ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016.

Prin sentința civilă nr. 413 din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 5227 din 31 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ atacat a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 413 din 14 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând, în esență, că în mod greșit judecătorul fondului a examinat cauza doar sub aspectul sesizării organelor penale ca urmare a reținerii existenței indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, apreciind că raportul de evaluare este exclusiv un act de sesizare a organelor de urmărire penală, fără să analizeze conflictul de interese în materie administrativă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*.

2.1. Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 146 din 28 octombrie 2020, în fond după casare, a respins excepțiile de nelegalitate formulate de reclamant.

Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea parțială a Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 în ceea ce privește constatarea conflictului de interese.

2.2. Prin încheierea din data de 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității în ceea ce privește completarea acțiunii, ținând cont de dispozițiile art. 500 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Prin aceeași încheiere, a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de reclamant și a unit cu fondul excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, dispunând, totodată, amânarea pronunțării asupra sentinței.

3.1. Recursul principal.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs pârâta Agenția Naționala de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat în esență următoarele: prin sentința pronunțată, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului A. și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 în ceea ce privește conflictul de interese de natură administrativă.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ., apreciază că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 70, art. 71 și art. 78 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare respectiv a prevederilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

La data de 28.09.2012 Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 a fost sesizată cu privire la faptul că A. Primarul orașului Vișeul de Sus județul Maramureș nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al conflictelor de interese.

În prezenta cauză au fost identificate elemente privind existența unui conflict de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, întrucât acesta, în exercitarea funcției, a semnat un număr de 2 (două) ordine de plată în beneficiul societăților B. S.R.L. și C. S.R.L., prin care s-a produs un folos material pentru sine și soție în valoare totală de 4.646,74 RON.

Contrar celor reținute de instanță, raportul de evaluare a fost întocmit ca urmare a încălcării legislației privind conflictul de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004.

După evaluarea datelor și documentelor transmise de instituții și a reglementărilor legale aplicabile, consideră că, în cazul de față sunt aplicabile dispozițiile legale prin care este reglementat conflictul de interese specific aleșilor locali, respectiv:

1) dispozițiile referitoare la conflictele de interese privind, aleșii locali (Secțiunea a 3-a, Capitolul 2 Titlul IV) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publice și mediului de afaceri prevenirea și sancționarea corupției.

- art. 76 (Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I).

2) dispozițiile Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor focali;

- art. 2 alin. (1) prin aleși locali se înțelege consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene.

- art. 75 lit. a) (aleșii locali au interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv)

Față de reținerile instanței de fond face următoarele precizări:

Pentru perioada supusă evaluării, din analiza datelor și informațiilor primite cu privire la reclamant în calitate de primar (mandatul din data de 27.06.2012 - prezent) și ordonator principal de credite a semnat un număr de 2 (două) ordine de plată (potrivit adresei nr. x/23.05.2013 transmisă de primăria orașului Viseu de Sus) emise de primăria orașului Vișeu de Sus, în calitate de plătitor, către:

- B. S.R.L (Ordin de plată nr. x/27.11.2012 în valoare de 2.952,42 RON), în calitate de beneficiar, unde A. a deținut calitatea de administrator în perioada 22.09.1999 -27.06.2012 și deține calitatea de asociat unic (potrivit adresei nr. x/29.11.2012 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului);

- C. S.R.L. (Ordin de plata nr. x/27.11.2012 în valoare de 1.696,32 RON), în calitate de beneficiar, unde D. (soția persoanei evaluate) a deținut calitatea de administrator în perioada 06.03.2002-26.11.2009 si deține calitatea de asociat unic (potrivit adresei nr. x/29.11.2012 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului);

Actele semnate sau aprobate de intimatul A. (ordinele de plată) fac parte din categoria interesului personal, astfel cum este definit în cuprinsul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 393/2004.

Având în vedere acestea, consideră că, la data semnării celor două ordine de plată - B. S.R.L (Ordin de plată nr. x/27.11.2012 în valoare de 2.952,42 RON) și C. S.R.L (Ordin de plata nr. x/27.11.2012 în valoare de 1.696,32 RON), intimatul deținea calitatea asociat în B. S.R.L iar soția lui deținea calitatea de asociat unic în C. S.R.L.

