ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.01.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta UAT MUNICIPIUL GALAȚI, a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL MEDIULUI-ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, solicitând suspendarea Procedurii de finanțare aplicată de pârâtă conform GHIDULUI DE FINANȚARE din 13 iulie 2018, a Programului privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane, prin care i-a fost respinsă cererea de finanțare și contestația împotriva Deciziei privind: Programul privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane.

Prin sentința civilă nr. 89, pronunțată la data de 03.04.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Galați spre competentă soluționare.

Prin încheierea de ședință din data de 03.06.2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare și a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București și, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția CAF în vederea judecării conflictului negativ de competență și a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 4013, pronunțată la data de 17.09.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza fost reînregistrată pe rolul aceste instanțe la data de 26.11.2019, sub nr. x/2019*.

Curtea, în temeiul art. 255-258 noul C. proc. civ., a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei.

Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta cerere de suspendare, date fiind prevederile art. 96 noul C. proc. civ., precum și ale art. 14 și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 329 din 29.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta UAT MUNICIPIUL GALAȚI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI-ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 329 din 29.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declart recurs reclamantul Municipiul Galați, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În contextul prezentării în preambulul cererii de recurs a unor ample considerații teoretice referitoare la procedura suspendării provizorii a efectelor unui act administrativ, ce au inclus și reluarea expunerii situației de fapt, într-o primă critică adusă hotărârii atacate, recurentul invocă nelegala îndeplinire a procedurii de citare, susținând că, prin adresa formulată în data de 03.02.2020, a solicitat, în temeiul art. 158 C. proc. civ., comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul social al societății de avocatură, respectiv în Galați, și, deși solicitarea îndeplinea toate condițiile cerute de lege, instanța nu a dat curs acestei solicitări legale, instanța nu a îndeplinit procedura de citare în mod legal, nicio înștiințare nefiind comunicată la sediul procesual ales.

Invocă dispozițiile art. 153 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., susținând că suntem în prezența unei nulități absolute exprese și necondiționate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 175 alin. (2) și art. 176 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ceea ce determină și nulitatea încheierilor de ședință ulterioare stabilirii sediului procesual ales dar și a tuturor actelor de procedură îndeplinite în cauză, avându-se în vedere nelegala sa citare, menționând deopotrivă că instanța s-a pronunțat și asupra unei excepții.

Solicită astfel a se constata că există și subzistă o nelegală îndeplinire a procedurii de citare, motiv pentru care solicită admiterea cererii de recurs și a excepției nulității actelor de procedură întocmite de instanță sau de ceilalți participanți la proces la termenele de judecată ulterioare stabilirii sediului procesual ales și trimiterea cauzei în rejudecare, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

La Punctul II al motivelor de recurs, recurentul - reclamant susține că instanța a respins în mod greșit cererea de suspendare, prin stabilirea în mod eronat a faptului că nu ar fi îndeplinit condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Apreciază recurenta că motivele de respingere a cererii sale, reținute de prima instanță sunt nefondate.

Astfel, conform principiilor juridice, atâta timp cât autoritatea de evaluare putea cere inclusiv documente și informații suplimentare care să completeze o documentație deja depusă, cu atât mai mult putea solicita mai puțin, în sensul corectării unor aspecte formale, fără a aduce atingere conținutului documentației depuse, raportat la art. 16 din Ghidul de Finanțare a Programului.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată.

În partea introductivă a recursului, recurentul a menționat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. alături de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Administrația Fondului Pentru Mediu a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamant, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În cadrul întâmpinării, intimata, în conformitate cu dispozițiile art. 487,488 și 489 alin. (2) C. proc. civ. a invocat excepția nulității recursului, pe considerentul că în cuprinsul cererii de recurs recurentul nu indică motivele pe care își fundamentează recursul, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței de fond, neputându-se reține vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Deopotrivă, intimata mai susține că la acest moment nu se mai justifică un interes în susținerea cererii de suspendare, întrucât în prezentul dosar, recurentul a formulat cerere de suspendare a procedurii de finanțare aplicată conform Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 741/13.07.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, iar acțiunea de fond a respinsă, prin sentința civilă nr. 397/02.09.2019.

