ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3349/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul National pentru Combaterea Discriminării și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a solicitat anularea Hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării nr. 140 din 27.01.2021, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 și obligarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării să reanalizeze petiția nr. 5752/27.09.2020 și să emită o hotărâre prin care să constate săvârșirea de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a faptelor de discriminare prevăzute de art. 2 alin. (3), (4), (5), (51), (53) și (7) din O.G. nr. 137/2000, să dispună înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și să aplice sancțiunile corespunzătoare, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 208 din 2 iulie 2021 Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs recurentul-reclamant A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data promovării, respectiv 01.01.2016, Ordinul 208/2014 era abrogat, la data de 28.08.2015, de Ordinul nr. 890 din 28 august 2015 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a organigramei oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară.

Instanța, în considerente, reține că, a promovat în anul 2014, fapt total neadevărat, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Decizia nr. 173/18.12.2015, începând cu data de 01.01.2016 a promovat în funcția de consilier cadastru, gradul IA.

Se reține astfel aplicabilitatea Ordinului Directorului General al ANCPI nr. 208/2014, pentru promovarea reținută în mod incorect de instanță din anul 2014, aceasta având loc în anul 2016, dată la care acest Ordin era abrogat.

La fel, ordinul invocat de OCPI Dolj nu poate produce efecte asupra actelor adiționale încheiate ulterior abrogării sale, ultraactivitatea legii civile vechi reprezentând o excepție de la principiul aplicării imediate a legii civile noi care presupune aplicarea legii civile vechi la unele situații determinate apărute sub imperiul legii civile noi, ca urmare a unei prevederi legale exprese.

Sentința recurată este nelegală, în cauză nu există o justificare obiectivă

Drept urmare, era atributul pârâtei ANCPI să probeze că măsura prin care era reîncadrat și retrogradat a avut la bază factori obiectivi, independenți și străini de orice discriminare.

Din această perspectivă apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 137/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "diferența de tratament bazată pe o caracteristică legată de criteriile prevăzute la art. 2 alin 1 nu constituie discriminare atunci când, în temeiul naturii activităților ocupaționale sau al contextului in care acestea se desfășoară, o asemenea caracteristică reprezintă o cerință profesională reală și determinată, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională".

Măsura dispusă de ANCPI are de fapt ca scop descurajarea recurentului în continuarea inițiativelor sindicale, a acțiunilor aflate pe rolul instanțelor de judecată fiind singurul angajat al unui oficiu teritorial cu privire la care Corpul de Control a recomandat reanalizarea condițiilor reîncadrării după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010, deși în această situație au fost la momentul reîncadrării sute de salariați ai A.N.C.P.I. și O.C.P.I.-uri subordonate. Mai mult decât atât majoritatea personalului reîncadrat nu a mai urmat nicio altă specializare față de cea avută la data reîncadrării.

Demersul judiciar al ANCPI se încadrează într-un amplu proces de hărțuire.

Sentința recurată este dată cu încălcarea Legii nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii.

Orice restricție sau diferență de tratament trebuie să fie justificată printr-un scop obiectiv și prin demonstrarea necesității respectivei restricții și lipsa uneia alternative non-discriminatorii.

Conform O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "principiul egalității de tratament între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: (...) drepturile economice, sociale și culturale.

Potrivit acestor prevederi legale prin discriminare se înțelege (...) orice alt criteriu care are ea scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Raportul întocmit de Direcția Corp Control din cadrul ANCPI nr. 83/16.04.2020, reprezintă o discriminare directă, hărțuire, un abuz de drept, un tratament injust, nefavorizant, de intimidare, de compromitere a viitorului meu profesional, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare, raportat atât la calitatea de salariat al OCPI Dolj, de avertizor de integritate cât și de Președinte al sindicatului "Publicitate Imobiliară și Cadastru Dolj".

Situația recurentului este similară cu a cel puțin 20 de colegi reîncadrați din funcția de consilier în funcția de consilier cadastru, absolveți ai diferitelor specializări, respectiv agricultură. îmbunătățiri funciare. geofizică, mecanică, electrotehnică, economie, ingineria mediului, geografie, automatică, informatică, etc. fără ca aceștia să fie reîncadrați și retrogradați. Or, trebuie remarcat că, în speță, nu există niciun motiv care să justifice o asemenea discriminare a recurentului prin dispunerea măsurii de reîncadrare și retrogradare.