Astfel, așa cum a arătat instanței de fond, intimatul avea obligația în exercitarea funcției de primar, de a respecta prevederile legale în materia conflictului de interese, respectiv de a manifesta o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis de a încheia un act juridic sau de a participa luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate care produce anumite beneficii pentru el, sau alte persoane juridice, conform dispozițiilor legale privind conflictul de interese în materia administrativă reglementat de Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile Legii nr. 393/2004.

Efectele juridice produse de un act emis din funcția da autoritate publică sunt conforme cu scopul pentru care a fost emis. Astfel, având în vedere materialul probatoriu, rezultă foarte clar faptul că, intimatul a urmărit, prin semnarea ordinelor de plată, ca plățile să fie realizate către societățile unde acesta avea un interes.

Este evident că, din modul în care s-au derulat evenimentele există un conflict între sarcinile publice pe care trebuie să le exercite intimatul (în calitate de primar) și interesele sale private, atât inițial (intimatul anticipând consecințele semnării ordinelor de plată cât și final semnarea ordinelor de plată).

Fată de reținerea instanței că, intimatul a semnat aceste ordine de plată ca urmare a atribuțiilor de ordonator de credite, este evident că, emiterea și semnarea actelor de către primar, chiar dacă este ulterioară unor etape obligatorii prealabile nu transformă aceasta semnare a actelor administrative într-o simplă formalitate sau o obligație a primarului chiar dacă prin aceasta s-ar încălca dispozițiile legii.

Atât timp cât respectivele ordine de plată se refereau chiar la societățile unde intimatul avea interese, acesta ar fi trebuit să se abțină de la verificarea îndeplinirii condițiilor legale -în respectivul caz și, evident, de la asumarea acelui act prin semnare, astfel să se elimine orice suspiciune legată de corectitudinea și legalitatea actului.

În concluzie, apreciază că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță a încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 70 și art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publice și în mediul de afaceri prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare respectiv prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali

Această situație atrage incidența art. 48 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) lit. 8 C. proc. civ., Legea nr. 176/2010, art. 76 din Legea nr. 161/2003, art. 75 din Legea nr. 393/2004.

3.2. Recursul incident

Împotriva sentinței primei instanțe și a încheierii din data de 14 octombrie 2020 a formulat recurs incident reclamantul A. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul reclamant a solicitat schimbarea această hotărârii în sensul admiterii tuturor motivelor de nelegalitate ale Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016, invocate în fața instanței de fond și pe cale de consecință să se constate faptul că a intervenit prescripția extinctivă a răspunderii administrative a Recurentului-reclamant A., pentru presupusul conflict de interese reținut prin Raportul de evaluare contestat, termenul de prescripție împlinindu-se în cursul anului 2015, la 3 ani de la data săvârșirii presupuselor fapte-27.11.2012.

În situația admiterii recursului principal, recurentul reclamant justifică interesul promovării prezentului recurs incident, în sensul repunerii în discuție a motivelor de nelegalitate care nu au fost soluționate de instanța de fond.

Ab initio, în ceea ce privește soluționarea cererii denumite "Completare a contestației" învederează că soluția dispusă prin sentința recurată este nelegală, având în vedere că prima instanță, cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, a respins-o (fără a analiza argumentele invocate) ca fiind tardiv formulată (acest aspect se circumscrie motivelor de casare conținute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

La termenul de judecată din data de 24.06.2020, recurentul-reclamant, prin avocat, a formulat o completare a contestației. Prin încheierea de ședință de la termenul 14.10.2020, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării cererii menționate anterior reținând în esență faptul că formularea acesteia s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din Legea 176/2010 și a dispozițiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

Această soluție a instanței de fond este nelegală și reprezintă o restrângere nejustificată, disproporționată a dreptului de acces la instanță.

Sentința recurată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la prescripția extinctivă, dat fiind faptul că în cauză a intervenit prescripția extinctivă a răspunderii administrative a recurentului reclamantului, prin împlinirea termenului de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii faptelor imputate, 27.12.2012, termen care s-a împlinit la 27.11.2015, sens în care se impune admiterea contestației și anularea Raportului contestat.