Pe fondul litigiului, intimata consideră neîntemeiate criticile recurentului referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond dând o interpretare corectă dispozițiilor legale, recurenta neprezentând cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat.

În concluzie, intimata solicită a se constata că hotărârea de fond a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corespunzătoare a prevederilor legale, neexistând motive de casare a hotărârii.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 07 septembrie 2020, față de obiectul litigiului, reglementat de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ce impune judecata de "urgență și cu precădere", s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09.02.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În prealabil, Înalta Curte constată că recurenta, cu toate că își întemeiază recursul doar pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor invocate aceasta susține nu numai încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ci și nelegala îndeplinire a procedurii de citare, critică ce poate fi subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ce reglementează încălcarea regulilor de procedură, respectiv dreptul procesual (sau procedural), în timp ce dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează ansamblul acelor categorii de norme juridice care au un conținut normativ propriu-zis.

Se constată așadar, că această critică referitoare la nelegala îndeplinire a procedurii de citare a fost expusă pe larg la punctul I din cadrul motivelor de recurs, în timp ce criticile ce vizează aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, se regăsesc la punctul II al motivelor de recurs, astfel cum au fost structurate de recurentă.

Analizând sentința recurată mai întâi prin prisma criticilor ce vizează modul de îndeplinire a procedurii de citare de la judecata pe fond a pricinii, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

Înalta Curte apreciază că este întemeiat acest motiv de casare, prin prisma faptului că procedura de citare desfășurată în fața primei instanțe a fost nelegal îndeplinită cu recurenta - reclamantă U.A.T. Municipiul Galați.

Astfel, se constată că, prin cererea dedusă judecății Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului- Administrația Fondului pentru Mediu, suspendarea Procedurii de finanțare aplicată de pârâtă conform Ghidului de Finanțare din 13 iulie 2018, a Programului privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane, prin care i-a fost respinsă cererea de finanțare și contestația împotriva Deciziei privind:Programul privind îmbunătățirea calității aerului și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puțin poluante în transportul public local de persoane, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte, examinând dosarul de fond, constată că, în mod corect în încheierea de ședință din data de 31.01.2020 s-a reținut că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu ambele părți din proces, la respectivul termen fiind citat recurentul - reclamant la sediul autorității, din Municipiul Galați, strada x nr. 54 județul Galați.

În continuare însă, înainte de următorul termen de judecată fixat pentru data de 14 februarie 2020, respectiv la data de 05.02.2020, recurenta - reclamantă a depus la dosar, împreună cu Împuternicirea avocațială a apărătorului său, o Notă (dosar fond) în cadrul căreia solicită atât amânarea judecății, față de imposibilitatea acestuia de a se prezenta la respectivul termen, cât și comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Societății Civile profesionale de avocați " A.", cu sediul în Galați,conform art. 158 C. proc. civ., indicând în partea de jos a notei și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, respectiv domnul B., astfel cum impun dispozițiile legale mai sus menționate.

Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., "În caz de alegere de domiciliu, sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, citarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156 C. proc. civ..".

Astfel, Înalta Curte, constatând că partea s-a conformat întocmai dispozițiilor legale, indicând și persoana desemnată cu primirea actelor de procedură, reține că instanța de fond era obligată să ia act de manifestarea de voință a părții în sensul alegerii de domiciliu și să dispună ca, în continuare, citarea reclamantei să se facă la această adresă.

Or, ulterior depunerii acestei Note la dosarul cauzei, instanța de fond nu a modificat adresa de comunicare a actelor de procedură la sediul ales indicat de reclamantă și nu efectuat procedura de citare în mod legal cu acesta, la apărătorul său, din cuprinsul dovezilor de înmânare a citației pentru termenele din 20 martie 2020 (dosar fond, termenul fiind preschimbat din oficiu) și 15 mai 2020 (dosar fond) rezultând citarea în continuare a reclamantei în mod greșit la sediul unității administrative și nu la sediul ales, la apărătorul său, astfel cum aceasta a solicitat în mod legal. De altfel, la termenul din 15 mai 2020, apreciind greșit că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, instanța a și reținut cauza în pronunțare, judecarea cauzei făcându-se în lipsa acestora, deși, prima instanță era obligată să procedeze potrivit prevederilor art. 153 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.

