Decizia nr. 3264/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 16/2015 a Curții de Apel Cluj

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agentia Nationala de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/9.04.2014.

Hotărârile instanței de fond, recurate în prezenta cauză 2.1. Prin încheierea de amânare a pronunțării din 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, s-a constatat că aceasta are același conținut cu cererea de intervenție principală anterior formulată și respinsă prin încheierea din data de 01.10.2015, ca inadmisibilă. De asemenea, a reținut că prin aceeași încheiere a apreciat și asupra aspectului conform căruia cererea de intervenție nu ar putea fi recalificată ca o cerere de intervenție în interesul altei persoane, astfel că o nouă cerere de intervenție cu același conținut este inadmisibilă. Totodată, s-a reținut că nu se impune comunicarea încheierii, deoarece instanța s-a pronunțat asupra inadmisibilității reiterării noii cereri de intervenție și a respins cererea de suplimentare a probatoriului cu audierea unui martor. 2.1. Prin sentința nr. 16 din 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenției Naționale de Integritate, privind raportul de evaluare 16.037/6/II/08.09.2014.

Căile de atac exercitate în cauză 3.1. Împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015 și a sentinței nr. 16 din 12 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, în principal trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei, admiterea contestației și anularea raportului de evaluare atacat. 3.2. Împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și recurentul-intervenient accesoriu B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din 5 noiembrie 2015 și a actelor subsecvente, respectiv a sentinței nr. 16 din 12 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Apărările formulate în recurs 4.1. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul declarat de către recurentul-reclamant A., prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, întrucât prin încheierea recurată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie, așa încât criticile cu privire la respingerea cererii de intervenție accesorie nu pot fi primite. Totodată, invocă excepția tardivității recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii, pentru care termenul în care hotărârea putea fi atacată curgea de la pronunțare, or, recurentul-reclamant a formulat cererea de recurs împotriva încheierii din data de 05.11.2015 la 18.01.2016. Invocă și excepția tardivității recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței, în raport cu data comunicării acestei hotărârii și cu data înregistrării cererii de recurs, astfel cum apare pe portalul instanțelor de judecată. Pe fond, solicită respingerea recursului recurentului-reclamant, ca nefondat și neîntemeiat. 4.2. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul declarat de către recurentul-intervenient B. împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului întrucât prin încheierea recurată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie. Pe de altă parte, intimata-pârâtă invocă excepția nulității recursului recurentului-intervenient, având în vedere că nu a indicat motivul de casare și nu a formulat critici de nelegalitate, care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 21 mai 2018 completul de filtru a constatat că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate, fixând termen pentru judecata recursurilor la data de 18 iunie 2018. Prin încheierea din data de 8 octombrie 2018 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea unei soluții cu privire la sesizarea penală referitoare la infracțiunea de fals.

Soluțiile instanței de recurs 6.1. În ceea ce privește recursul principal, cu privire la cererea de renunțare a recurentului-reclamant la dreptul pretins, Înalta Curte constată că la data de 07.04.2023, recurentul-reclamant A. a formulat o cerere de renunțare la dreptul pretins, întemeiată pe dispozițiile art. 409 C. proc. civ. Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța de către reclamant la însuși dreptul pretins, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 409 C. proc. civ.: "(1) Când renunțarea este făcută în instanța de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunțării, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător. (2) Când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător." De asemenea, potrivit art. 408 C. proc. civ., la care face referire art. 409 C. proc. civ.: "(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2) În caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând și asupra cheltuielilor de judecată". Având în vedere cererea formulată de către recurentul-reclamant A. de renunțare la dreptul pretins, precum și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant A. la dreptul pretins, va anula hotărârile recurate și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. 6.2. Cu privire la recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu B., Înalta Curte constată că potrivit art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., "Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond". În fața instanței de fond, intervenientul accesoriu B. a depus o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului A.. Având în vedere că instanța de recurs a luat act de renunțarea recurentului-reclamant A. la dreptul pretins, respectiv în condițiile în care calea de atac exercitată nu a fost cercetată în fond, Înalta Curte constată că în privința recursului intervenientului accesoriu B. devin aplicabile dispozițiile art. 67 alin. (4) din Codul de procedură, calea de atac formulată de intervenient fiind neavenită. Având în vedere soluțiile pronunțate de către instanța de recurs cu privire la recursurile formulate, Înalta Curte apreciază că este de prisos a analiza excepțiile invocate în cauză de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 409 coroborat cu art. 408 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant A. la dreptul pretins; va anula încheierea din 5 noiembrie 2015 și sentința nr. 16 din 12 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. De asemenea, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca neavenit, recursul declarat de recurentul-intervenient accesoriu B. împotriva împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.