În materia administrativă a conflictelor de interese, termenul de prescripție a răspunderii este termenul general de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii faptei, reglementat, la acea dată, de art. 3 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei 449/2015 (pct. 27), prin care a subliniat că textul conținut de art. 11 din Legea 176/2010, potrivit căruia activitatea de evaluare a conflictelor de interese se efectuează de către Agenția Națională de Integritate "atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora", stabilește numai termenul maxim în interiorul căruia Agenția Națională de Integritate își poate exercita competența amintită, fără a conține vreo reglementare referitoare la prescripția răspunderii persoanei asupra căreia a purtat evaluarea.

În consecință, solicită să se constate că a intervenit prescripția extinctivă a răspunderii administrative a recurentului reclamant pentru faptele imputate de conflict de interese la data de 27.11.2015 și să se dispună admiterea contestației și anularea Raportului contestat ca fiind nelegal.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 491 C. proc. civ., rap la art, 472 C. proc. civ.

Legal citat, intimatul reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta pârâtă Agenția Naționala de Integritate, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecate ocazionate de prezentul recurs.

Intimata pârâtă Agenția Naționala de Integritate a formulat întâmpinare față de recursul incident declarat de recurentul reclamant, invocând în principal nulitatea acestuia pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca fiind nefondat.

Intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului a depus întâmpinare la dosar, la recursul formulat de recurenta ANI, prin care și-a menținut apărările formulate pe fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Cu privire la recursul principal formulat de recurenta pârâtă Agenția Naționala de Integritate, instanța de control reține că, aceasta a înțeles să critice sentința instanței de fond prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, recurenta a susținut următoarele:

"contrar celor reținute de instanță, raportul de evaluare a fost întocmit ca urmare a încălcării legislației privind conflictul de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004".

Susținerile recurentei pârâte sunt nefondate.

În concluziile Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 din data de 27.05.2016, dosar fond, recurenta pârâtă ANI a reținut că "au fost identificate elemente privind existența unui conflict de interese în materie administrativă în sensul prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, întrucât acesta, în exercitarea funcției, a semnat un număr de 2 (două) ordine de plată în beneficiul societăților B. S.R.L. și C. S.R.L., prin care s-a produs un folos material pentru sine și soție în valoare totală de 4.648,74 RON".

Împotriva Raportului de evaluare întocmit de ANI, intimatul-reclamant a înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj o contestație prin care a solicitat anularea Raportului pe motiv de netemeinicie și nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 146/2020, pronunțată în al doilea ciclu procesual, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de intimatul reclamant și a dispus anularea parțială a Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 întocmit de recurenta-pârâtă ANI, în ceea ce privește constatarea conflictului de interese.

Împotriva acestei sentințe, recurenta-pârâtă ANI a formulat recurs, prin care, critică raționamentul instanței de fond cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, la data de 02.07.2012, intimatul-redamant a fost ales în funcția de primar al Orașului Vișeul de Sus, județul Maramureș.

La data de 28.09.2012, recurenta-pârâtă ANI a demarat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese de către intimatul reclamant.

Procedura de evaluare a regimului juridic al conflictelor de interese în ceea ce-l privește pe intimatul reclamant a făcut obiectul lucrării nr. 42575/S/II/28.09.2012 finalizată cu Raportul de evaluare nr. x/27.05.2016.

Contrar susținerilor recurentei, și în acord cu judecătorul fondului, Înalta Cure reține că, în prezenta speță, raporturile contractuale între primărie și societățile în cauză au fost derulate înainte ca intimatul reclamant A. să devină primar, respectiv, de către predecesorul său în această funcție, E.. Fostul primar E. a îndeplinit toată procedura legată de încheierea și derularea contractelor în cauză, prin lansarea comenzii, livrarea mărfii, emiterea avizelor și acceptarea facturilor. Astfel, s-a născut dreptul legal al societăților în cauză de a încasa prețul pentru bunurile livrate.

Pe cale de consecință, la acest punct al derulării contractelor, reiese că, intimatul-reclamant Coman nu avea un drept de opțiune în a semna sau nu ordinele de plată, pentru că prin refuzul efectuării plăților s-ar fi încălcat dreptul legal al societăților în cauză de a primi plata, iar instituția publică ar fi fost expusă plății de penalități, cheltuieli de judecată sau de executare.

