ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3200/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.03.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat anularea deciziei nr. 296/20.11.2019 privind soluționarea contestației împotriva notei de neconformitate nr. x/12.09.2019.

În drept, reclamantul a invocat prevederile din O.U.G. nr. 66/2011.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 2287/23.06.2020,Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu Municipiul Miercurea Ciuc are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Mircurea Ciuc având în speță calitatea de persoană vătămată. În speță nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanța de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât și o persoană de drept privat și nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1045/04.11.2020 Tribunalul Harghita a admis excepția de necompetență a Tribunalului Harghita, și pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Curții de Apel București, reținând în cauză, incidența art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, prin sentința nr. 1045 din 4 noiembrie 2020, a admis excepția în cauza privind pe reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunaț astfel, insaanța a reținut că cerereile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1) al art. 10.

A mai reținut instanța că în speță, suma care face obiectul prezentei acțiuni se află sub pragul de 3.000.000 RON prevăzut de lege, fiind vizate corecții financiare în sumă de 25.650 plus 4873,50 RON TVA, conform înscrisurilor depuse la filele15-18 volum I dosar fond Tribunalul București.

A mai precizat instanța că valoarea actului contestat este sub 3.000.000 RON și reprezintă finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, astfel că Tribunalul Harghita– secția Civilă este competent să judece cauza, având în vedere și sediul reclamantului.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat anularea deciziei nr. 296/20.11.2019 privind soluționarea contestației împotriva notei de neconformitate nr. x/12.09.2019.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Județul Cluj are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, este bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Municiupiul Miercurea Ciuc și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Nu în ultimul rând, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 212/2018, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În speță, suma care face obiectul prezentei acțiuni se află sub pragul de 3.000.000 RON prevăzut de lege, fiind vizate corecții financiare în sumă de 25.650 plus 4873,50 RON TVA, conform înscrisurilor depuse la filele15-18 volum I dosar fond Tribunalul București. Curtea observă că valoarea actului contestat este sub 3.000.000 RON și reprezintă finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor legale anterior citate, reține că prin raportare la valoarea obligațiilor de plată a căror stingere se solicită, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Muncipiul Miercurea Ciuc și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.