ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6009/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul National pentru Combaterea Discriminării și B. din A., anularea Hotărârii nr. 725/13.12.2017, emisă de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, ca fiind netemeinică și nelegală, și exonerarea Regiei de la plata amenzii.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1197 din 27 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și D. și a anulat Hotărârea nr. 725/13.12.2017 a CNCD, exonerând, astfel, reclamanta de plata amenzii.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs pârâtul D., judecarea acestuia fiind continuată de succesorul în drepturi E. Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și prin intermediul său, recurentul a solicitat casarea hotărârii atacate și respingerea cererii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată, învederând, în esență, că prima instanță a încălcat prevederile art. 6 din Convenția EDO și art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, privind sarcina probei și existența faptelor de discriminare. De asemenea, recurentul a argumentat și în sensul că, în cauza pendinte, sunt întrunite condițiile reținerii faptei de discriminare pentru toate cele patru acte materiale, mai precis decontarea biletelor de odihnă și tratament, grila de salarizare la nivel de A., acordarea de tichete cadou și premierea personalului, susținând, totodată, și încălcarea, de către judecătorul fondului, a prevederilor art. 22 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, drept temeinică și legală.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2022, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului declarat de pârâtul D. și continuat de succesorul în drepturi E. împotriva sentinței civile nr. 1197 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2022 a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul D. și continuat de succesorul în drepturi, E., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 19 aprilie 2023. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va admite excepția invocată din oficiu și va constata intervenită sancțiunea perimării recursului declarat de pârâtul D. și continuat de succesorul în drepturi E. împotriva sentinței civile nr. 1197 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.