ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3449/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 14 iunie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Ministerul Sănătății a solicitat anularea Ordinului Comun al Ministrului Educației si al Ministrului Sănătații nr. 5338/1082/01.10.2021 publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 942.
Totodată, în conformitate cu art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat ca pana la soluționarea definitiva a cauzei sa se dispună suspendarea executării ordinului menționat precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata (onorariu de avocat si taxa judiciara de timbru).
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 1885 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare.
S-a respins cererea de suspendare a actului administrativ ca inadmisibilă.
S-a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare ca neîntemeiată.
S-a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:
- nepublicarea în Monitorul Oficial a hotărârii care a stat la baza emiterii ordinului contestat, respectiv a Hotărârii CNSU nr. 76/2021, atrage ca si consecință inexistența acesteia. Astfel hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea normelor de drept material, în ceea ce privește publicarea hotărârilor CNSU;
- greșit instanța de fond reține că ordinul instituie doar o posibilitate în ceea ce privește prezența fizică și nu o obligație, neputând fi ignorată forța juridică a Hotărârii CNSU;
- ordinul atacat trebuie să îndeplinească criteriile de claritate, predictibilitate, eficiență practică și legalitate, ceea ce nu este cazul în speță, astfel cum rezultă din numeroasele completări ale acestuia;
- instanța de judecată, în mod greșit a dat eficientă juridică superioară dreptului la educație reținând un just echilibru cu cel la sănătate în ciuda realității relevate în cauză, respectiv că măsura testării în scoli a fost aplicată doar după ce numeroși copii au fost infectați.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea prevederilor legale, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței și anularea Ordinului Comun nr. 5338/2015/2021.
Apărările formulate în cauză
Intimatul pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului, în raport de adoptarea Ordinului comun ME/MS nr. 3343/707/2022 prin care s-a abrogat expres Ordinul Comun nr. 5338/2015/2021.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Soluția instanței de recurs
5.1. Referitor la excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimatul pârât Ministerul Sănătăți, în raport de adoptarea Ordinului comun ME/MS nr. 3343/707/2022, prin care s-a abrogat expres Ordinul comun nr. 5338/2015/2021, Înalta Curte reține că nu rămâne lipsită de interes acțiunea în anulare a unui act administrativ chiar dacă acesta a fost abrogat, în măsura în care, până la momentul ieșirii din vigoare, a produs efecte ce afectează interesul unei persoane, iar abrogarea nu are efecte asupra drepturilor recunoscute sau a obligațiilor stabilie prin actul normativ anterior abrogării.
Pentru aceste motive, excepția lipsei de interes urmează a fi respinsă
5.2. Cu privire la motivele de nelegalitate ale sentinței, instanța de control judiciar constată că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, textul normativ în discuție vizând esențialmente o potențială neconcordanță a hotărârii primei instanțe cu prevederile legale aplicabile cauzei.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față aceste motive nu sunt incidente.
În raport de situațiile limitative în care trebuie să se încadreze motivele de recurs, Înalta Curte nu poate analiza nelegalitatea hotărârii atacate doar pentru simplul fapt că recurenta - reclamantă susține cu caracter general o atare nelegalitate, fără a se arăta, în mod clar și concret, care prevederi legale ar fi nesocotite de către instanța de fond.
Astfel, deși se invocă de către recurentele reclamante încălcarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 coroborate cu dispozițiile art. 42
1
din O.U.G. nr. 63/2001, în ceea ce privește nepublicarea în Monitorul Oficial a hotărârii CNSU nr. 76/2021, Înalta Curte constată că aceste dispoziții nu sunt incidente speței, în raport de limitele învestirii instanței de contencios administrativ. Or cererea recurentei – reclamante vizează anularea Ordinului Comun nr. 5338/2015/2021, ordin publicat în Monitorul Oficial, iar pe calea unei acțini formulate în temeiul art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 instanța poate verifica doar actul administrativ atacat precum și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actului, nu și un act administrativ cu forță superioară în baza căruia a fost emis, pentru care recurenta – reclamantă are la dispoziție alte remedii procesuale.
Nici critica privind depășirea limitelor competenței celor doi pârâți, nu este întemeiată, întrucât art. 1 și 2 din Hotărârea nr. 76/2021 a Comitetului National pentru Situații de Urgență stabilesc transferul către cele două ministere a competenței de a decide modalitatea în care se vor desfășura cursurile, inclusiv posibilitatea de a stabili ca acestea să se desfășoare cu prezența fizică independent de nivelul ratei de incidență. Totodată, în mod corect, prima instanță a reținut că ordinul doar a permis desfășurarea cursurilor cu prezența fizică și nu a instituit o obligație.
În ceea ce privește celelalte critici de nelegalitate formulate cu caracter general, privind acordarea unei ponderi sporite activității de învățământ, în detrimentul siguranței sanitare, Înalta Curte constată că acestea nu pot sta la baza anulării actului administrativ. În acest sens se reține că în controlul exercitat asupra actelor administrative deduse judecății, instanța de contencios administrativ are de verificat conformitatea acestora cu legea și respectarea, în conduita autorităților emitente, a justului echilibru public pe care autoritățile sunt chemate să îl ocrotească. Numai în măsura în care probele cauzei conduc către concluzia ruperii acestui just echilibru, printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere a autorităților publice, se poate vorbi despre un exces de putere, sau de depășirea limitelor de apreciere.
Totodată, Înalta Curte nu poate constata, nici lipsa de predictibilitate sau claritate, în absența unor critici concrete din partea recurentei-reclamante.
Instanța de fond a efectuat o analiză pertinentă a ordinului, raportat la toate susținerile recurentei – reclamante, reținând și că, din punct de vedere al conținutului, acesta prezintă garanții și măsuri complementare, cum ar fi suspendarea cursurilor cu prezență fizică pentru o perioadă de 14 zile, la apariția unui caz confirmat de îmbolnăvire cu virusul SARS-CoV-2 într-o grupă de învățământ, posibilitatea elevilor diagnosticați cu anumite afecțiuni sau care locuiesc cu persoane diagnosticate afecțiuni de risc, de a fi scutiți de prezența fizică la școală și de a desfășura activitatea școlară online, stabilirea pin Instrucțiunea nr. 2.503 din 19 noiembrie 2021, a testării elevilor.
Pentru aceste considerente se constată că prima instanță, în mod judicios, a respins cererea de anulare a Ordinului Comun al Ministrului Educației si al Ministrului Sănătății nr. 5338/1082/01.10.2021 publicat in Monitorul Oficial Partea I nr. 942.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimatul –pârât Ministerul Sănătății.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1885 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.