ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3294/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 13.08.2021. pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Focșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediu, anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/19.01.2021, a Deciziei de impunere nr. x/19.01.2021 precum și a Deciziei nr. 11/28.04.2021.

Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea executării actelor administrative contestate până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în cauză.

Prin sentința civilă nr. 198 din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Galați:

- a respins cererea de suspendare executare, ca nefondată;

- a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul Municipiul Focșani, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediu.

Împotriva sentinței de fond, atât în ceea ce privește soluția vizând cererea de suspendare, cât și în ceea privește soluția vizând cererea de anulare, reclamantul Municipiul Focșani a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea prin care se pronunță suspendarea [...] poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.(...)"

Termenul de 5 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speță, hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 8.11.2021, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 5 zile de la comunicare, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit la data de 15.11.2021 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea prin e-mail a recursului la data de 17.11.2021, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Focșani împotriva sentinței civile nr. 198 din 6 octombrie 2021, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de suspendare, ca tardiv formulat.

Analizând recursul declarat de reclamant împotriva soluției pronunțată asupra cererii de anulare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, dimpotrivă, se reiau aspecte referitoare la fondul cauzei, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Totodată, nici simpla menționare formală în finalul cererii a temeiului de drept al căii de atac exercitate nu complinește cerințele imperative în acest sens ale legii procesual civile.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul Municipiul Focșani împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Municipiul Focșani împotriva sentinței civile nr. 198 din 6 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de suspendare.

Constată nul recursul declarat de Municipiul Focșani împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de anulare.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023.