ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3452/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta BNP Paribas B. IFN S.A. a chemat în judecată pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: desființarea rezoluției nr. C20-1369 din data de 26 octombrie 2020, pronunțata de către Inspectorul Sef din cadrul Inspecției Judiciare și a Rezoluției de clasare nr. 1420A, pronunțata de Inspecția Judiciara, Direcția de inspecție pentru judecători, la data 29 aprilie 2020 în dosarul nr. x; admiterea sesizării formulate de B. si constatarea încălcării de către d-nele judecător C. si D. a îndatoririlor de serviciu prin săvârșirea abaterilor disciplinare indicate în cele doua sesizări conexate, a îndatoririlor de serviciu prin săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004; începerea cercetării disciplinare prealabile față de d-nele judecător, cu consecința admiterii sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare față de d-nele judecător si sesizarea secției de Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 262 din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta BNP Paribas B. IFN S.A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: - față de împrejurarea ca dna judecător E. nu a mai făcut parte din completul de judecata învestit cu judecarea dosarului, întrucât la termenul din data de 9 septembrie 2019 aceasta se afla în concediu de odihna, instanța de fond a reținut în mod greșit ca aceasta împrejurare ar corespunde realității. - Inspecția Judiciara avea obligația sa clarifice si nu a clarificat aceasta situație incertă, având în vedere că dosarul nu s-a soluționat la termenul de judecată din data de 09 septembrie 2019, ci în data de 18 mai 2020; - contrar celor reținute de instanța de fond, împrejurarea că aplicabilitatea în cauza a C. proc. civ. din anul 1865, a fost stabilita prin încheierea de ședința din data de 18 septembrie 2019, constituie o veritabilă antepronunțare a instanței de judecată; - instanța de fond a reținut în mod greșit ca doamnele judecător ar fi procedat corect si legal atunci când au soluționat cererea de recuzare, cu respectarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) din C. proc. civ. din anul 1865; - soluționarea cererii de recuzare nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale anterior citate, întrucât pe timpul judecării cererii de recuzare, dna Judecător C. nu a părăsit sala de judecata si nu a fost audiată; - existenta unei practici la nivelul Curții de Apel București privind neaudierea judecătorilor recuzați nu poate sa înlocuiască o dispoziție legală stabilită printr-o lege organica si nu este în măsura sa garanteze dreptul B. la un proces echitabil; - cu privire la abaterea disciplinara prevăzuta de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, instanța de fond în mod greșit nu a constatat că tonul si exprimarea dnei Judecător C. rezultă din interesul direct si personal pe care doamna judecător îl are în soluționarea dosarului (având în vedere că a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia), dar si a relației apropiate pe care o are cu notarii publici F. si G.. - instanța de fond a reținut că trecerea dosarului ultimul pe lista de ședințe din data de 28 octombrie 2019 nu este relevantă, deși aceasta s-a făcut contrar ordinii de înscriere a dosarelor pe lista de ședințe. Față de motivele de fapt si de drept indicate, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței și, în rejudecarea pe fond a cauzei, admiterea contestației, desființarea Rezoluției si a Rezoluției de Clasare, cu cheltuieli de judecata.

Apărările formulate în cauză Intimata- pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A apreciat pârâta că argumentele reiterate în susținerea recursului nu pot fi reținute ca motive de nelegalitate ale sentinței recurate, dată fiind situația de fapt expusă, în extenso, în cuprinsul hotărârii 626/2021, precum și a dispozițiilor legale reținute de către instanța de fond ca fiind incidente.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin sesizările înregistrate la Direcția de inspecție pentru judecători sub nr. x, conexate, reclamanta a solicitat cercetarea disciplinară a judecătorilor C. și D. din cadrul Curții de Apel București – secția a V-a Civilă, în legătură cu activitatea desfășurată în cadrul soluționării dosarului nr. x/2019 Prin rezoluția nr. 1420/A din data de 29 aprilie 2020, s-a dispus clasarea sesizării, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată. Reclamanta a formulat plângere împotriva soluției de clasare. Prin rezoluția Inspectorului - șef nr. C20-1369 din data de 26 octombrie 2020, plângerea a fost respinsă. Astfel, examinând Rezoluția de clasare nr. 1420/A din data de 29 aprilie 2020 curtea de apel a reținut că aceasta cuprinde expunerea în detaliu a faptelor sesizate de reclamantă și că analiza efectuată de inspectorul judiciar s-a realizat în raport cu fiecare faptă sesizată, dar cu respectarea principiilor expuse. În ceea ce privește critica referitoare la schimbarea membrului completului de judecată, în urma verificărilor a reieșit că începând cu data de 9.09.2019, unul dintre membrii completului s-a aflat în concediu medical, astfel că, prin procesul-verbal din aceeași dată, în procedura prevăzută de art. 110 alin. (8) raportat la alin. (6), cât și de art. 101 alin. (6) și (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a dispus înlocuirea sa. Deși nu s-au invocat expres, ca motiv de recurs, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Înalta Curte reține că recurenta reclamantă a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază fiind doar reluate argumentele intimatei – pârâte. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond și-a motivat sentința în acord cu dispozițiile art. 425 din C. proc. civ. și cu respectarea garanțiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, răspunzând fiecărui argument de nelegalitate invocat de reclamantă. Înalta Curte amintește că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege. În concluzie, reiterarea în mod exhaustiv a criticilor formulate în fața inspectorului judiciar, referitor la normele de procedură încălcate de judecători cu ocazia soluționării cauzei civile, nu se încadrează în acest caz de casare. Astfel, potrivit art. 97 din Legea 303/2004: "(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare. (2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac". Soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești pot fi modificate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată. Prin urmare, modul în care au fost aplicate dispozițiile art. 31 din C. proc. civ. din în anul 1865, precum și modalitatea de soluționare a unei cereri de recuzare, poate face doar obiectul unei căi de atac in condițiile dispozițiilor procedurale. În ceea ce privește antepronunțarea magistratului, este evident că acesta vizează interdicția ca judecătorul să-și formeze și să exprime, o idee preconcepută despre o cauză pe care o are de soluționat, pe când constatarea legii aplicabile unei spețe, pe lângă împrejurarea că aceasta este dată chiar de principiile generale ale C. proc. civ. fiind stabilite chiar de la depunerea cererii de chemare în judecată, nu se încadrează în această noțiune. La fel și poziția unui dosar pe lista de ședință nu poate constitui, nici coroborat cu celelalte critici, vreo vătămare a interesului vreunei părți, cu atât mai mult cu cât, așa cum a arătat prima instanță, lista de ședință se întocmește de grefierul de ședință, intrând în atribuțiile acestuia. În ceea ce privește abaterea cuprinsă la art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de (...), avocați, experți, martori, justițiabili, corect s-a stabilit de inspectorul judiciar, în urma audierii înregistrării ședinței de judecată, că expresia sau tonul folosit nu a depășit limitele impuse de solemnitatea ședinței de judecată și de dorința asigurării celerității în raport de formularea de către parte a unor cereri succesive de amânare. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.