ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5622/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 14.01.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Galați, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând suspendarea Procedurii de finanțare aplicată de pârâtă conform Ghidului de Finanțare din 13 iulie 2018, a Programului privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane, prin care i-a fost respinsă cererea de finanțare și contestația împotriva Deciziei privind: Programul privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 977 din 18 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul Municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Municipiul Galați, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În contextul prezentării în preambulul cererii de recurs a unor ample considerații teoretice referitoare la procedura suspendării provizorii a efectelor unui act administrativ, ce au inclus și reluarea expunerii situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că instanța a respins în mod greșit cererea de suspendare, prin stabilirea în mod eronat a faptului că nu ar fi îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește condiția prevenirii pagubei iminente, a arătat că suspendarea executării se dispune pentru următoarele motive: a) depășirea gradului de utilizare a parcului de autobuze; b) cheltuielile înregistrate la activitatea de transport public local realizată cu autobuzele existente, este foarte ridicată; c) creșterea satisfacției călătorilor, în ceea ce privește condițiile de transport; d) impactul pozitiv asupra factorilor de mediu, prin dotarea parcului auto de transport în comun cu autobuze electrice hibrid noi. În continuare, a arătat că este necesară admiterea cererii de suspendare pentru reducerea impactului asupra mediului (emisia de gaze). A susținut că pârâta a aplicat greșit normele juridice: în dosarul de finanțare cu documente în original, singurul document lipsă este prima pagină a tabelului nr. 11.1 - Plan de măsuri privind atingerea valorilor limită pentru x privind calitatea aerului în perioada 2016-2021 în municipiul Galați, restul de pagini fiind prezente; așa cum chiar parata susține, documentul a fost transmis complet, fiind regăsit în dosarul copie, deci a existat în posesia Comisiei de analiză și selectare și a putut fi analizat, iar conform art. 16 alin. (2) autoritatea poate solicita documente sau informații suplimentare dacă pe parcursul analizei și selecției se constată necesitatea furnizării lor. Astfel, conform principiilor juridice, atâta timp cât autoritatea de evaluare putea cere inclusiv documente și informații suplimentare care să completeze o documentație deja depusă, cu atât mai mult putea solicita mai puțin, în sensul corectării unor aspecte formale, fără a aduce atingere conținutului documentației depuse, raportat la art. 16 din Ghidul de Finanțare a Programului. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Administrația Fondului Pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. În cadrul întâmpinării, în conformitate cu dispozițiile art. 487, 488 și 489 alin. (2) C. proc. civ. a invocat excepția nulității recursului, pe considerentul că, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant nu indică motivele pe care își fundamentează recursul, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței de fond, neputându-se reține vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pe fondul litigiului, intimata-pârâtă a considerat nefondate susținerile referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond dând o interpretare corectă dispozițiilor legale, recurentul-reclamnat neprezentând în dovedirea cazul bine justificat existența unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat. În concluzie, a solicitat să se constate că hotărârea de fond a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corespunzătoare a prevederilor legale, neexistând motive de casare. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. 1.

Alte aspecte procesuale Asupra excepției nulității recursului, instanța de control judiciar s-a pronunțat în ședință publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, apreciind că prin declarația de recurs au fost dezvoltate critici ce se subsumează motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant Municipiul Galați a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune de suspendare a Procedurii de finanțare aplicată de pârâtă conform Ghidului de Finanțare din 13 iulie 2018, a Programului privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane, prin care i-a fost respinsă cererea de finanțare și contestația împotriva Deciziei privind: Programul privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane. Prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantul Municipiul Galați, care a declarat recurs împotriva acestei soluții, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în cauza de față, acest motiv de casare nu este incident, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară, întrucât recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat. Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, iar conform art. 15 din același act normativ, aceeași cerere se poate adresa instanței competente și prin cererea de anulare a actului administrativ. Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cazul bine justificat și paguba iminentă, cele două condiții determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei și invers. Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Cu privire la prima condiție legală existența unui caz bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți, în jurisprudența sa constantă, a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Asemenea împrejurări vădite, cu titlu exemplificativ, însă fără a fi limitative, au fost reținute de instanța supremă ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ ori modificarea importantă a acestuia în calea recursului administrativ. În speță, recurentul-reclamant a invocat în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, următoarele argumente: depășirea gradului de utilizare a parcului de autobuze, cheltuielile înregistrate la activitatea de transport public local realizată cu autobuzele existente, este foarte ridicată; creșterea satisfacției călătorilor, în ceea ce privește condițiile de transport; impactul pozitiv asupra factorilor de mediu, prin dotarea parcului auto de transport în comun cu autobuze electrice hibrid noi; reducerea impactului asupra mediului (emisia de gaze). De asemenea, a susținut că pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a aplicat greșit normele juridice, astfel: în dosarul de finanțare cu documente în original, singurul document lipsă este prima pagină a tabelului nr. 11.1 - Plan de măsuri privind atingerea valorilor limită pentru x privind calitatea aerului în perioada 2016-2021 în municipiul Galați, restul de pagini fiind prezente; așa cum chiar parata susține, documentul a fost transmis complet, fiind regăsit în dosarul copie, deci a existat în posesia Comisiei de analiză și selectare și a putut fi analizat, iar conform art. 16 alin. (2) autoritatea poate solicita documente sau informații suplimentare dacă pe parcursul analizei și selecției se constată necesitatea furnizării lor. Având în vedere aspectele mai sus menționate, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a limitat la invocarea unor argumente care țin de însăși judecarea pe fond a cauzei, în particular cu privire la modul în care pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a analizat documentația depusă pentru obținerea finanțării în cadrul programului nr. 04/TP/01.11.2018 și la faptul că aceasta avea posibilitatea să solicite documentele lipsă. Or, examinarea acestor argumente invocate depășește limitele unei analize sumare a împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept, prejudecând fondul cauzei. Prin raportare la considerentele anterior expuse, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită în cauză condiția existenței cazului bine justificat. În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cea referitoare la paguba iminentă, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din lege, rezultă că noțiunea are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție neîndeplinită în cazul de față cât timp prejudiciul pretins de recurentul-reclamant este determinat de cauze preexistente procedurii de finanțare pe care acesta o contestă. În plus, contrar susținerilor recurentului-reclamant paguba la care se referă art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie să se afle în strânsă legătură cu actul administrativ atacat, neputând să constea în însăși executarea acestui act. Prin urmare, nici condiția prevenirii producerii unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză, motiv pentru care, în considerarea tuturor acestor argumente, recursul apare ca fiind nefondat. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.