ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3423/2021

Ședința publică din data de 04 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.01.2020 sub nr. x/2020 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Ministerul Justiției, cerere de chemare în judecată, solicitând ca pe baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei competente să transmită Casei Naționale de Pensii București adeverința de actualizare a pensiei de serviciu pentru anul 2019 și adeverința de actualizare a pensiei de serviciu, conform circularelor nr. 17/28038 și nr. 9/035/17.05.2018 emise de pârâta Ministerul Justiției.

2.1. Hotărârea Tribunalului Iași, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 1523 din data de 26.10.2020, Tribunalul Iași – secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Justiției și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Conturi la eliberarea unei adeverințe de actualizare a pensiei de serviciu pentru anul 2019.

Reclamanta nu este salariata nici unuia dintre acești doi pârâți, având calitatea de pensionar.

Făcând trimitere la prevederile art. 10 alin. (1) - (1

1

) din Legea nr. 554/2020 Tribunalul Iași a reținut ca obiectul cererii deduse judecății este o obligație de a face în materie contencioasă, și nu recalculare pensie. Ministerul Justiției este o autoritate publică centrală, motiv pentru care competența aparține Curții de Apel Iași (având în vedere că domiciliul reclamantei este pe raza teritorială a acestei curți de apel). 2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 47 din 17 martie 2021, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Iași, excepție invocată din oficiu de instanță.

A declinat în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă (complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale) competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Justiției.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat invit conflictul negativ de competență.

În baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

A reținut Curtea de Apel Iași că, având în vedere că finalitatea urmărită de reclamantă prin prezentul demers este acela de a obține actualizarea pensiei sale de serviciu in acord cu procedura reglementata de dispozițiile art. 85 alin. (2) din legea nr. 303/2004 si art. 18 din H.G. nr. 1275/2005, ținând cont si de prevederile art. 153 lit. l) coroborate cu cele ale art. 156 din legea nr. 263/2010 Curtea retine ca revine Tribunalului Iași, secția I civilă (complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale) competenta de a soluționa în prima instanța acțiunea de fata.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că demersul judiciar al reclamantei – magistrat pensionar -vizează obligarea pârâtei competente să transmită Casei Naționale de Pensii adeverința de actualizare a pensiei de serviciu pentru anul 2019 și adeverința de actualizare a pensiei de serviciu, conform circularelor nr. 17/28038/6.06.2018 și nr. 9/7035/17.05.2018 emise de pârâta Ministerul Justiției.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că cele două instituții pârâte au refuzat să emită adeverința solicitată, declinându-și reciproc responsabilitatea întocmirii unei astfel de adeverințe necesară actualizării pensiei de serviciu.

În acest context, Înalta Curte reține că raportul juridic litigios nu constă în nemulțumirea reclamantei față de cuantumul pensiei de serviciu, deja stabilită prin Decizia Casei Naționale de Pensii București încă din anul 2001 și actualizată prin Decizia nr. 215014 din 8 ianuarie 2019, pentru a fi în prezența unui litigiu de asigurări sociale.

Scopul urmărit de reclamantă este să obțină în final o nouă decizie de actualizare a pensiei de servicii, iar pentru aceasta trebuie urmată procedura prevăzută de art. 85 alin. (2) și (3) din Legea nr. 304/2004 explicitată prin art. 18 din H.G. nr. 1.275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani: (1) În aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) și (3) din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabilește următoarea procedură: a) Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentului Național Anticorupție și Ministerului Justiției listele cu titularii pensiilor de serviciu aflați în plată în luna decembrie a fiecărui an; b) instituțiile publice prevăzute la lit. a) transmit adeverințele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4 - 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare. (2) Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate.

Așadar, prezentul litigiu vizează o etapă anterioară emiterii de către Casa Națională de Pensii București a deciziei de actualizare a pensiei de serviciu, etapă în care, instituția care are calitatea de ordonator principal de credite în raport de calitatea de magistrat pensionar a reclamantei și de instanța în care și-a desfășurat activitatea de magistrat, este competentă să emită adeverința necesară actualizării pensiei de serviciu.

Or, având în vedere că reclamanta nu se mai află în raport de serviciu cu instituția angajatoare, fiind pensionată încă din anul 2001, cererea acesteia de emitere a adeverinței cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate, excedează sferei dreptului muncii.

În acest context, pretențiile deduse judecății reclamă existența unui refuz nejustificat exprimat de autoritățile publice pârâte, în sensul imposibilității acestora de a emite adeverința solicitată de reclamantă, cu consecința vătămării unui drept recunoscut de lege, ceea ce conduce la aplicarea unui regim juridic de drept administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, fiind vorba de un litigiu privind un raport juridic obligațional născut în regim de putere publică, prin exprimarea unui refuz, considerat nejustificat, de emitere a unui act juridic (act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Lega nr. 554/2004) sunt aplicabile regulile de competență stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2020 Instanța competentă:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de Iei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de calitatea de autorități publice constituite la nivel central a celor două instituții pârâte, precum și de obiectul demersului judiciar de contestare a unui refuz nejustificat și de obligare la emiterea unui act necesar actualizării pensiei de serviciu, Înalta Curte constată că în cauză, competența materială de soluționare revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în raza căreia își are domiciliul reclamanta (art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004), respectiv Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Justiției, în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2021.