Așadar, nu poate exista conflict de interese dacă legea îi impune intimatului-reclamant, în calitatea sa de primar, să aibă o anumită conduită.

Referitor la susținerea recurentei-pârâte ANI, conform căreia în prezenta speță sunt incidente dispozițiile art. 76 din Legea 161/2003, Înalta Curte reține că, aceasta este netemeinică.

Art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 interzice primarului să emită un act administrativ, să încheie un act juridic și să emită o dispoziție, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I.

Or, intimatului reclamant i se impută că a semnat două ordine de plată către societățile B. S.R.L., unde este asociat, și C. S.R.L., unde soția sa este asociat.

Din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale sus amintite, reiese că, scopul legiuitorului a fost acela de a preîntâmpina existența conflictului de interese prin încheierea/emiterea unor acte juridice/administrative/dispoziții în timpul mandatului alesului local, pentru a se asigura transparența în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, astfel că, textul de lege nu vizează situația, cum este în speță, a îndeplinirii unei obligații -de plată- pentru o prestație ce decurge dintr-un raport juridic necontestat, încheiat anterior mandatului intimatului reclamant.

Așadar, semnarea ordinelor de plată - adică unul din elementele conflictului de interese - nu se încadrează în niciuna dintre cele 3 ipoteze vizate de textul legal care definește această abatere administrativă, acesta făcând referire în mod expres la "emiterea unui act administrativ, încheierea un act juridic sau emiterea unei dispoziție".

Față de cele mai sus reținute, reise că, intimatul-reclamant A. nu a emis un act administrativ, nu a încheiat un act juridic și nu a emis o dispoziție.

Referitor la susținerea recurentei-pârâte ANI, conform căreia în prezenta speță au fost incidente dispozițiile art. 75 din Legea 393/2004, Înalta Curte reține că este netemeinică.

Astfel, potrivit art. 74 din Legea 393/2004 - "(1) Aleșii locali sunt obligați să își facă publice interesele personale printr-o declarație pe propria răspundere, depusă în dublu exemplar la secretarul comunei, orașului, municipiului, sectorului municipiului București, respectiv la secretarul general al județului sau al municipiului București, după caz. (2) Un exemplar al declarației privind interesele personale se păstrează de către secretar într-un dosar special, denumit registru de interese. (3) Al doilea exemplar al declarației de interese se transmite la secretarul general al prefecturii, care le va păstra într-un dosar special, denumit registru general de interese. (4) Modelul declarației se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administrației și internelor, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Potrivit art. 75 din Legea 393/2004 - "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociație sau fundație din care fac parte".

În raport de textele de lege sus enunțate, Înalta Curte constată că, dispozițiile art. 75 lit. a) din Legea 393/2004, în forma în vigoare la data întocmirii Raportului de evaluare, 27.05.2016, se referă la registrul de interese, o altă instituție care nu are incidență în cauză, dat fiind că intimatului reclamant nu i se impută că ar fi încălcat normele referitoare la registrul de interese. Normele în cauză reglementează o procedură prin care aleșii locali, la începutul mandatului, depun o declarație scrisă privind interesele personale.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Cu privire la recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și împotriva sentinței nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepția nulității în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare de intimata pârâtă ANI este fondată în ceea ce privește recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj.

Astfel, se reține că cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în ceea ce privește încheierea recurată, nu au fost dezvoltate argumente de ordin critic, ce tind a demonstra o interpretare eronată a dispozițiilor legale, care să se încadreze în aceste prevederi.

În ceea ce privește recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, Înalta Curte reține că, în raport de soluția dată recursului principal, recursul incident este lipsit de interes, întrucât, prin recursul principal s-au soluționat aspecte de nelegalitate a sentinței recurate vizând fondul Raportului de evaluare contestat, iar prin recursul incident au fost invocate de către recurentul reclamant, critici referitoare la repunerea în discuție a motivelor de nelegalitate care nu au fost soluționate de instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul principal formulat de pârâta Agenția Naționala de Integritate.

Va constata nulitatea recursului incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Va respinge recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal formulat de pârâta Agenția Naționala de Integritate împotriva sentinței nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Constată nulitatea recursului incident formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 146 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.