ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5288/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de  2 aprilie

2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, reclamantul P.S. prin curator S.P. a chemat în judecată pe

pârâții Primăria sectorului 5 și S.C. C. S.A. cerând ca să se constate că

aceștia nu au adus la îndeplinire condiția de calculare și plata despăgubirii

prevăzută în decizia nr. 1201 din 28 octombrie 1983 emisă de fostul Consiliu

Popular al sectorului 5 pentru exproprierea terenului de 230 mp, situat în

București, să se calculeze potrivit art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994

cuantumul despăgubirii pentru ca în  virtutea art. 379 C. proc. civ. să fie

constituită creanța și în baza Legii nr. 33/1994 să oblige pârâții la plata

acestei creanțe.

În motivare reclamantul a arătat că prin decizia

nr. 201 din 28 octombrie 1983 i-a fost expropriat terenul cu plată, iar decizia

urma să-i fie comunicată după calcularea despăgubirii și plătită de ICRAL

Cotroceni.

Nu s-a adresat instanțelor de judecată pentru punerea

în executare a deciziei și recuperarea pagubei pentru că decizia era sub

condiția suspensivă a calculării despăgubirilor.

S-a adresat Primăriei sector 5 pentru

restituirea terenului în baza Legii nr. 18/1991, însă primăria i-a răspuns că

urmează să emită titlul de proprietate pentru actualul proprietar al clădirii.

S-a susținut că nu se  poate invoca prescripția

dreptului de acțiune prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 deoarece

este vorba de un drept real fiind aplicabile în speță dispozițiile art. 7 din

același decret.

La data de 23 mai 2001 reclamantul și-a precizat

acțiunea solicitând să se constate dreptul de creanță ce îl are asupra

pârâților izvorât din decizia nr. 1201/1983.

La termenul din 23 mai 2001 tribunalul a pus în

discuția părților  excepția prescripției dreptului la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 471 din 27 iunie 2001

instanța a respins acțiunea ca prescrisă.

Instanța a reținut în esență că nu sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994 ci ale art. 30 din Legea nr. 58/1974

respectiv prin contractul nr. 5372/1983 P.S. a vândut locuința situată în

București,  iar terenul a intrat în proprietatea statului cu despăgubiri și

prin aceeași decizie s-a născut dreptul de creanță al reclamantului.

Reclamantul a rămas în pasivitate și nu a exercitat dreptul la acțiune în

termenul de prescripție prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a

formulat apel criticând-o pentru că a considerat greșit că s-a prescris dreptul

la acțiune. Prin decizia nr. 1201/1983 se constată numai dreptul la o creanță

deținută asupra pârâților, care începe să curgă de la data împlinirii condiției

suspensive.

Reclamantul susține că întrucât decizia nu i-a

fost comunicată, nu s-a calculat valoarea creanței, dreptul său la acțiune nu

s-a născut.

Prin decizia nr. 591 din 4  decembrie 2001

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în

esență că terenul nu a trecut în proprietatea statului prin expropriere, deci

nu este aplicabilă Legea nr. 33/1994 ci prin înstrăinare, și prin  urmare este

aplicabilă Legea nr. 58/1974 iar valorificarea în justiție a dreptului de

creanță trebuia făcută cu respectarea termenului general de prescripție de 3

ani.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a

formulat recurs reluând criticile din apel.

Decizia este criticată pentru că în mod greșit a

reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 33/1994 și că dreptul la

acțiune s-a prescris.

În realitate trecerea în proprietatea statului

s-a făcut prin expropriere. Dreptul la acțiune nu s-a prescris deoarece

cuantumul despăgubirilor nu a fost stabilit și, de altfel, decizia nu i-a fost

comunicată. Instanța a considerat greșit momentul de începere a cursului

prescripției.

Recursul este întemeiat și urmează să fie admis

pentru considerentele ce vor urma.

Decizia nr. 1201 din 28 octombrie 1983 emisă de

fostul Consiliu Popular  al sectorului 5, aflată la dosarul de  fond prevede în

art. 1 că terenul în suprafață de 230 mp se preia în proprietatea statului cu

plata despăgubirii calculate conform Decretului  nr. 467/1979.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu

reiese că aceste despăgubiri au fost calculate, respectiv plătite.

Așa fiind, nu sunt aplicabile dispozițiile

legale privind prescripția dreptului la acțiune și se  impune casarea ambelor

hotărâri și trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a pricinii la

Judecătoria sector 5.

Cu ocazia judecării vor fi avute în vedere și

celelalte critici formulate în recurs și se vor administra probe suplimentare

pentru clarificarea situației  de fapt în vederea unei corecte soluționări a

pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul P.S. prin tutore R.A.P. și cererea de intervenție accesorie

formulată de S.P. împotriva deciziei nr. 591 din 4 decembrie 2001 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată precum și sentința

civilă nr. 471 din 27 iunie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă

și de contencios administrativ, și trimite cauza spre competentă soluționare la

Judecătoria sectorului 5 București ca instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2003.