Decizia nr. 3348/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1155/2022 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 99/14.12.2021 emisă de Consiliul Concurenței până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea acestei decizii, ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a-VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de suspendare formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței. S-a suspendat executarea deciziei Consiliului Concurenței nr. 99/2021 până la pronunțarea instanței de fond. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 2944,06 RON onorariu de avocat și 50 RON taxă judiciară de timbru. Reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței, în sensul de a se consemna măsura suspendării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare care face obiectul dosarului nr. x/2022 Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.10.2022 s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta reclamantă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca nefondată.

Căile de atac exercitate în cauză 3.1. Recurentul – pârât Consiliul Concurenței a formulat recurs împotriva sentinței nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de suspendare. În esență, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., s-a invocat nelegalitatea sentinței față de greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2005 cu privire la condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente. Totodată, s-a arătat că hotărârea nu respectă cerințele de motivare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. 3.2. Recurenta – reclamantă A. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din Camera de Consiliu data de 19 octombrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința nr. 1155 din data de 22 iunie 2022. S-a arătat că temeiul cererii de suspendare l-a constituit dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar potrivit textului de lege, măsura suspendării se dispune până la soluționarea definitivă a cauzei. S-a considerat că mențiunea din dispozitivul sentinței în sensul suspendării deciziei emise de pârât până la pronunțarea cauzei pe fond reprezintă rezultatul unei erori materiale, potrivit art. 445 din C. proc. civ. 3.3. Recurenta – reclamantă A. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva sentinței nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, exclusiv în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de suspendare a executării deciziei Consiliului Concurenței nr. 99/2021 până la soluționarea definitivă a cauzei. În drept s-au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanța încălcând norme de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, s-a arătat că temeiul de drept al cererii a fost reprezentat de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2204, iar durata efectelor reprezintă una dintre principalele diferențe între cele două temeiuri ale măsurii suspendării.

Apărările formulate în cauză 4.1. Recurenta – reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului declarat de recurentul – pârât Consiliul Concurenței pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, soluția primei instanțe reprezentând rezultatul unei corecte aplicări a prevederilor art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004. 4.2. Recurentul – pârât Consiliul Concurenței a depus întâmpinare la recursul principal formulat de reclamantă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, invocând tardivitatea recursului și lipsa de interes a acestuia. În ceea ce privește tardivitatea, prin raportare la criticile formulate, s-a arătat că partea avea deschisă calea recursului principal, iar nu a recursului la încheierea de îndreptare a erorii materiale. Referitor la excepția lipsei de interes, au fost invocate dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că, în ipoteza admiterii acțiunii la fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, Pe fond, s-a invocat netemeinicia motivelor de recurs, apreciind că în mod corect instanța a constatat că temeiul acțiunii îl reprezintă prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004. 4.3. Recurentul – pârât Consiliul Concurenței a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 460 din C. proc. civ., care reglementează unicitatea căilor de atac, în fapt, reclamanta criticând pe calea ambelor recursuri una și aceeași soluție, respectiv suspendarea executării deciziei nr. 99/2021 până la pronunțarea cauzei în fond. Totodată, s-a invocat și excepția lipsei de interes a recursului incident, prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4.4. Prin răspunsul la întâmpinare pârâta a solicitat respingerea excepției nulității recursului principal, acesta fiind întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs 5.1. Recursurile formulate împotriva sentinței civile nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal 5.1.1 Cu privire la recursul incident formulat de recurenta - reclamantă, Înalta Curte urmează a respinge, în prealabil, excepția inadmisibilității, văzând că dispozițiile art. 472 alin. (1) raportat la art. 491 din C. proc. civ. prevăd posibilitatea intimatului de a formula recurs incident odată cu întâmpinarea, după formularea recursului principal. Aceste dispoziții au făcut obiectul pronunțării Deciziei nr. 14/2020 privind soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 472 și art. 491 din C. proc. civ., apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia". Observă, astfel, Înalta Curte că partea a recurs la o cale de atac permisă de dispozițiile legale, fiind vorba despre două recursuri, unul întemeiat pe dispozițiile art. 491 din C. proc. civ., iar celălalt formulat potrivit dispozițiilor art. 446 din C. proc. civ., în timp ce dispozițiile art. 460 din C. proc. civ., invocate în susținerea excepției, interzic exercitarea aceleiași căi de atac de mai multe ori. 5.1.2. Analizând sentința civilă nr. 1155 din data de 22 iunie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtul Consiliul Concurenței, pe