De asemenea O.G. nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, art. 1 alin 2 statuează principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, fiind garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate; dreptul la educație și la pregătire profesională;

In concluzie, pentru aceste motive solicită, în principal admiterea recursului, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, rejudecarea și admiterea acțiunii ca întemeiată.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a depus întâmpinare, solicitând, în esență, anularea recursului și în subsidiar respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 21.09.2020 a fost înregistrată la Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării(CNCD) petiția nr. 5752 prin care recurentul-reclamant învedera că este discriminat întrucât este singurul angajat cu privire la care, urmare a controlului efectuat de către ANCPI s-a reținut nelegalitatea încadrării sale pe postul de consilier gradul II și trebuie întreprinse măsuri pentru reîncadrarea sa pe postul de consilier simplu și obligarea la plata unor diferențe salariale.

Așadar, ceea ce contestă recurentul-reclamant este faptul că, în privința sa, urmare a controlului finalizat prin Raportul nr. x/16.04.2020 s-a reținut nelegalitatea încadrării sale pe postul de consilier gradul II, deși au existat și alți salariați care au promovat în același condiții ca și acesta însă, în privința acestora nu a fost luată vreo măsură, apreciind că astfel a fost discriminat, măsura verificării legalității încadrării sale în grad fiind luată doar pentru faptul că este președinte de sindicat, calitate în care a făcut mai multe memorii la ANCPI.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

Sunt discriminatorii, potrivit alin. (3) al normei mai sus menționate "prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."

Astfel, pentru existența unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferențiat al petentului în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influențat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al persoanei vătămate, iar în final dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a subliniat în jurisprudența sa, că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauzele "Engel și alții împotriva Olandei", 1976, "Marckx împotriva Belgiei", 1979, "Moustaquim împotriva Belgiei", 1991), aspect reținute și prin Decizia Curții Constituționale nr. 721/2006.

În cauză, prin raportul întocmit de Direcția Corp Control din cadrul ANCPI nr. 83/16.04.2020 s-a reținut că, la data de 25.03.2014- când a intrat în vigoare Regulamentul de Organizare și funcționare al oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, probat prin Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 208/2014, recurentul-reclamant trebuia să fie reîncadrat în funcția de consilier gradul I, motivat de faptul că nu avea absolvite studiile necesare pentru a rămâne în continuare încadrat în funcția de consilier cadastru, acesta devenind licențiat în inginerie geodezică în luna iulie 2016.

Recurentul-reclamant a devenit licențiat în inginerie geodezică în luna iulie 2016. Așadar, la data de 2014 când recurentul-reclamant a fost promovat nu avea finalizate studiile de specialitate.

Pentru a se reține existența unei discriminări în sensul definit de lege trebuie să poată fi reținută o legătură de cauzalitate între criteriul de discriminare invocat (în speță calitatea de președinte de sindicat, calitate în care a adresat mai multe memorii ANSVS legat de activitatea de la nivelul OCPI Dolj) și fapta indicată ca fiind consecință a discriminării, reîncadrarea recurentului-reclamant cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

Or, așa cum a reținut și CNCD, între acestea nu există vreo legătură de cauzalitate, recurentul-reclamant nedovedind că, reîncadrarea acestuia, în raport de dispozițiile legale incidente este urmare a calității sale de președinte al Sindicatului" Publicitate Imobiliară și Cadastru Dolj".

Faptul că, ulterior emiterii unui act de promovare în grad se constată că, în privința celui promovat nu au fost respectate condițiile legale, dispunându-se reîncadrarea raportat la prevederile legale incidente și la particularitățile situației persoanei vizate nu este de natură a concluziona că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, legalitate unui act putând fi verificată ulterior, însă raportat la normele în vigoare la data emiterii acestuia.

Recurentul-reclamant a mai invocat că Raportul nr. x/16.04.2020 reprezintă o discriminare directă și prin excludere și restricție, având drept scop încălcarea dreptului de a participa la examenele de promovare, prin hărțuire morală.

Hărțuirea reprezintă o formă de discriminare care presupune adoptarea față de o persoană a unui comportament având drept consecință crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv pentru persoana respectivă, comportament întemeiat pe apartenența persoanei la una din categoriile menționate în art. 2 alin. (5) din ordonanță sau la o altă categorie.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că emiterea Raportului de control, prin care, în privința recurentului-reclamant s-a considerat necesară reîncadrarea cu respectarea prevederilor legale aplicabile a fost determinată de motive obiective, respectiv de faptul că, recurentul-reclamant a fost încadrat și promovat în gradul imediat următor, anterior finalizării studiilor superioare de specialitate, o astfel de măsură nefiind o formă de hărțuire în sensul art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 de natură a atrage sancționarea persoanei în sensul art. 2 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 137/2000, indiferent de modul în care a perceput-o salariatul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 208 din 2 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova– secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.