recursului, invocată din oficiu, la termenul de judecată de la data de 23.06.2023, Înalta Curte se va pronunța, cu prioritate, asupra acesteia.

Înalta Curte, pornind la analiza excepției anterior amintite, observă că recurenta - reclamantă nu a indicat în cererea de recurs decât în mod formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin susținerile din cererea de recurs nefiind menționate textele de lege pe care prima instanță le-a aplicat sau le-a interpretat greșit atunci când a analizat pe fond cererea de chemare în judecată.

Astfel, recurenta-reclamantă în cuprinsul celor 6 pagini pe care se derulează cererea de recurs a reluat elemente subsumate situației de fapt precum și a criticat modul de apreciere a probelor realizat de prima instanță.

Reține Înalta Curte că nulitatea recursului se relevă nu numai atunci când motivele sale lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul unei motivări necorespunzătoare, chiar amplă fiind.

Din moment ce nu este o problemă ce ține de volum, o motivare care nu dezvoltă motive de nelegalitate, ci doar cuprinde temeinicia afirmată a pretențiilor sau contestarea soluției primei instanțe, nu reprezintă o motivare în sensul procedural al recursului.

Se observă că instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de recurenta - reclamantă.

A reținut prima instanță, în esență, că reclamanta A. of Bucharest nu a dovedit faptul că incapacitatea oricărui elev de a obține anumite rezultate minimale la programa parcursă în cadrul materiilor studiate avea ca rezultat previzibil încetarea/neprelungirea contractului de școlarizare pentru viitor. De altfel, un astfel de efect apare și incompatibil cu acel principiu afirmat ca fiind specific sistemului de învățământ britanic - «niciun copil nu este lăsat în urmă (no child left behind)», aplicabil chiar dacă elevul are rezultate slabe la învățătură.

În aceste condiții, imposibilitatea minorei de a progresa peste un anumit nivel pretins de instituția de învățământ sau dificultățile sale în însușirea de cunoștințe apar a fi în legătură cu starea sa medicală, diferențiind decizia părții reclamante de a refuza prestarea în continuare de servicii de școlarizare în cazul elevei C., câtă vreme în cazul altor elevi, fără a excela în vreun fel la învățătură, nu reiese că Școala le-ar fi refuzat prestarea în continuare a serviciilor educaționale.

Deși recurentul nu este ținut de ordinea în care sunt prevăzute motivele de casare în cuprinsul art. 488, este însă necesară exprimarea unor critici de nelegalitate față de argumentele și raționamentul urmat în cuprinsul hotărârii atacate, nefiind suficientă relatarea în calea de atac a faptelor procesului în condițiile în care motivele de recurs nu vizează situația de fapt.

Altfel spus, criticile formulate trebuie să se refere la cele motivate de instanța de fond, nu la împrejurări străine raționamentului juridic urmat, și aceasta într-o manieră concretă, care să permită posibilitatea exercitării controlului de legalitate pe baza apărărilor formulate de parte, iar nu deduse de instanța de recurs.

În speță, în cuprinsul cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă nu se regăsesc critici aplicate considerentelor sentinței de fond, prin care a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată. Prin urmare, s-ar fi impus indicarea punctuală a motivelor de casare prin raportare la soluția pronunțată, la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia și la normele de drept procesual sau material pretins încălcate sau aplicate greșit.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii nu este structurată din punct de vedere juridic în sensul celor expuse anterior și nu conține vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că, până la termenul de judecată a recursului, recurenta-reclamantă nu a depus motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și nici dezvoltarea acestora.

În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 486. - (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; ()

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția nulității recursului invocată, din oficiu, de instanță, astfel că, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. of Bucharest împotriva sentinței civile nr. 1583 din 05 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului învocată, din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. of Bucharest împotriva sentinței civile nr. 1583 din 05 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2023.