ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3433/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 9 aprilie 2021, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Consiliul Superior al Magistraturii, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, prin două memorii distincte, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

2.1. În motivarea recursului inițial (primul memoriu), recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând, în esență, că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material privind suspendarea, respectiv a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că obiectul judecății din Dosarul nr. x/2020 este diferit de obiectul din prezenta cauză, așa încât soluția pronunțată în acel dosar nu poate influența soluția pe care instanța trebuie să o dea în prezenta cauză. Dosarul nr. x/2020 vizează anularea Hotărârii CNCD nr. 264/25.03.2020, în timp ce prezentul dosar vizează anularea Hotărârii CNCD nr. 678/30.09.2020.

Potrivit recurentului dezlegarea prezentei cauze nu depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care să facă obiectul unei alte judecăți.

Nici obiectul acestei cauze și nici obiectul Dosarului nr. x/2020 nu vizează existența unui drept, ci vizează comiterea unor contravenții prevăzute de O.G. nr. 137/2000, respectiv refacerea unor investigații, iar Consiliul Superior al Magistraturii, prin cererea formulată, a urmărit tergiversarea cauzei și evitarea răspunderii pentru contravențiile comise.

În prezentul dosar se pune problema anulării unei hotărâri a CNCD, existenței unei contravenții, precum și refacerea unei investigații.

Contravenția sesizată prin petiția care face obiectul hotărârii CNCD nr. 264/2020 și a dosarului nr. x/2020 și respectiv constatarea acesteia de către CNCD nu are nicio înrâurire sau influență asupra contravenției sesizate prin petiția care formează obiectul prezentului dosar.

În continuare, recurentul a invocat greșita aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 și art. 124 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că pentru a ne afla în premisa prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocată de pârât, ar trebui ca problema de drept care face obiectul Dosarului nr. x/2020 să reprezinte o chestiune prejudicială pentru obiectul prezentului dosar, respectiv ca în dosarul nr. x/2020 să se urmărească stabilirea existenței uni drept, ceea ce nu este cazul, întrucât ambele dosare vizează încălcarea unor drepturi, și nu existența acestora.

Natura juridică a instituției prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu poate fi decât una specific prejudicială, or, în prezenta cauză nu se poate discuta despre o chestiune prejudicială, ci eventual despre litigii distincte care se desfășoară în fața unor instanțe diferite, litigii care nu se intercondiționează.

Recurentul a invocat, totodată, puterea de lucru judecat rezultată din Decizia nr. 6725/10.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește calificarea Hotărârii Plenului CSM nr. 1050/2017 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, care la art. 2 a introdus regula duratei maxime cumulate, și faptul că pârâtul CSM a schimbat ordinea juridică a detașărilor, schimbare care a generat practica discriminatorie.

În fine, recurentul a invocat încălcarea dreptului său de acces la justiție, făcând trimitere la jurisprudența comunitară (cauza Koveși contra României privind protecția efectivă a statutului magistraților).

În concluzie, a apreciat că, în cauză, nu există niciun motiv întemeiat să se aștepte soluția din Dosarul nr. x/2020, având în vedere că prezentul dosar are ca obiect nelegalitatea investigației efectuate de pârâtul CNCD în dosarul nr. x/2020, format ca urmare petiției nr. 1307/2020, investigație care este în mod evident distinctă și diferită de orice altă investigație.

2.2. În motivarea recursului formulat în cadrul răspunsului la întâmpinare (cel de-al doilea memoriu), recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul a invocat încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 și art. 124 alin. (1) din C. proc. civ., a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În opinia recurentului, pentru a ne afla în situația reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ar trebui ca problema de drept, care face obiectul Dosarului nr. x/2020, să reprezinte o chestiune prejudicială pentru obiectul prezentului dosar, respectiv ca în dosarul menționat să se urmărească stabilirea existenței unui drept, ceea ce nu este cazul întrucât ambele dosare vizează constarea încălcării unor drepturi.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., partea a reiterat argumentele expuse în cererea de recurs inițială, în care a invocat același motiv de casare.

Prin întâmpinările formulate, atât la motivele inițial, cât și față de motivele noi invocate, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii atacate, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea acțiunii având ca obiect anularea Hotărârii CNCD nr. 678/30.09.2020, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2021, Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar constată că soluția Curții de apel este nelegală, pentru motivele arătate în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură se reține că acesta se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport cu exigențele textului de lege și, de asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale, așa încât criticile formulate urmează să fie analizate din perspectiva motivului de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul a apreciat că s-au încălcat regulile de procedură care atrag sancțiunea nulității prevăzută de prevederile legale invocate.

Încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancțiunea nulității, pricinuindu-se astfel vătămarea reclamantului prin încălcarea unor drepturi.

În acest sens, se impune a fi menționat unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, respectiv rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Judecătorul soluționează litigiul conform normelor de drept aplicabile";

"(2)Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. (…)";

"(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei, judecătorul va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna-credință".

Respectarea acestor dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Instanța de control judiciar reține că, în cauză, contrar celor reținute de prima instanță, încheierea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., regulă de procedură a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, se constată că nu se impunea suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, apreciindu-se în mod greșit că soluția pronunțată în acea cauză ar avea o înrâurire hotărâtoare, influențând astfel soluția ce urmează a fi dată în dosarul de față.

Dosarul nr. x/2020 vizează anularea Hotărârii CNCD nr. 264/25.03.2020, în timp ce prezentul dosar vizează anularea Hotărârii CNCD nr. 678/30.09.2020, fiind în discuție nelegalitatea investigației efectuate de pârâtul CNCD în dosarul nr. x/2020, format ca urmare a petiției nr. 1307/2020, prin care a sesizat comiterea de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a unor fapte de discriminare, solicitând constatarea și sancționarea practicii discriminatorii prin care i-a fost blocat accesul la o funcție de formator în cadrul Școlii Naționale de Grefieri, investigație distinctă de orice altă investigație.

Așa fiind, contrar raționamentului primei instanțe, dezlegarea prezentei cauze nu depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care să facă obiectul unei alte judecăți, așa cum prevede art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Altfel spus, între cele două cauze nu există o dependență de natura celei prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., așa încât aceste prevederi nu au incidență în raportul dedus judecății.

De altfel fel, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei este facultativă, neconstituind o obligație pentru instanță. În aceste condiții, în care recurentul-reclamant s-a opus acestei măsuri, susținând că nu sunt îndeplinite cerințele acest text de lege în raport cu obiectul dedus judecății în fiecare dintre aceste dosare, se reține că prima instanță nu a cercetat toate circumstanțele cauzei, aplicând în mod greșit prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu încălcarea principiului aflării adevărului reglementat de art. 22 din același Cod, și dreptul părții la un proces echitabil.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sens în care se impune casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 9 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.