Decizia nr. 3446/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 29/2020 a Curții de Apel Brașov

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2020, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Brașov a contestat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Brașov, Decizia nr. 8834/04.10.2019 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și a solicitat: anularea acestei decizii; emiterea unei noi decizii prin care să se acorde Bisericii Evanghelice CA Bartolomeu măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de legea specială, pentru imobilul compus din construcții și teren aferent acestora, situat în municipiul Brașov, strada x nr. 4.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 29 din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția tardivității depunerii contestației, invocată de pârâta Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Brașov. S-a respins contestația formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Brașov împotriva Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România nr. 8834/04.10.2019, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Brașov. A fost obligată pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Brașov la plata către pârâta Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Brașov a sumei de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. S-a considerat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) teza a 2-a și a 3-a, alin. (4) și alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare și pct. 6-7 (art. 1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 aprobate prin H.G. nr. 270/2005 cu modificările și completările ulterioare, precum și cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 și pct. 7 (art. 1) din Normele metologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000. In conformitate cu prevederile pct. 6 (art. 1) din Normele metologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 aprobate prin H.G. nr. 270/2005 cu modificările și completările ulterioare, prin imobil nou, în raport cu cel preluat de stat, se înțelege acea construcție căreia, în raport cu forma inițială, i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfășurată actuală (etajări sau/și adăugiri de corpuri noi pe orizontală). Raportat la situația de fapt prezentată, în mod nelegal instanța de fond face aplicarea prevederilor art. 1 alin. (3) teza 1 și nu a prevederilor art. 1 alin. (3) teza a 2-a și a 3-a din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plata numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. în caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. De asemenea, s-a arătat că din suprafața totală a terenului, de 1827 mp (și nu de 2171 mp), suprafața care nu este ocupată de construcții este afectată de lucrări și amenajări de utilitate publică, destinate desfășurării activității Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Țara Bârsei" Brașov, respectiv, platforme betonate și asfaltate care asigură accesul auto în incinta instituției, drumul de servitute la lotul cu nr. top x - proprietatea Bisericii Evanghelice CA. Bartolomeu, parcări, alei și trotuare pietonale, rețele de iluminat (amplasate pe clădirile existente în incinta Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Țara Bârsei" Brașov), hidrant de apă, magistralele de apă, de canalizare și de gaz, rețea specială de telecomunicații. Raportat la prevederile pct. 7 (Art. l) din Normele metologice de aplicare O.U.G. nr. 94/2000 aprobate prin H.G. nr. 270/2005 cu modificările și completările ulterioare și art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în mod nelegal instanța de fond a pronunțat o soluție privind restituirea în natură a imobilelor S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.

Apărările formulate în cauză Intimata – pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că, din analiza actelor aflate la dosarul administrativ a rezultat că adăugirile efectuate ulterior momentului preluării abuzive nu depășesc 50 % din supra fața construită. Totodată, lucrările și amenajările invocate de recurenta – reclamantă ca fiind de utilitate publică nu se încadrează în această noțiune, astfel cum este definită de pct. 7 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002. Intimata – pârâtă Biserica Evanghelică C.A. Bartolomeu-Brașov a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei nr. 8834/04.10.2019, solicitând și obligarea recurentei la plata folosului nerealizat reprezentând chiria stabilită conform art. 45 alin. (6) 1 – (6) 4 din Legea nr. 165/2013, de la data introducerii cererii și până la soluționarea cauzei printr-o hotărâre definitivă.