calea recursului principal, și a motivelor invocate de reclamanta A. S.R.L., pe calea recursului incident, Înalta Curte constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.: Cazul de casare prevăzut de art. 488 alin 1 pct. 5 din C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ. În speță, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenței (nr. 99/2021 până la soluționarea acțiunii în anulare. În fapt, prin Decizia C. civ. nr. 99/14.12.2021 reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 222.352,96 RON, pentru că s-a constatat că împreună cu alte 6 societăți ar fi constituit asocieri în vederea participării cu ofertă comună la 12 proceduri de achiziție publică organizate de Complexul Energetic Oltenia S.A. și de Centrala Electrică de Termoficare Govora S.A. în perioada aprilie 2017- februarie 2019. Temeiul de drept al cererii de suspendare, astfel cum este acesta indicat în cererea de chemare în judecată (dosarul curții de apel) îl reprezintă art. 15 și 14 din Legea contenciosului administrativ. Înalta Curte reține că, în ceea ce privește cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu privire la condițiile suspendării actului administrativ legiuitorul face trimitere la dispozițiile art. 14 ale aceleiași legi, motiv pentru care acestea sunt invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Însă, instanța reține că, din puncte de vedere al efectelor, suspendarea dispusă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluționarea fondului cauzei în primă instanță, în timp ce suspendarea dispusă în temeiul art. 15 durează până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Temeiul cererii de chemare în judecată rezultă din chiar pretenția reclamantei, solicitarea de suspendare a actului administrativ reprezentat de decizia Consiliului Concurenței nr. 99/14.12.2021, fiind cerută până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea actului administrativ atacat, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020. Dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 prevăd posibilitatea solicitării suspendării actului administrativ și ulterior atacării acestuia în instanță, odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată. În soluționarea cererii de suspendare instanța de fond a reținut că cererea de suspendare este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, analizând cererea de chemare în judecată exclusiv prin prisma acestor dispoziții, fără a avea în vedere distincția mai sus arătată cu privire la efectele unei astfel de măsuri în raport de acțiunea în anulare. Apreciază Înalta Curte că, în mod greșit, s-a procedat la soluționarea în primă instanță a acțiunii, cu nerespectarea dispozițiilor art. 9, art. 13, art. 22 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., respectiv a drepturilor procesuale ale reclamantei, constând în dreptul la apărare și la un proces echitabil, precum și a principiului disponibilității, întrucât nu există o analiză a pretenției deduse judecății prin prisma temeiului propriu zis al cererii de suspendare, având loc astfel o vătămare gravă a drepturilor procesuale ale părții. Neregula de ordin procedural, constând în pronunțarea asupra a altceva decât s-a cerut, nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii de fond și reluarea judecății în fața aceleiași instanțe. 5.1.3. Constatând existența unei vătămări sancționate cu nulitatea absolută, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a recursului incident. De asemenea, în ceea ce privește motivarea excepției, se constată că pârâta invocă lipsa de interes prin prisma dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care nu au relevanță în speță, în condițiile în care în dosarul nr. x/2022 având ca obiect acțiunea în anulare, nu s-a pronunțat încă o soluție, cu atât mai mult o soluție de anulare a actului administrativ. 5.2. Recursul formulat împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. 5.2.1. Verificând actele dosarului, în raport de excepția invocată de pârât privind tardivitatea recursului declarat de reclamantă împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, recursul fiind formulat în termenul prevăzut de 446 din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de data comunicării încheierii (20.01.2023) și data formulării căii de atac (2.02.2023). 5.2.2. În ceea ce privește excepția lipsei de interes a recursului formulat de reclamantă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, pentru aceleași argumente arătate la pct. 5.1.3 din prezenta hotărâre, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în raport de invocarea dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care nu prezintă relevanță în speța dedusă judecății. 5.2.3. Recursul reclamantei vizează presupusa eroare materială a curții de apel de a menționa în sentința atacată faptul că efectele suspendării durează până la pronunțarea definitivă a dosarului având ca obiect acțiunea în anulare. Înalta Curte reține că art. 500 din C. proc. civ. prevede că hotărârea casată nu are nicio putere, astfel că, urmare a soluției casării sentinței și trimiterii cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată, recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, a rămas fără obiect, în condițiile art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., care reglementează una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune ca fiind cea privind formularea unei pretenții și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei. 5.3. În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare și de motivul care a determinat-o, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs privind analiza pe fond a condițiilor prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, care vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursurile formulate împotriva sentinței urmează a fi admise, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, pe cale de consecință urmând a fi respins recursul formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale, ca rămas fără obiect.