De altfel, instanța de control judiciar constată că recurenta - reclamantă nu s-a prezentat în fața instanței, astfel încât să se poată considera că viciul de procedură s-a acoperit, respectiv că sunt incidente dispozițiile legale referitoare la termenul în cunoștință.

În condițiile în care recurenta - reclamantă a îndeplinit întocmai cerințele prevăzute de art. 158 alin. (1) C. proc. civ. indicându-l pe domnul B., ca persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, în continuare, procedura de citare cu aceasta trebuia să se facă la sediul ales, și nu potrivit art. 155 C. proc. civ., cum greșit a procedat instanța de fond. Procedând astfel, instanța de fond a încălcat principiul dreptului la apărare, prevăzut la art. 13 C. proc. civ., și principiul contradictorialității, prevăzut la art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora părțile au dreptul de a fi reprezentate în tot cursul procesului și de a li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului, instanța neputând hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-și formula apărări și de a-și prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care are avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Legalitatea desfășurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia și necesitatea respectării dreptului la apărare, implică obligația citării tuturor părților și comunicarea actelor de procedură în mod legal, " sub sancțiunea nulității", conform art. 153 C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel;

2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității".

Astfel, în condițiile în care, la termenul de judecată din data de 15 mai 2020, au lipsit părțile iar recurenta - reclamantă nu a fost citată la sediul ales la apărătorul său, precizat încă din data de 05.02.2020 (dosar fond), menționându-se pe citație și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, indicată de apărătorul părții, cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanța de fond, încălcând dispozițiile art. 153 C. proc. civ., a apreciat greșit să procedura de citare este îndeplinită, reținând cauza în pronunțare.

Instanța de control judiciar ia act de faptul că dispozițiile legale referitoare la citare și la comunicarea actelor de procedură au caracter imperativ, iar hotărârea pronunțată cu încălcarea lor este lovită de nulitate.

În mod evident, citarea părților are menirea de a respecta cele două principii fundamentale ale procesului civil: principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare, prevăzute în C. proc. civ., dar și dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Incontestabil, în procesul civil părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea pretențiilor proprii cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le dispune, aceste drepturi fundamentale ale participanților la judecată fiind asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, cel al contradictorialității.

Principiul contradictorialității și cel al dreptului la apărare impune, așadar, să fie asigurată tuturor părților posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, astfel că nerespectarea principiului contradictorialității - care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare - este sancționată cu nulitatea hotărârii.

Noțiunea de "proces echitabil" presupune, în mod evident, respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 20 din C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil " sub sancțiunile prevăzute de lege".

Astfel, în condițiile în care la termenul de judecată din data de 15 mai 2020, când instanța a reținut și cauza în pronunțare, recurenta - reclamantă nu a fost legal citată, Înalta Curte reține ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile art. 174 și urm. C. proc. civ., potrivit cărora actele de procedura efectuate cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de forma sunt sancționate cu nulitatea, vatamarea produsa neputand fi înlăturată decât prin anularea lor.

Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, pentru a se relua judecata cu citarea părților implicate în proces, în conformitate cu normele procedurale mai sus menționate.

Față de incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 153 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 174 și următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta - reclamantă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă), acestea având legătură cu fondul litigiului, ele urmând să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune citarea părților, în conformitate cu normele procedurale aplicabile, va examina toate cererile și argumentele invocate de acestea, inclusiv apărarea formulată de intimata-pârâtă în această etapă procesuală, referitoare la interesul reclamantei în susținerea cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la pronunțarea instanței de fond pe cererea de anulare a Deciziei Comitetului Director nr. 351/DCD/17.12.2018, prin sentința civilă nr. 397/02.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019 și va administra toate probele ce se impun în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de aspectele arătate, apreciind că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta - reclamantă și subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 14 alin. (4), raportat la 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Galați împotriva sentinței civile nr. 329 din 29.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021 .