ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3333/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați în data de 27.09.2021 sub nr. x/2021 S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGAMC suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. x/30.07.2021 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.07.2021 până la soluționarea pe fond a contestației împotriva acestora.

Prin sentința civilă nr. 218 din 25 octombrie 2021 Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția netimbrării cererii de suspendare, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGAMC BUCURESTI și, în consecință, a suspendat executarea actelor administrativ fiscale contestate până la soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva acestora.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

1.1. Incidența în cauză a motivului de nelegalitate reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - lipsa de motivare a hotărârii.

Instanța de fond nu a reținut și nici nu a înlăturat susținerile părților și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, așa încât să poată fi realizat controlul judiciar.

Motivarea hotărârii înseamnă arătarea rațiunilor care determină magistratul să respingă sau să admită o cerere; cerința motivării clare, convingătoare, cu arătarea motivelor de fapt și de drept este o condiție sine qua non a menținerii unei hotărâri în recurs.

Motivarea contradictorie a hotărârii raportată la dispozitiv prin formularea unor considerente contradictorii echivalează cu o nemotivare.

Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, convingătoare și accesibilă. Nu trebuie confundată ipoteza existenței unei motivări contradictorii cu situația existenței unor motive străine de modul de soluționare a cauzei sau cu existența unei contradicții între motive și considerente. Astfel, ipoteza existenței unor motive contradictorii are în vedere soluția unor considerente care se exclud reciproc, iar toate aceste considerente se reflectă în dispozitiv.

1.2. În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., învederează faptul că soluția pronunțata de instanța de fond de admitere ca întemeiata a cererii de suspendare este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.

Pentru ca măsura suspendării executării unui act administrativ să fie admisibilă, reclamanta trebuia să facă dovada unor motive fine justificate pe care se întemeiază, iar acele motive trebuie să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

Totodată, existența cazului bine justificat nu se prezumă, ci trebuie dovedită de către persoana care se pretinde vătămată, aceasta fiind obligată să propună și să administreze probe concludente, din care să rezulte îndeplinirea cumulativă a celor două condiții stipulate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru aceste considerente, apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât această condiție nu este îndeplinită.

În privința cerinței pagubei iminente, contrar reținerii instanței de fond subliniază faptul că prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Este sau nu posibil ca achitarea sumei în discuție sa producă în patrimoniul reclamantei o pierdere materială care să se reflecte în întreaga activitate a acesteia, dar aceasta este o consecință specifică ce intervine în cazul oricărei societăți comerciale, constând în indisponibilizarea respectivei sume de bani.

În opinia recurentei paguba trebuie să constea într-o împrejurare determinată și dovedită efectiv și nu doar presupusă .

Riscul executării silite sau intrării în incapacitate de plată a societății nu reprezintă o pagubă iminentă care să justifice suspendarea actelor administrative fiscale.

Nici cuantumul sumei nu poate reprezenta în sine un motiv de suspendare a executării, la fel cum nu poate reprezenta un motiv de suspendare nici celeritatea desfășurării procedurii de executare în materie fiscală.

Contrar instanței de fond, în cauză intimata - reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a existenței unui caz bine justificat și a existenței unei pagube iminente, aceste condiții legale determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre un caz "bine justificat", fără a exista pericolul producerii pagubei și invers, neputând fi vorba despre iminența pagubei când cazul nu este "bine justificat".

Pentru aceste considerente, contrar instanței de fond, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sens în care instanța nelegal a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal până la pronunțarea instanței de fond.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.C. A. a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x/30.07.2021 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.07.2021 până la soluționarea pe fond a contestației împotriva acestora.

Instanța de fond a făcut analiza condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal și temeinic, în speța de față, existența unor argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat și existența unei pagube iminente.

Referitor la condițiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, se reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a se recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, a reținut că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

În situația în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorități jurisdicționale, iar aceasta nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiași autorități jurisdicționale sau unei alte autorități jurisdicționale competente să decidă măsuri de protecție provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."

Protecția provizorie a drepturilor și intereselor persoanelor private este reiterată și de Recomandarea nr. (2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

"Când legea nu prevede că introducerea unei contestații împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."

Jurisprudența europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviințată, daca s-a stabilit și că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părților ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar și ca instanța de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluții posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele și argumentele reclamantului din cadrul acțiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va efectua un control de legalitate asupra actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, cu alte cuvinte, pentru a dispune suspendarea, instanța nu mai trebuie să își formeze convingerea că acțiunea principală va fi admisă, ci doar să ajungă la concluzia că argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt suficient justificate.

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, Înalta Curte constată că reclamantul a susținut în motivarea cererii aspecte de nelegalitate ce privesc respingerea de la deducere a cheltuielilor cu utilitățile și a TVA aferent facturilor de utilități emise de către partenerul B., din perspectiva negării de către organul fiscal a utilității acestor cheltuieli și, respectiv, a neefectuării acestora în scopul realizării de venituri impozabile, cu ignorarea obiectului de activitate al reclamantului și a specificului tehnologiei de abatorizare și prelucrare a cărnii de porc și cu nesocotirea unor obligații legale.

Aceste aspecte, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, reprezintă, contrar celor alegate de recurenta-pârâtă, împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită în cauză, astfel cum a reținut și judecătorul fondului.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că reclamantul a dovedit paguba iminentă, potrivit art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, determinată de vătămarea cauzată drepturilor sale prin executarea actelor administrative contestate, prin care a fost stabilită obligația de plată pentru o sumă considerabilă a cărei plată este de natură a afecta patrimoniul reclamantului.

Blocarea activității A. S.R.L. înseamnă implicit întreruperea activității de prelucrarea și conservarea cărnii, constând în abatorizarea de porci, tranșarea, ambalarea și vânzarea cărnii obținute atât în stare proaspătă sau congelată cât și sub forma diferitelor preparate.

Intimatul-reclamant a depus dovada activității relațiilor contractuale cu unicul sau distribuitor care la rândul sau are încheiate contracte cu companiile aprovizionate cu produsele A. S.R.L. și extrase Revisal, din care rezulta că societatea oferă locuri de munca pentru 358 salariați.

De asemenea, după cum rezultă din Contractul de credit nr. x/30.10.2013 încheiat între C. S.A. și clientul A. S.R.L., societatea a contractat un credit în sumă de 8.930.000 RON, credit ce va fi rambursat în rate până la data de 16.10.2023. Neachitarea ratelor determina declararea scadentei anticipate a întregului debit, cu consecința punerii în executare a contractului de credit, poprirea conturilor, executarea garanțiilor situație de natura a paraliza întreaga activitate a societății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 218 din 25 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați– secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.