Soluția instanței de recurs Prealabil analizării motivelor de recurs Înalta Curte reține că prin întâmpinarea depusă la dosar, și concluziile scrise, intimata – pârâtă Biserica Evanghelică CA Bartolomeu – Brașov a reiterat excepția tardivității contestației pentru motivele susținute și în fața instanței de fond. Dispozițiile art. 430 din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Astfel, împotriva soluției instanței de fond prin care se respinge o excepție, partea are deschisă calea recursului, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ., sau în condițiile art. 491 din C. proc. civ., referitoare la recursul incident. Cum partea nu a exercitat niciuna dintre aceste căi de atac, raportat la limitele învestirii Inaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea primei instanțe a intrat sub autoritate de lucru judecat, din perspectiva soluției de respingere a excepției tardivității. Cererii de daune formulate de intimata – pârâtă Biserica Evanghelică C.A. Bartolomeu – Brașov, referitor la plata chiriei lunare de la data înregistrării contestației, i se aplică aceleași considerente, în condițiile în care prima instanță a respins-o pe motiv că partea nu a uzat de procedura formulării unei cereri reconvenționale, în condițiile prevăzute de art. 574 din C. proc. civ. Similar, Înalta Curte constată inadmisibilitatea formulării unei cereri de despăgubiri direct în calea de atac a recursului, inadmisibilitatea reprezentând sancțiunea procedurală care vizează formularea unei cereri prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța, în recurs nefiind permisă modificarea cadrului procesual, ci doar analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin prisma cazurilor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin Decizia nr. 8834/04.102019, Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a dispus retrocedarea către Parohia Evanghelică C.A. Bartolomeu, județul Brașov, a imobilului compus din construcții și terenul aferent acestora situat în municipiul Brașov, înscris în CF nr. x Brașov nr. top. x și în CF nr. x Brașov nr. top. x. Potrivit aceleiași decizii, predarea efectivă a imobilului se va face prin protocol de predare-primire între deținătorul actual și titularul retrocedării, titularului dreptului de proprietate revenindu-i obligația de a menține afectațiunea de interes public a imobilului, de Inspectorat pentru Situații de Urgență, pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei. Pentru perioada menținerii afectațiunii de interes public s-a dispus, prin aceeași decizie, obligația utilizatorului actual de a plăti proprietarului o chirie lunară, care se stabilește potrivit art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, s-a stabilit obligația titularului deciziei de a plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor efectuate ulterior preluării abuzive, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru partea din imobilul menționat. Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a analizat actele din dosarul aferent cererii de retrocedare și a constatat următoarele: imobilul identificat cu nr. top. x și nr. top. x a fost în proprietatea Bisericii Evanghelice C.A. Bartolome; potrivit CF nr. x a localității Brașov, imobilul identificat cu nr. top. x a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 176/1948; ulterior acestei preluări, Statul Român a edificat o construcție P+E în suprafață de 114 m.p., neînscrisă în cartea funciară, având destinația de Inspectorat pentru Situații de Urgență "Țara Bîrsei", reprezentând sub 50% din aria desfășurată actuală a imobilului; prin adresa nr. x/27.09.2019, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Țara Bîrsei" al județului Brașov a solicitat pentru imobilul înscris în CF nr. x a localității Brașov, nr. top. x și în CF nr. x a localității Brașov, nr. top. x, menținerea afectațiunii de interes public pe o perioadă de 10 ani; imobilul identificat cu nr. top. x se află în proprietatea Județului Brașov, domeniu public, iar imobilul identificat cu nr. top. x se află în proprietatea Statului Român; la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul compus din construcții și terenul aferent acestora, are destinația de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Țara Bîrsei" Brașov. În drept, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență"; potrivit art. 1 alin. (3) din același act normativ, "Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea". Totodată, potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, "În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile", iar potrivit art. 1 alin. (6), "Pentru situațiile prevăzute la alin. (4) în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul și procedura de acordare a despăgubirilor". Înalta Curte reține că, prin actul administrativ atacat, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale mai sus arătate, s-a dispus restituirea în natură a imobilului preluat abuziv din proprietatea cultelor religioase. În ceea ce privește excepția prevăzută la art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, se contrată că recurenta – reclamantă nu a făcut dovada că adăugirile aduse după preluarea imobilului de către Statul Român depășesc 50% din suprafața actuală, reținându-se că în prezent construcțiile de pe teren au suprafața desfășurată totală de 542,6 m.p., față de 338 m.p. cât aveau la data preluării abuzive, adăugirile reprezentând mai puțin de 50% din suprafața desfășurată actuală a construcțiilor. În ceea ce privește susținerea recurentei – reclamante în sensul că suprafața construcțiilor noi edificate de Statul Român depășește cu 73 % suprafața construcțiilor existente la data preluării, amintește Inalta Curte că, prin intermediul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și greșita reține a stării de fapt, prin reaprecierea materialului probator. În speță recurenta – reclamantă susține o modalitate de calcul proprie a suprafeței totale a adăugirilor, nereușind însă să contrazică concluzia reținută prin Decizia nr. 8834/04.10.2019 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, în sensul că adăugirile reprezintă mai puțin de 50% din suprafața desfășurată actuală a construcțiilor, în raport de materialul probator administrat în faza administrativă, extrasele de carte funciar și raportul de expertiză tehnică. În ceea ce privește motivul susținut potrivită căruia pe terenul liber de construcții există amenajări de utilitate publică, efectuate în vederea bunei funcționări a instituției publice Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Țara Bîrsei" Brașov, Înalta Curte reține că autoritatea pârâtă a avut în vedere această situație de drept, procedând potrivit art. 45 din Legea nr. 165/2013 la menținerea afectațiunii de interes public de Inspectorat pentru Situații de Urgență pentru o perioadă de 10 ani de la emiterea deciziei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, urmând a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei – pârâte, prin reducerea proporțională a acestora, în raport de gradul de complexitatea a cauzei.