ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5288/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, reclamantul P.S. prin curator S.P. a chemat în judecată pe pârâții Primăria sectorului 5 și S.C. C. S.A. cerând ca să se constate că aceștia nu au adus la îndeplinire condiția de calculare și plata despăgubirii prevăzută în decizia nr. 1201 din 28 octombrie 1983 emisă de fostul Consiliu Popular al sectorului 5 pentru exproprierea terenului de 230 mp, situat în București, să se calculeze potrivit art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 cuantumul despăgubirii pentru ca în virtutea art. 379 C. proc.

civ. să fie constituită creanța și în baza Legii nr. 33/1994 să oblige pârâții la plata acestei creanțe. În motivare reclamantul a arătat că prin decizia nr. 201 din 28 octombrie 1983 i-a fost expropriat terenul cu plată, iar decizia urma să-i fie comunicată după calcularea despăgubirii și plătită de ICRAL Cotroceni. Nu s-a adresat instanțelor de judecată pentru punerea în executare a deciziei și recuperarea pagubei pentru că decizia era sub condiția suspensivă a calculării despăgubirilor. S-a adresat Primăriei sector 5 pentru restituirea terenului în baza Legii nr. 18/1991, însă primăria i-a răspuns că urmează să emită titlul de proprietate pentru actualul proprietar al clădirii. S-a susținut că nu se poate invoca prescripția dreptului de acțiune prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 deoarece este vorba de un drept real fiind aplicabile în speță dispozițiile art. 7 din același decret.

La data de 23 mai 2001 reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând să se constate dreptul de creanță ce îl are asupra pârâților izvorât din decizia nr. 1201/1983. La termenul din 23 mai 2001 tribunalul a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune. Prin sentința civilă nr. 471 din 27 iunie 2001 instanța a respins acțiunea ca prescrisă. Instanța a reținut în esență că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994 ci ale art. 30 din Legea nr. 58/1974 respectiv prin contractul nr. 5372/1983 P.S. a vândut locuința situată în București, iar terenul a intrat în proprietatea statului cu despăgubiri și prin aceeași decizie s-a născut dreptul de creanță al reclamantului.

Reclamantul a rămas în pasivitate și nu a exercitat dreptul la acțiune în termenul de prescripție prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel criticând-o pentru că a considerat greșit că s-a prescris dreptul la acțiune. Prin decizia nr. 1201/1983 se constată numai dreptul la o creanță deținută asupra pârâților, care începe să curgă de la data împlinirii condiției suspensive. Reclamantul susține că întrucât decizia nu i-a fost comunicată, nu s-a calculat valoarea creanței, dreptul său la acțiune nu s-a născut. Prin decizia nr. 591 din 4 decembrie 2001 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că terenul nu a trecut în proprietatea statului prin expropriere, deci nu este aplicabilă Legea nr. 33/1994 ci prin înstrăinare, și prin urmare este aplicabilă Legea nr. 58/1974 iar valorificarea în justiție a dreptului de creanță trebuia făcută cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs reluând criticile din apel. Decizia este criticată pentru că în mod greșit a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994 și că dreptul la acțiune s-a prescris. În realitate trecerea în proprietatea statului s-a făcut prin expropriere. Dreptul la acțiune nu s-a prescris deoarece cuantumul despăgubirilor nu a fost stabilit și, de altfel, decizia nu i-a fost comunicată.

Instanța a considerat greșit momentul de începere a cursului prescripției. Recursul este întemeiat și urmează să fie admis pentru considerentele ce vor urma. Decizia nr. 1201 din 28 octombrie 1983 emisă de fostul Consiliu Popular al sectorului 5, aflată la dosarul de fond prevede în art. 1 că terenul în suprafață de 230 mp se preia în proprietatea statului cu plata despăgubirii calculate conform Decretului nr. 467/1979. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu reiese că aceste despăgubiri au fost calculate, respectiv plătite. Așa fiind, nu sunt aplicabile dispozițiile legale privind prescripția dreptului la acțiune și se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a pricinii la Judecătoria sector 5. Cu ocazia judecării vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate în recurs și se vor administra probe suplimentare pentru clarificarea situației de fapt în vederea unei corecte soluționări a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.S. prin tutore R.A.P. și cererea de intervenție accesorie formulată de S.P. împotriva deciziei nr. 591 din 4 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr. 471 din 27 iunie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria sectorului 5 București ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.